ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3835/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

P

rin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a IX-a c

ontencios

administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul

P.I., solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al

Securității.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat, în esență, că în cauză sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

pârâtul furnizând

informații care se referă la activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist, iar acțiunile sale în această calitate

au vizat îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

În drept, cererea a fost

întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008.

Tribunalul București, secția

a

IX-a c

ontencios administrativ și

fiscal, prin sentința civilă nr. 3648 din 17 decembrie 2008 a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

instanțe

Învestită cu

soluționarea cauzei, prin sentința civilă nr. 2241 din 27 mai 2009 Curtea de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea reclamantului și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al

Securității.

În considerentele

hotărârii, instanța a reținut că pârâtul a candidat la funcția de Primar al

orașului Băile Govora, județul Vâlcea și ținând cont de prevederile O.U.G. nr. 24/2008,

reclamantul a verificat din oficiu, sub aspectul stabilirii calității de

lucrător sau colaborator al Securității, persoanele care au candidat la

demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b) - h) din actul normativ

sus menționat.

Urmare acestor

verificări, reclamantul a întocmit nota de constatare nr. S/D11112838 din 15

octombrie 2008, din conținutul căreia a reieșit că pârâtul a fost recrutat

pentru supravegherea informativă a turiștilor care vizitau complexul balnear

Govora, iar din probele administrate rezultă că au existat mai multe perioade

în care acesta a furnizat informații organelor de Securitate, sub forma notelor

olografe sau relatărilor verbale consemnate în rapoarte.

Astfel, la data de 18

septembrie 1980, în perioada satisfacerii stagiului militar, pârâtul a semnat

un angajament, care a fost predat ofițerului de contrainformații din unitatea

unde se afla și a preluat numele conspirativ „S.”; la data de 03 septembrie 1982,

organele de securitate au reluat legătura cu pârâtul, iar la 29 septembrie 1983,

acesta a fost scos din rețeaua de colaboratori al Securității. Ulterior, la

data de 28 martie 1985, pârâtul a semnat un nou angajament, în care figurează

numele conspirativ „S.V.”, recrutarea urmărind același scop.

Instanța a mai reținut

că pe parcursul colaborării cu organele de securitate, pârâtul a furnizat

informații despre localnicii din Govora care aveau relații cu turiștii străini.

d

e altfel, pârâtul, prin

concluziile scrise depuse la dosar, a recunoscut semnarea angajamentului cu

Securitatea și faptul că a redactat note informative, susținând însă că acestea

nu cuprindeau informații cu privire la activități sau atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist și nu vizau îngrădirea unor drepturi sau libertăți

fundamentale ale omului.

În esență, prima

instanță a apreciat că informațiile furnizate de pârât, prin mai multe note

informative prin care a denunțat atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist, au îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și libertatea

opiniilor, precum și dreptul la viață privată, considerând astfel că sunt

îndeplinite condițiile legale pentru reținerea calității de colaborator al

Securității.

reclamantului

Pârâtul a atacat cu

recurs sentința menționată, solicitând modificarea ei în sensul respingerii

acțiunii ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în prevederile art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurentul-pârât a arătat că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ cele

trei condiții prevăzute de art. 2 lit. b) din O.G. nr. 24/2008:

- furnizarea de

informații, indiferent sub ce formă, către lucrătorii securității;

- prin informațiile

furnizate să se denunțe activității sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist;

- informațiile să vizeze

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Mai precis,

recurentul-reclamant contestă îndeplinirea celei de-a doua condiții, arătând,

pe de o parte, că salariații din alimentația publică au fost supuși permanent

unor presiuni și amenințări din partea organelor de securitate și, pe de altă

parte, că niciuna dintre notele informative nu a făcut referire la „atitudini

potrivnice regimului totalitar” și nu a adus vreun prejudiciu material sau

moral persoanelor vizate, ale căror drepturi și libertăți fundamentale nu au

fost lezate.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor invocate de recurentul-pârât și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

de drept relevante

Potrivit art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

securității, persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă,

precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii

securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice

regimului comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului se circumscrie noțiuni de „colaborator al securității”.

Contrar susținerilor

recurentului-pârât, instanța de fond a analizat proba cu înscrisuri

administrată în cauză prin prisma tuturor condițiilor prevăzute de textul legal

menționat, expunând detaliat și convingător motivele pentru care a considerat

că informațiile furnizate de acesta denunțau atitudini sau activități

potrivnice regimului comunist și vizau îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului, mai precis dreptul la viață privată.

Astfel, notele informative

depuse în copie la dosarul de fond cuprind referiri la: relațiile avute de doi

cetățeni irakieni cu numita M.C. – nota informativă din 28 martie 1985,

soldată, potrivit notei ofițerului, cu efectuarea de percheziții secrete și identificarea

persoanei de cetățenie română în discuție; întâlnirile a doi cetățeni români cu

B.Gh., „venit împreună cu soția din RFG” – nota informativă din 12 iulie 1985;

relațiile unor cetățeni români cu un cetățean de origine italiană cazat în

pavilionul Palace – nota informativă din 7 mai 1986, pe care ofițerul de

legătură a notat:”Străinul a fost identificat, de asemenea și legăturile. A

fost fixat I.O.P.R.; contactele numitei T.F. cu cetățeni străini sau români

care vin în Băile Govora – nota informativă din 11 martie 1988, pe care

ofițerul a menționat „T.F. în atenție, materialul în copie la dosarul personal”;

discuțiile și comportamentul numitului B.V. în timpul unei întâlniri cu o delegație

de străini – nota informativă din 16 martie 1989, pe care ofițerul de legătură

a menționat:”Directorul B. să nu mai aibă inițiative de acest gen. Să nu mai

contacteze cetățeni străini”.

Sunt numai câteva

exemple extrase din notele informative prezentate cu regularitate pe parcursul

a câțiva ani, care nu epuizează împrejurările rezultate din probele

administrate dar demonstrează cu prisosință justețea concluziei la care a ajuns

instanța de fond, în sensul încadrării recurentului-pârât în prevederile art. 2

lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Faptul că acceptarea

colaborării a avut loc în contextul politic social și juridic anterior anului

1989 nu înlătură aplicarea procedurii de verificare, pentru că, așa cum rezultă

din preambulul O.U.G. nr. 24/2008, acest act normativ a fost adoptat tocmai în

considerarea acelor realități istorice care, în viziunea legiuitorului, îndreptățesc

accesul la propriul dosar și deconspirarea securității.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a

hotărârii atacate, potrivit art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.I. împotriva

sentinței nr. 2241 din 27 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24

septembrie 2010.