ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3143/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul B.I., solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității. În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G nr. 24/2008, pârâtul furnizând informații care se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar acțiunile sale în această calitate au vizat îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, susținând că din conținutul notelor existente la dosar nu se poate reține că a încălcat drepturi și libertăți fundamentale ale omului, pentru a fi incidente prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G nr. 24/2008. Prin sentința nr. 2972 din 17 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul B.I., constatând calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

În considerentele hotărârii, prima instanță a reținut că pârâtul ocupă funcția de consilier local în cadrul Consiliului Local al municipiului Câmpulung Moldovenesc și ținând cont de prevederile O.U.G nr. 24/2008 reclamantul a verificat din oficiu sub aspectul stabilirii calității de lucrător sau colaborator al Securității persoanele care au candidat la demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b)-h) din actul normativ sus menționat. Urmare acestor verificări, reclamantul a întocmit nota de constatare din 24 iulie 2009 din conținutul căreia a reieșit că pârâtul, militar în termen la UM X Hălchiu, a fost recrutat în data de 23 iulie 1977 pentru supravegherea colegilor de armată, iar din probele administrate rezultă că există mai multe perioade în care acesta a furnizat informații organelor de Securitate, sub forma notelor olografe sau relatărilor verbale consemnate în rapoarte.

Astfel, la data de 23 iulie 1977 pârâtul a semnat un angajament în perioada satisfacerii stagiului militar, având numele conspirativ „B.”. Ulterior, în perioada 1977-1978 pârâtul lucrând ca strungar la atelierul din Sadova al F.C.M.P.M Rădăuți, a fost reactivizat ca informator de Securitatea orașului Rădăuți în vederea supravegherii executării lucrărilor și a muncitorilor, având numele conspirativ de „B.I.”, menționat și ca „B.I.A.” și „B.I.B.”, iar la data de 17 aprilie 1979 pârâtul a semnat olograf un nou angajament, cu numele real, recrutarea urmărind același scop. Prima instanță a reținut că pe parcursul colaborării cu organele de securitate, pârâtul a furnizat informații care nu numai că ar fi putut să expună persoanele vizate unor măsuri represive semite din partea regimului totalitar, dar au și condus la astfel de măsuri.

Concluzionând, prima instanță a apreciat că informațiile furnizate de pârât, prin mai multe note informative prin care a denunțat atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, au îngrădit dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, precum și dreptul la viață privată, considerând astfel că sunt îndeplinite condițiile legale pentru reținerea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul B.I. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:- Instanța de fond, în baza rolului activ, conform art. 129 C. proc. civ., avea obligația să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului.

- În cauză, arată recurentul, nu sunt întrunite cele două condiții prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008. Există într-adevăr note furnizate de către recurent dar care nu se încadrează în prima condiție prevăzute de lege iar cea de-a doua condiție esențială nu rezultă din actele dosarului. Arată recurentul că el și familia sa erau urmăriți de securitate, întrucât aveau rude în străinătate. În acest sens, corespondența familiei cu rudele din străinătate era verificată și în anumite cazuri cenzurată. Arată recurentul că din nota datată 1 martie 1983 provenind de la sursa E.B. rezultă că, mama recurentului B.I. a fost arestată în luna septembrie 1984 ceea ce a condus la imposibilitatea acestuia să plece la rude în R.F.G.

cu tatăl său deși obținuse actele necesare. - De asemenea, se arată de recurent că în notele de analiză se menționează că aportul său nu este corespunzător raportat la calitățile care-l caracterizează. - Sunt neîntemeiate susținerile instanței de fond în sensul că prin informațiile furnizate pârâtul-recurent a făcut posibilă suprimarea și îngrădirea unor drepturi și libertăți ale persoanelor vizate, precum dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzute de art. 28 din Constituția României din 1965. Notele existente la dosar dovedesc faptul că acesta caracterizează în sens pozitiv persoanele la care face referire fără a relata aspecte care le-ar putea fi potrivnice, fără a le expune unor măsuri represive din partea regimului totalitar.

