ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3378/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.M.A. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea de colaborator al securității a pârâtului. Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția lipsei de interes, excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Prin sentința civilă nr. 3078 din 6 octombrie 2009 Curtea de Apel București a r espins excepțiile lipsei de interes și a lipsei calității procesuale pasive și a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că excepțiile invocate, sunt neîntemeiate reținând, că O.U.G.

nr. 24/2008, nu vizează doar persoanele alese sau numite în funcțiile prevăzute de ordonanță, prevederile art. 5 vizând o procedură specială, ce se referă la procedura de verificare a persoanelor care candidează sau ocupă unele funcții ori demnități publice, în speța de față pârâtul având calitatea de candidat la funcția de Primar al Municipiului Sibiu. Prin urmare, reclamantul are interes în promovarea acțiunii în constatare în temeiul art. 3 lit. g) raportat la art. 5 din O.U.G. nr. 24/2008, prevederi care conferă și calitatea procesuală pasivă a pârâtului. Instanța de fond a mai constatat că pârâtul a semnat la data de 21 mai 1980 un „ angajament", prin care se angaja să pună la dispoziția Securității o încăpere din apartamentul pe care-l deținea în imobilul situat în mun.

Sibiu, și să nu spună nimănui, indiferent de persoană, grad de rudenie sau funcție, despre această colaborare. Recrutarea casei pârâtului a fost decisă de organele de securitate pentru ținerea legăturii cu rețeaua informativă stabilă cât și în vederea reanalizării și instruirii acesteia. Pârâtul a fost propus întrucât a satisfăcut stagiul militar în cadrul UM Sibiu, unde a fost cunoscut ca fiind disciplinat, fără vicii, atașat politicii partidului și statului și este apropiat de ofițerul de contrainformații care l-a sprijinit în rezolvarea unor probleme personale. Împotriva sentinței instanței de fond, considerată netemeinică și nelegală, pârâtul M.M.A. a declarat recurs, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Prin cererea de recurs se aduc, în esență, următoarele critici sentinței atacate: - Instanța de fond a încălcat art. 129 alin. final C. proc. civ. când a cercetat cele două excepții invocate. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive se arată că aceasta trebuia cercetată în raport de dispozițiile art. 3 și art. 5 din O.U.G. nr. 24/2008. În opinia recurentului-pârât în mod greșit această excepție a fost respinsă deoarece nu putea fi inclus cu nici una din categoriile de persoane menționate la art. 3, respectiv de persoană care candidează sau ocupă una din funcțiile sau demnitățile publice. - Referitor la soluția cu privire la excepția lipsei de interes se arată că și în acest caz instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 3 și art. 5 din O.U.G.

nr. 24/2008. Se menționează că întrucât nu a făcut parte din categoria persoanelor prevăzute la art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, scopul și interesul în formularea unei astfel de acțiuni nu există. - Pe fondul cauzei se arată că soluția este greșită deoarece instanța trebuia să analizeze și îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, inclusiv caracterul voluntar al semnării angajamentului, existența unei colaborări în sensul că: prin punerea la dispoziție a acelui imobil sau cules informații și dacă aceste informații au creat prejudicii unor persoane. Se susține și faptul că recrutată a fost doar locuința sa pentru o scurtă perioadă de timp, iar angajamentul nu a fost semnat în mod voluntar, astfel că nu se poate reține că a cules informații, pentru ai fi atribuită calitatea de colaborator al Securității.

Ulterior recurentul-pârât a formulat concluzii scrise prin care a reiterat criticile inserate în cererea de recurs, invocând și excepția tardivității acțiunii în constatare în raport de dispozițiile art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările ulterioare. Intimatul-reclamant C.N.S.A.S. a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Cât privește cele două excepții ridicate și soluționate de instanța de fond se arată că în mod corect au fost respinse, întrucât ambele se întemeiau pe împrejurarea că recurentul-pârât a candidat în alegerile pentru ocuparea funcției de primar al Municipiului Sibiu, dar nu a fost ales în această funcție,, iar această situație impunea verificări din oficiu, potrivit art. 3 și art. 5 din O.U.G.

nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, aprobată, cu modificări și completări, prin Legea nr. 293/2008. Pe fondul cauzei se arată că prima instanță în mod corect a aplicat prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, susținând legalitatea și temeinicia sentinței recurate. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Potrivit art. 3 și art. 5 din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, aprobată, cu modificări și completări, prin Legea nr. 293/2008, C.N.S.A.S.

verifică din oficiu atât persoanele care candidează cât și pe cele care sunt alese în funcțiile enumerate de legiuitor în art. 3 menționat. Printre aceste funcții, în art. 3 lit. g) se regăsește și cea de primar. Cum recurentul-pârât a candidat pentru funcția de primar al municipiului Sibiu este evident că acesta se încadrează în ipoteza prevăzută de dispozițiile legale menționate anterior. Prin urmare, este corectă hotărârea instanței atât cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului cât și cu privire la excepția lipsei de interes , fiind nefondate criticile formulate de recurentul-pârât cu referire la soluția dată în cazul acestor excepții. Sunt nefondate și criticile care vizează soluția pronunțată de prima instanță pe fondul cauzei.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, aprobată, cu modificări și completări, prin Legea nr. 293/2008, „Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitate de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor”. Reiese din aceste dispoziții că legiuitorul a înțeles să trateze distinct situația persoanelor care au furnizat informații ce se încadrează în ipoteza art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din actul normativ menționat față de cea a persoanelor care au înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea.

În această ultimă ipoteză legiuitorul a statuat că punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea o persoană cu scopul de a înlesni culegerea de informații de la alte persoane reprezintă o condiție suficientă pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității. De asemenea, legiuitorul nu a condiționat constatarea acestei calități de culegerea de informații de însăși persoana care a pus la dispoziție locuința și nici de faptul producerii vreunor consecințe asupra persoanelor vizate de aceste informații. Prin urmare, nefiind contestată punerea la dispoziție a locuinței pentru perioada 21 mai 1980 – 16 martie 1991 în scopul menționat, susținere făcută chiar în cererea de recurs, în mod corect instanța de fond a interpretat și aplicat dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, aprobată, cu modificări și completări, prin Legea nr. 293/2008, astfel că nu poate fi reținută situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În altă ordine, recurentul-pârât nu a candidat pentru funcția de președinte al României, astfel că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind nefondată excepția tardivității acțiunii în constatare invocată de acesta. Față de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.M.A. împotriva sentinței civile nr. 3078 din 6 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 iunie 2010.