ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3142/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a

chemat în judecată pe pârâtul B.C., solicitând să se constate calitatea

acestuia de colaborator al Securității.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat, în esență, că în cauză sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G nr. 24/2008,

pârâtul furnizând

informații care se referă la activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist, iar acțiunile sale în această calitate

au vizat îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, susținând că prin

activitățile sale nu a încălcat drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Prin sentința nr. 1675

din 13 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul B.C.,

constatând calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe

pârât.

În considerentele

hotărârii, prima instanță a reținut că pârâtul a candidat la funcția de primar

al comunei Lipova, județul Bacău și ținând cont de prevederile O.U.G 24/2008

reclamantul a verificat din oficiu sub aspectul stabilirii calității de

lucrător sau colaborator al Securității persoanele care au candidat la

demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b)-h) din actul normativ sus

menționat.

Urmare acestor

verificări, reclamantul a întocmit nota de constatare nr. DI/I/3415 din 19

noiembrie 2008 din conținutul căreia a reieșit că pârâtul a fost recrutat pentru

acoperirea informativă a cadrelor didactice care își desfășurau activitatea la

Școala generală cu clasele I-X din comuna Lipova, iar din probele administrate

rezultă că există mai multe perioade în care acesta a furnizat informații

organelor de Securitate, sub forma notelor olografe sau relatărilor verbale

consemnate în rapoarte.

Astfel, la data de 30

iunie 1975 pârâtul a semnat un angajament prin care se obliga să sprijine

organele de securitate în activitatea pe care o desfășoară și să depună toate

eforturile pentru obținerea unor informații care să prezinte interes pentru

Securitatea statului, angajamentul fiind dat în fața ofițerului specialist din

cadrul Inspectoratului județean Bacău – Securitate - Serviciul I, care s-a

ocupat de recrutarea pârâtului; potrivit rapoartelor din 22 martie 1986, 23

martie 1986 și 30 martie 1986 care erau aprobate de șeful inspectoratului,

pârâtul, care avea vârsta de 22 de ani și era profesor suplinitor la Școala

generală clasele I-X din comuna Lipova, județul Bacău, a primit numele

conspirativ de „A.F.”, iar în perioada noiembrie 1988 – octombrie 1989 aceasta

a furnizat mai multe note informative despre persoanele din școlile din raza

comunei, în activitatea de colaborare dovedind sinceritate, punctualitate și

loialitate.

Concluzionând, prima instanță

a apreciat că informațiile furnizate de pârât, prin mai multe note informative prin

care a denunțat atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, au îngrădit

dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, precum și dreptul

la viață privată, considerând astfel că sunt îndeplinite condițiile legale

pentru reținerea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl

privește.

Împotri

va acestei sentințe a declarat recurs pârâtul B.C.,

criticând-o ca nelegală și netemeinică.

În motivarea recursului

formulat, recurentul-pârât a susținut în esență că nu toate informațiile furnizate

de acesta denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist,

o parte din acestea reprezentând doar infirmații nesemnificative.

A arătat recurentul că

s-a adresat în nume propriu Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor

Securității solicitând să i se comunice dacă informațiile furnizate de acesta

au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale unor persoane întrucât

din nota de constatare întocmită de intimat rezultă că a fost el însuși urmărit.

Totodată, recurentul

a criticat sentința atacată susținând că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ

condițiile pentru a se constata calitatea sa de colaborator întrucât

angajamentul pe care l-a dat a fost forțat și șantajat pentru a-l semna iar

calitatea și efectele informațiilor furnizate nu sunt de natură a încălca

drepturi sau libertăți fundamentale.

Prin recursul formulat

solicită modificarea sentinței atacate și respingerea cererii de chemare în

judecată, ca neîntemeiată.

Analizând sentința

atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în

cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ. Înalta

Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat.

Astfel, cu privire la

susținerile recurentului referitoare la interpretarea și aplicarea greșită a

prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind îndeplinirea condițiilor

legale pentru stabilirea calității de colaborator al Securității, instanța de

control judiciar constată că sunt nefondate.

Potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este colaborator al Securității

„persoana care a furnizat informații sub orice formă prin care se denunțau

activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

Din probatoriul

administrat în cauză a rezultat că recurentul-pârât a fost recrutat ca

informator în anul 1975, semnând angajament în fața organelor de Securitate, acesta

primind numele conspirativ „A.F.” și a furnizat în perioada noiembrie 1988-

octombrie 1989 un număr de 18 note informative despre persoanele din școlile

din raza comunei.

Criticile recurentului

referitoare la faptul că nu prin toate informațiile furnizate de acesta se denunțau

activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist nu pot fi

primite întrucât din perspectiva prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, numărul notelor

informative furnizate nefiind relevant, ci calitatea acestora.

În ceea ce privește

susținerile recurentului referitoare la faptul că prin informațiile furnizate acesta

nu a încălcat drepturi sau libertăți fundamentale ale omului, Înalta Curte

constată că și acestea sunt nefondate întrucât condiția impusă de textul legal este

aceea a vizării încălcării drepturilor, aceasta presupunând ca informația să

fie aptă să ducă cel puțin la imixtiuni ale Securității în viața privată a

persoanei vizate, ori în speță acest aspect a fost reținut în mod corect prin

sentința criticată, informațiile respective încălcând dreptul de exprimare și

libertatea opiniilor persoanelor la care se referă.

Nici susținerile

recurentului cu privire la vicierea consimțământului său la semnarea angajamentului

nu pot fi reținute, întrucât aspectele invocate nu au fost dovedite.

Având în vedere toate

aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

coroborate cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată

și completată, Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurentul-pârât,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.C.

împotriva sentinței nr. 1675 din 13 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 31 mai 2011.