- S-a mai arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că B.I., B.I.A. și B.I.B. - sunt numele conspirative ale recurentului, că numitul M.L. era prietenul său și nu a înțeles să-l expună represiunilor securității, cu riscul de a se expune el însuși acestei represiuni. S-a mai arătat, de asemenea că relatările potrivit cu care sunt menționate aspecte legate de modul de viață al diferitelor persoane, cum ar fi găsirea unui loc de muncă în R.F.G., căsătoria unei persoane având altă cetățenie decât cea română, nu se încadrează în categoria informații calificate împotriva regimului comunist. Analizând cererea de recurs , normele legale incidente în cauză, prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că nu este fondată pentru considerentele următoare: - Pârâtul-recurent în calitatea sa de consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Câmpulung Moldovenesc, a fost supus verificării din oficiu de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității sub aspectul constatării calității de lucrător sau colaborator al securității care a emis în acest sens nota de Constatare a calității de colaborator al Securității în ceea ce privește pârâtul-recurent. Instanța de fond a constatat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008.

- Împrejurarea că recurentul-pârât și familia sa erau de asemenea, urmăriți de organele Securității, întrucât aveau rude în străinătate, nu poate infirma colaborarea cu organele securității deoarece se constată că fiecare sursă era verificată la rândul ei și la fel interceptarea corespondenței familiei recurentului sau cenzurarea acesteia nu este incompatibilă cu colaborarea recurentului cu Securitatea, ci făcea parte din planul de măsuri de supraveghere generală a populației de către regimul comunist. - Susținerea recurentului în sensul că din analiza activității sale de colaborator rezultă că aportul său slab și neutil - nu este în măsură să se răsfrângă asupra constatării calității de colaborator al Securității, totuși el furnizând un număr de 27 note informative, în perioada 1977-1989.

Recurentul nu neagă informațiile pe care le-a dat Securității, angajamentele încheiate însă precizează prin cererea de recurs că informațiile furnizate erau cu caracter general, fără să aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Aceste motive de recurs sunt de asemenea nefondate. Astfel, nu se poate susține că erau pe placul regimului comunist, persoanele care intenționau să plece din țară, sau o căsătorie cu o persoană care avea intenția să părăsească țara. La fel, informațiile privind găsirea unui loc de muncă în R.F.G. nu sunt fără scop operativ, fiind cunoscut că orice legătură cu străinătatea putea fi periculoasă pentru orânduirea socialistă prin oportunitățile pe care le oferea o societate democratică în raport cu limitările economice și sociale din societatea comunistă, organele Securității fiind interesate și de elemente de spionaj ale elementelor străine.

- Nu se poate susține nici motivul de recurs privind caracterul general , lipsit de consecințe al informațiilor furnizate. Din nota de constatare și celelalte documente rezultă că materialele au prezentat interes pentru securitate fiind exploatate „la materialul suspecților”, o persoană a fost „luată în supraveghere informativă cu prioritate” iar alta în supraveghere informativă. Înalta Curte, constată că în mod corect instanța de fond a constatat că sunt întrunite cele două condiții cumulative prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 24/208 și astfel cum și pârâtul-recurent recunoaște, a semnat angajamente cu securitatea, a furnizat informații de interes operativ, a îngrădit și încălcat drepturi și libertăți al persoanelor vizate, precum dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, dreptul la viață privată.

Imixtiunile în viața și conștiința persoanelor în regimul comunist sunt considerate printre cele mai periculoase acțiuni, încalcă dreptul la viața privată a individului, dreptul oricărei persoane de a nu expune altora aspectele cele mai intime ale ființei sale, despre elementele care privesc modul nostru de a gândi și care trebuie să rămână inaccesibile. Față de cele arătate mai sus, constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, Înalta Curte, va respinge în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.I. împotriva sentinței nr. 2972 din 17 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2011.