ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3835/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii P rin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a IX-a c ontencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul P.I., solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității. În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul furnizând informații care se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar acțiunile sale în această calitate au vizat îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008. Tribunalul București, secția a IX-a c ontencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3648 din 17 decembrie 2008 a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. 2. Hotărârea primei instanțe Învestită cu soluționarea cauzei, prin sentința civilă nr. 2241 din 27 mai 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității. În considerentele hotărârii, instanța a reținut că pârâtul a candidat la funcția de Primar al orașului Băile Govora, județul Vâlcea și ținând cont de prevederile O.U.G.

nr. 24/2008, reclamantul a verificat din oficiu, sub aspectul stabilirii calității de lucrător sau colaborator al Securității, persoanele care au candidat la demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b) - h) din actul normativ sus menționat. Urmare acestor verificări, reclamantul a întocmit nota de constatare nr. S/D11112838 din 15 octombrie 2008, din conținutul căreia a reieșit că pârâtul a fost recrutat pentru supravegherea informativă a turiștilor care vizitau complexul balnear Govora, iar din probele administrate rezultă că au existat mai multe perioade în care acesta a furnizat informații organelor de Securitate, sub forma notelor olografe sau relatărilor verbale consemnate în rapoarte.

Astfel, la data de 18 septembrie 1980, în perioada satisfacerii stagiului militar, pârâtul a semnat un angajament, care a fost predat ofițerului de contrainformații din unitatea unde se afla și a preluat numele conspirativ „S.”; la data de 03 septembrie 1982, organele de securitate au reluat legătura cu pârâtul, iar la 29 septembrie 1983, acesta a fost scos din rețeaua de colaboratori al Securității. Ulterior, la data de 28 martie 1985, pârâtul a semnat un nou angajament, în care figurează numele conspirativ „S.V.”, recrutarea urmărind același scop. Instanța a mai reținut că pe parcursul colaborării cu organele de securitate, pârâtul a furnizat informații despre localnicii din Govora care aveau relații cu turiștii străini.

d e altfel, pârâtul, prin concluziile scrise depuse la dosar, a recunoscut semnarea angajamentului cu Securitatea și faptul că a redactat note informative, susținând însă că acestea nu cuprindeau informații cu privire la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și nu vizau îngrădirea unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului. În esență, prima instanță a apreciat că informațiile furnizate de pârât, prin mai multe note informative prin care a denunțat atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, au îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, precum și dreptul la viață privată, considerând astfel că sunt îndeplinite condițiile legale pentru reținerea calității de colaborator al Securității.

3. Recursul reclamantului Pârâtul a atacat cu recurs sentința menționată, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, pentru motive încadrate în prevederile art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții prevăzute de art. 2 lit. b) din O.G. nr. 24/2008: - furnizarea de informații, indiferent sub ce formă, către lucrătorii securității; - prin informațiile furnizate să se denunțe activității sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; - informațiile să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Mai precis, recurentul-reclamant contestă îndeplinirea celei de-a doua condiții, arătând, pe de o parte, că salariații din alimentația publică au fost supuși permanent unor presiuni și amenințări din partea organelor de securitate și, pe de altă parte, că niciuna dintre notele informative nu a făcut referire la „atitudini potrivnice regimului totalitar” și nu a adus vreun prejudiciu material sau moral persoanelor vizate, ale căror drepturi și libertăți fundamentale nu au fost lezate. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul-pârât și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului se circumscrie noțiuni de „colaborator al securității”. Contrar susținerilor recurentului-pârât, instanța de fond a analizat proba cu înscrisuri administrată în cauză prin prisma tuturor condițiilor prevăzute de textul legal menționat, expunând detaliat și convingător motivele pentru care a considerat că informațiile furnizate de acesta denunțau atitudini sau activități potrivnice regimului comunist și vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, mai precis dreptul la viață privată.

Astfel, notele informative depuse în copie la dosarul de fond cuprind referiri la: relațiile avute de doi cetățeni irakieni cu numita M.C. – nota informativă din 28 martie 1985, soldată, potrivit notei ofițerului, cu efectuarea de percheziții secrete și identificarea persoanei de cetățenie română în discuție; întâlnirile a doi cetățeni români cu B.Gh., „venit împreună cu soția din RFG” – nota informativă din 12 iulie 1985; relațiile unor cetățeni români cu un cetățean de origine italiană cazat în pavilionul Palace – nota informativă din 7 mai 1986, pe care ofițerul de legătură a notat:”Străinul a fost identificat, de asemenea și legăturile. A fost fixat I.O.P.R.; contactele numitei T.F. cu cetățeni străini sau români care vin în Băile Govora – nota informativă din 11 martie 1988, pe care ofițerul a menționat „T.F.

în atenție, materialul în copie la dosarul personal”; discuțiile și comportamentul numitului B.V. în timpul unei întâlniri cu o delegație de străini – nota informativă din 16 martie 1989, pe care ofițerul de legătură a menționat:”Directorul B. să nu mai aibă inițiative de acest gen. Să nu mai contacteze cetățeni străini”. Sunt numai câteva exemple extrase din notele informative prezentate cu regularitate pe parcursul a câțiva ani, care nu epuizează împrejurările rezultate din probele administrate dar demonstrează cu prisosință justețea concluziei la care a ajuns instanța de fond, în sensul încadrării recurentului-pârât în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Faptul că acceptarea colaborării a avut loc în contextul politic social și juridic anterior anului 1989 nu înlătură aplicarea procedurii de verificare, pentru că, așa cum rezultă din preambulul O.U.G.

nr. 24/2008, acest act normativ a fost adoptat tocmai în considerarea acelor realități istorice care, în viziunea legiuitorului, îndreptățesc accesul la propriul dosar și deconspirarea securității. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a hotărârii atacate, potrivit art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.I. împotriva sentinței nr. 2241 din 27 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2010.