ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 130/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

La 21 februarie 2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a

chemat în judecată pe pârâtul B.E., solicitând restrângerea exercitării

dreptului acestuia la liberă circulație în Italia pe o perioadă de cel mult 3

ani.

În motivarea cererii, întemeiate pe

art. 38, art. 39 și art. 52 din Legea nr. 248/2005, reclamanta a susținut că la

10 decembrie 2006, pârâtul a fost returnat din Italia, conform Acordului de

readmisie încheiat de România cu această țară.

Tribunalul București, secția a III-a

civilă, prin sentința nr. 429 din 21 martie 2007, a respins cererea, reținând

că:

- în speță sunt operante prevederile

Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European și Consiliului, care încă nu au

fost transpuse în dreptul intern;

- potrivit directivei menționate,

dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre ale

Uniunii Europene este garantat, iar exercițiul acestui drept poate fi restrâns

numai pentru anumite motive, care în speță nu au fost dovedite.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia nr. 401 din 4 iunie 2007, a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamantă, cu o motivare asemănătoare.

Reclamanta a declarat recurs, prin

care a solicitat casarea ambelor hotărâri și, pe fond, admiterea cererii și

restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație în Italia,

pentru o perioadă de cel mult 3 ani.

În motivarea recursului, al cărui

temei juridic nu a fost indicat, recurenta a susținut că soluția instanței de

apel ar fi contrară art. 38 lit a) și art. 39 alin. (1) din Legea nr. 248/2005.

Această critică, a cărei dezvoltare

permite încadrarea în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este

nefondată deoarece:

- de la 1 ianuarie 2007, consecutiv

aderării României la Uniunea Europeană, dreptul cetățenilor români la libera

circulație și ședere pe teritoriul statelor membre ale Uniunii este reglementat

de Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului, care

prevalează față de Legea nr. 248/2005 și tratatele de readmisie anterioare;

- potrivit art. 6 alin. (1) și art.

27 din această directivă, cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul

unui alt stat membru pe o perioadă de cel mult trei luni fără nicio

formalitate, iar  restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive

de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică;

- totodată, ultimul text mai prevede

că motivele menționate nu pot fi invocate în scopuri economice și că măsurile

luate în primele două cazuri trebuie să respecte principiul proporționalității

și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză;

- or, în speță nu s-a făcut dovada

existenței vreuneia dintre împrejurările prevăzute de textele enunțate pentru

restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulație și ședere în Italia.

În consecință, instanțele de fond și

apel au stabilit și interpretat corect dispozițiile legale aplicabile în speță,

conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. impunându-se respingerea prezentului

recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 401 din 4

iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie

2008.