ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7804/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 24 ianuarie 2007, reclamanta

Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul C.D.,

solicitând restrângerea dreptului acestuia la liberă circulație în Italia pe o

perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea cererii, întemeiate pe art.

38 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susținut că, la 19 decembrie

2006, pârâtul a fost returnat din Italia conform Acordului de readmisie

încheiat de România cu acea țară.

Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, prin sentința nr. 468 din 26 martie 2007, a respins cererea.

S-a reținut că:

- potrivit art. 2 alin. (2) din

Protocolul nr. 4 la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, libertatea de circulație poate fi restrânsă doar

pentru anumite motive, justificate de interesul public într-o societate

democratică;

- returnarea pârâtului din Italia nu

reprezintă o împrejurare de natură a justifica restrângerea libertății de

circulație și, de altfel, această măsură a fost infirmată de autoritățile

judiciare italiene.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 360 din

4 iunie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reținând că:

- odată cu 1 ianuarie 2007, când

România a aderat la Uniunea Europeană, restrângerea dreptului la liberă

circulație se poate face doar pentru anumite, motive prevăzute de art. 27 din

Directiva 2004/38/CE, care este aplicabilă în speță deoarece deocamdată nu a

fost transpusă în dreptul intern;

- potrivit textului menționat,

nerespectarea condițiilor privitoare la ședere prevăzute de legea italiană nu

justifică prin ea însăși limitarea libertății de circulație a pârâtului.

Reclamanta a declarat recurs, prin

care a solicitat casarea ambelor hotărâri și, pe fond, admiterea cererii și

restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulație în Italia, pe o perioadă

de cel mult 3 ani.

În motivarea recursului, al cărui

temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că soluția pronunțată în

cauză ar fi contrară art. 38 lit. a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr.

248/2005.

Această critică, a cărei dezvoltare

permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este

nefondată deoarece:

- de la 1 ianuarie 2007, consecutiv

aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii români beneficiază de dreptul

la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre în condițiile

prevăzute de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului;

- potrivit art. 6 alin. (1) și art.

27 din menționata directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe

teritoriul unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult 3 luni fără nicio

formalitate, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive

de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, fiind totodată

necesar ca măsurile restrictive luate în primele două cazuri să respecte

principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita

persoanei în cauză;

- or, autoritățile italiene au dispus inițial returnarea

pârâtului pentru depășirea duratei de ședere, iar apoi au revenit asupra

acestei măsuri, infirmând decretul de expulzare emis de prefectură.

Așa fiind, conform art. 312 alin.

(1) și art. 274 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins

ca nefondat, cu obligarea recurentei la 850 lei cheltuieli de judecată către

pârât, sumă ce reprezintă o parte din onorariul de avocat achitat de acesta din

urmă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Ministerul

Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de Pașapoarte

împotriva deciziei nr. 360/A din 4 iunie 2007 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta Ministerul Internelor și

Reformei Administrative, Direcția Generală de Pașapoarte la 850 lei, cheltuieli

de judecată către pârâtul C.D.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 noiembrie 2007.