ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 688/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1092 din 12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul I.N.E.P. - M.I.R.A. în contradictoriu cu pârâtul S.C. prin care s-a solicitat restrângerea dreptului la liberă circulație al pârâtei în Italia pentru o perioadă de cel mult 3 ani, în temeiul Legii nr. 248/2005 și art. 2 lit. d) din H.G. nr. 1347/2007 pentru aprobarea planului de măsuri privind sprijinirea cetățenilor români aflați în Italia, ca urmare a situației create prin adoptarea de către statul italian a unor reglementări ce vizează îndepărtarea de teritoriul statului respectiv.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a avut în vedere următoarele motive: După data de 1 ianuarie 2007 când România a devenit membră a U.E., dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiei acestora a fost reglementat de Directiva nr. 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004, conform căreia cetățenia Uniunii conferă fiecărui cetățean al Uniunii un drept fundamental și individual la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de tratat și a măsurilor adoptate în scopul aplicării acesteia. Potrivit normelor comunitare, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.

Singurul motiv invocat de reclamanta pentru restrângerea exercitării dreptului la libera circulație este expulzarea paratului din Italia. Din lecturarea Decretului Prefecturii Provinciei Pescana nu rezulta ca pârâtul a fost judecat și condamnat pentru săvârșirea vreunei fapte penale, astfel încât reclamanta nu dovedește incidența vreunuia dintre cele trei motive prevăzute de normele comunitare. Prin Decizia civilă nr. 107 din 15 iulie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței primei instanțe, pentru următoarele motive: Normele comunitare, prioritare față de dispozițiile interne, prevăd situațiile de excepție în care se poate dispune restrângerea dreptului la liberă circulație, respectiv ordinea, siguranța sau sănătatea publică, iar din actele dosarului nu rezultă că vreuna din aceste situații poate fi reținută.

Singurul motiv invocat în decretul de expulzare, cum că pe perioada șederii în Italia pârâtul a avut un comportament antisocial, fără a se face dovada ca acesta a fost condamnat printr-o hotărâre penala definitiva, nu dovedește ca pârâtul s-ar afla intr-una dintre situațiile menționate mai sus, reglementate de normele comunitare. Împotriva deciziei de apel a formulat cerere de recurs reclamantul - apelant. Potrivit art. 2 lit. d) din H.G. nr. 1347/2007 autoritățile judecătorești urmează a pronunța o decizie vizând interzicerea deplasării cetățenilor expulzați în Italia pe o perioadă determinată. Pârâtul a fost îndepărtat de pe teritoriul Italiei urmare Decretului Prefecturii Provinciei Pescana, iar din conținutul acestui act rezultă că pe timpul șederii pe teritoriul Italiei pârâtul a avut un comportament antisocial, motiv pentru care îndepărtarea sa a fost necesară în vederea menținerii ordinii și siguranței publice.

Situația în care se află pârâtul se încadrează în dispozițiile art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE. Conform decretului emis de autoritățile italiene, împotriva pârâtului s-a dispus măsura interzicerii de a se întoarce pe teritoriul Italiei pentru o anumită perioadă. Potrivit art. 1 pct. 1 lit. d) în Acordul dintre România și Republica Italiană privind readmisia persoanelor aflate în situație ilegală, ratificat prin Legea nr. 173/1997, fiecare parte contractantă readmite pe teritoriul său, la cererea celeilalte părți contractante și fără alte formalități, orice persoană care nu îndeplinește condițiile necesare pentru intrare sau nu mai îndeplinește cerințele pentru șederea pe teritoriul părții contractante solicitante.

Intimatul nu a depus la dosar întâmpinare. Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente: Tribunalul a reținut că dreptul cetățenilor la liberă circulație este un drept garantat de legea națională, dar și de convențiile internaționale la care România este parte și că, totodată, acest drept poate fi supus anumitor limitări, dar că în ceea ce privește motivele și condițiile acestor limitări, dreptul comunitar este prevalent în raport cu cel intern, neputând fi reținute ca fiind întrunite cerințele normelor comunitare. Curtea de apel a constatat, de asemenea, că dreptul la liberă circulație poate fi limitat, dar că în cauză nu sunt motive temeinice pentru luarea acestei măsuri.

Contrar susținerilor recurentului, simpla returnare a pârâtei nu poate sa constituie un temei suficient pentru restrângerea pe viitor a dreptului acesteia la libera circulație în acest stat al Uniunii Europene, instanța verificând dacă sunt întrunite cerințele normelor incidente pentru a se lua măsura solicitată. Deși potrivit art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 retumarea cetățeanului român dintr-un alt stat apare ca fiind o condiție suficientă pentru restrângerea dreptului la liberă circulație a respectivului cetățean, o asemenea aplicare a normei interne ar contraveni Directivei nr. 2004/38/CE care prevede ca o astfel de măsură se poate lua numai pentru motive de ordine publică, de securitate publică sau de sănătate publică.

Or, în speță, chiar dacă instanța nu poate cenzura măsura returnării pârâtului din Italia, luată în baza acordului de readmisie și a dispoziției Prefectului Provinciei Pescana, nu poate nici să restrângă dreptul pârâtei la liberă circulație pe viitor, câtă vreme reclamanta nu a dovedit încălcarea de către pârât a uneia dintre valorile mai sus menționate. Atât timp cât nu s-a dovedit ca pârâtul reprezintă o amenințare reala și efectiva a valorilor protejate prin normele comunitare, ca măsura solicitata este necesara și proporționala cu scopul urmărit, acestuia nu i se poate restrânge dreptul la libera circulație decât cu încălcare dispozițiilor normelor comunitare. Devenind membră a U.E., România este obligată să respecte prevederile dreptului comunitar, aplicabil ca ordine juridică integrată în ordinea de drept a statelor membre ale U.E.

Or, dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor lor este reglementat prin Tratatul de instituire a comunităților europene, precum și prin Directiva 2004/38 a Parlamentului European și a Consiliului, care în speță a fost corect aplicată de instanțe, din moment ce au fost chemate sa soluționeze un litigiu purtat între stat -printr-o direcție a Ministerului Administrației și Internelor - și un particular. De altfel, împotriva pârâtului s-a luat deja de către autoritățile italiene măsura interzicerii accesului pe teritoriul Italiei, după cum susține reclamantul recurent și rezulta și din decretul de expulzare, ceea ce înseamnă că se solicită aplicarea unei duble sancțiuni pentru aceiași faptă imputată.

Cum reclamantul nu a fost în măsură să demonstreze necesitatea și proporționalitatea măsurii solicitate față de scopul urmărit, recursul declarat de aceasta este nefondat și, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I.N.E.P. – M.I.R.A. împotriva Deciziei nr. 107/ D în 15 iunie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2010.