ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3142/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul B.C., solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității. În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G nr. 24/2008, pârâtul furnizând informații care se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar acțiunile sale în această calitate au vizat îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, susținând că prin activitățile sale nu a încălcat drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Prin sentința nr. 1675 din 13 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul B.C., constatând calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât. În considerentele hotărârii, prima instanță a reținut că pârâtul a candidat la funcția de primar al comunei Lipova, județul Bacău și ținând cont de prevederile O.U.G 24/2008 reclamantul a verificat din oficiu sub aspectul stabilirii calității de lucrător sau colaborator al Securității persoanele care au candidat la demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b)-h) din actul normativ sus menționat.

Urmare acestor verificări, reclamantul a întocmit nota de constatare nr. DI/I/3415 din 19 noiembrie 2008 din conținutul căreia a reieșit că pârâtul a fost recrutat pentru acoperirea informativă a cadrelor didactice care își desfășurau activitatea la Școala generală cu clasele I-X din comuna Lipova, iar din probele administrate rezultă că există mai multe perioade în care acesta a furnizat informații organelor de Securitate, sub forma notelor olografe sau relatărilor verbale consemnate în rapoarte.

Astfel, la data de 30 iunie 1975 pârâtul a semnat un angajament prin care se obliga să sprijine organele de securitate în activitatea pe care o desfășoară și să depună toate eforturile pentru obținerea unor informații care să prezinte interes pentru Securitatea statului, angajamentul fiind dat în fața ofițerului specialist din cadrul Inspectoratului județean Bacău – Securitate - Serviciul I, care s-a ocupat de recrutarea pârâtului; potrivit rapoartelor din 22 martie 1986, 23 martie 1986 și 30 martie 1986 care erau aprobate de șeful inspectoratului, pârâtul, care avea vârsta de 22 de ani și era profesor suplinitor la Școala generală clasele I-X din comuna Lipova, județul Bacău, a primit numele conspirativ de „A.F.”, iar în perioada noiembrie 1988 – octombrie 1989 aceasta a furnizat mai multe note informative despre persoanele din școlile din raza comunei, în activitatea de colaborare dovedind sinceritate, punctualitate și loialitate.

Concluzionând, prima instanță a apreciat că informațiile furnizate de pârât, prin mai multe note informative prin care a denunțat atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, au îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, precum și dreptul la viață privată, considerând astfel că sunt îndeplinite condițiile legale pentru reținerea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește. Împotri va acestei sentințe a declarat recurs pârâtul B.C., criticând-o ca nelegală și netemeinică. În motivarea recursului formulat, recurentul-pârât a susținut în esență că nu toate informațiile furnizate de acesta denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, o parte din acestea reprezentând doar infirmații nesemnificative.

A arătat recurentul că s-a adresat în nume propriu Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității solicitând să i se comunice dacă informațiile furnizate de acesta au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale unor persoane întrucât din nota de constatare întocmită de intimat rezultă că a fost el însuși urmărit. Totodată, recurentul a criticat sentința atacată susținând că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile pentru a se constata calitatea sa de colaborator întrucât angajamentul pe care l-a dat a fost forțat și șantajat pentru a-l semna iar calitatea și efectele informațiilor furnizate nu sunt de natură a încălca drepturi sau libertăți fundamentale.

Prin recursul formulat solicită modificarea sentinței atacate și respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat. Astfel, cu privire la susținerile recurentului referitoare la interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind îndeplinirea condițiilor legale pentru stabilirea calității de colaborator al Securității, instanța de control judiciar constată că sunt nefondate. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 este colaborator al Securității „persoana care a furnizat informații sub orice formă prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”. Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că recurentul-pârât a fost recrutat ca informator în anul 1975, semnând angajament în fața organelor de Securitate, acesta primind numele conspirativ „A.F.” și a furnizat în perioada noiembrie 1988- octombrie 1989 un număr de 18 note informative despre persoanele din școlile din raza comunei. Criticile recurentului referitoare la faptul că nu prin toate informațiile furnizate de acesta se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist nu pot fi primite întrucât din perspectiva prevederilor O.U.G.

nr. 24/2008, numărul notelor informative furnizate nefiind relevant, ci calitatea acestora. În ceea ce privește susținerile recurentului referitoare la faptul că prin informațiile furnizate acesta nu a încălcat drepturi sau libertăți fundamentale ale omului, Înalta Curte constată că și acestea sunt nefondate întrucât condiția impusă de textul legal este aceea a vizării încălcării drepturilor, aceasta presupunând ca informația să fie aptă să ducă cel puțin la imixtiuni ale Securității în viața privată a persoanei vizate, ori în speță acest aspect a fost reținut în mod corect prin sentința criticată, informațiile respective încălcând dreptul de exprimare și libertatea opiniilor persoanelor la care se referă.

Nici susținerile recurentului cu privire la vicierea consimțământului său la semnarea angajamentului nu pot fi reținute, întrucât aspectele invocate nu au fost dovedite. Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurentul-pârât, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.C. împotriva sentinței nr. 1675 din 13 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 mai 2011.