ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3143/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată

pe pârâtul B.I., solicitând să se constate calitatea acestuia de colaborator al

Securității.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat, în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G nr. 24/2008, pârâtul furnizând informații

care se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist, iar acțiunile sale în această calitate au vizat îngrădirea unor

drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, susținând că din conținutul

notelor existente la dosar nu se poate reține că a încălcat drepturi și

libertăți fundamentale ale omului, pentru a fi incidente prevederile art. 2

lit. b) din O.U.G nr. 24/2008.

Prin sentința nr.

2972 din 17 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul B.I.,

constatând calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe

pârât.

În considerentele

hotărârii, prima instanță a reținut că pârâtul ocupă funcția de consilier local

în cadrul Consiliului Local al municipiului Câmpulung Moldovenesc și ținând

cont de prevederile O.U.G nr. 24/2008 reclamantul a verificat din oficiu sub

aspectul stabilirii calității de lucrător sau colaborator al Securității

persoanele care au candidat la demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3

lit. b)-h) din actul normativ sus menționat.

Urmare acestor

verificări, reclamantul a întocmit nota de constatare din 24 iulie 2009 din

conținutul căreia a reieșit că pârâtul, militar în termen la UM X Hălchiu, a

fost recrutat în data de 23 iulie 1977 pentru supravegherea colegilor de

armată, iar din probele administrate rezultă că există mai multe perioade în

care acesta a furnizat informații organelor de Securitate, sub forma notelor

olografe sau relatărilor verbale consemnate în rapoarte.

Astfel, la data de 23

iulie 1977 pârâtul a semnat un angajament în perioada satisfacerii stagiului militar,

având numele conspirativ „B.”. Ulterior, în perioada 1977-1978 pârâtul lucrând ca

strungar la atelierul din Sadova al F.C.M.P.M Rădăuți, a fost reactivizat ca informator

de Securitatea orașului Rădăuți în vederea supravegherii executării lucrărilor și

a muncitorilor, având numele conspirativ de „B.I.”, menționat și ca „B.I.A.” și

„B.I.B.”, iar la data de 17 aprilie 1979 pârâtul a semnat olograf un nou angajament,

cu numele real, recrutarea urmărind același scop.

Prima instanță a reținut

că pe parcursul colaborării cu organele de securitate, pârâtul a furnizat informații

care nu numai că ar fi putut să expună persoanele vizate unor măsuri represive semite

din partea regimului totalitar, dar au și condus la astfel de măsuri.

Concluzionând, prima instanță

a apreciat că informațiile furnizate de pârât, prin mai multe note informative prin

care a denunțat atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, au îngrădit dreptul

la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, precum și dreptul la viață privată,

considerând astfel că sunt îndeplinite condițiile legale pentru reținerea calității

de colaborator al Securității în ceea ce îl privește.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâtul

B.I. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie

pentru următoarele motive:- Instanța de fond, în baza rolului activ, conform

art. 129 C. proc. civ., avea obligația să stăruie, prin toate mijloacele legale,

pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului.

- În cauză, arată recurentul,

nu sunt întrunite cele două condiții prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008.

Există într-adevăr note

furnizate de către recurent dar care nu se încadrează în prima condiție prevăzute

de lege iar cea de-a doua condiție esențială nu rezultă din actele dosarului. Arată

recurentul că el și familia sa erau urmăriți de securitate, întrucât aveau rude

în străinătate.

În acest sens, corespondența

familiei cu rudele din străinătate era verificată și în anumite cazuri cenzurată.

Arată recurentul că din

nota datată 1 martie 1983 provenind de la sursa E.B. rezultă că, mama recurentului

B.I. a fost arestată în luna septembrie 1984 ceea ce a condus la imposibilitatea

acestuia să plece la rude în R.F.G. cu tatăl său deși obținuse actele necesare.

- De asemenea, se arată

de recurent că în notele de analiză se menționează că aportul său nu este corespunzător

raportat la calitățile care-l caracterizează.

- Sunt neîntemeiate susținerile

instanței de fond în sensul că prin informațiile furnizate pârâtul-recurent a făcut

posibilă suprimarea și îngrădirea unor drepturi și libertăți ale persoanelor vizate,

precum dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzute de

art. 28 din Constituția României din 1965. Notele existente la dosar dovedesc faptul

că acesta caracterizează în sens pozitiv persoanele la care face referire fără a

relata aspecte care le-ar putea fi potrivnice, fără a le expune unor măsuri represive

din partea regimului totalitar.

- S-a mai arătat că în

mod greșit instanța de fond a reținut că B.I., B.I.A. și B.I.B. - sunt numele conspirative

ale recurentului, că numitul M.L. era prietenul său și nu a înțeles să-l expună

represiunilor securității, cu riscul de a se expune el însuși acestei represiuni.

S-a mai arătat, de asemenea

că relatările potrivit cu care sunt menționate aspecte legate de modul de viață

al diferitelor persoane, cum ar fi găsirea unui loc de muncă în R.F.G., căsătoria

unei persoane având altă cetățenie decât cea română, nu se încadrează în categoria

informații calificate împotriva regimului comunist.

Analizând cererea de recurs

, normele legale incidente în cauză, prevederile art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că nu este fondată pentru considerentele următoare:

- Pârâtul-recurent în

calitatea sa de consilier local în cadrul Consiliului Local al Municipiului Câmpulung

Moldovenesc, a fost supus verificării din oficiu de către Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității sub aspectul constatării calității de lucrător sau

colaborator al securității care a emis în acest sens nota de Constatare a calității

de colaborator al Securității în ceea ce privește pârâtul-recurent.

Instanța de fond a constatat

îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008.

- Împrejurarea că recurentul-pârât

și familia sa erau de asemenea, urmăriți de organele Securității, întrucât aveau

rude în străinătate, nu poate infirma colaborarea cu organele securității deoarece

se constată că fiecare sursă era verificată la rândul ei și la fel interceptarea

corespondenței familiei recurentului sau cenzurarea acesteia nu este incompatibilă

cu colaborarea recurentului cu Securitatea, ci făcea parte din planul de măsuri

de supraveghere generală a populației de către regimul comunist.

- Susținerea recurentului

în sensul că din analiza activității sale de colaborator rezultă că aportul său

slab și neutil - nu este în măsură să se răsfrângă asupra constatării calității

de colaborator al Securității, totuși el furnizând un număr de 27 note informative,

în perioada 1977-1989.

Recurentul nu neagă informațiile

pe care le-a dat Securității, angajamentele încheiate însă precizează prin cererea

de recurs că informațiile furnizate erau cu caracter general, fără să aducă atingere

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Aceste motive de recurs

sunt de asemenea nefondate.

Astfel, nu se poate susține

că erau pe placul regimului comunist, persoanele care intenționau să plece din țară,

sau o căsătorie cu o persoană care avea intenția să părăsească țara. La fel, informațiile

privind găsirea unui loc de muncă în R.F.G. nu sunt fără scop operativ, fiind cunoscut

că orice legătură cu străinătatea putea fi periculoasă pentru orânduirea socialistă

prin oportunitățile pe care le oferea o societate democratică în raport cu limitările

economice și sociale din societatea comunistă, organele Securității fiind interesate

și de elemente de spionaj ale elementelor străine.

- Nu se poate susține

nici motivul de recurs privind caracterul general , lipsit de consecințe al informațiilor

furnizate. Din nota de constatare și celelalte documente rezultă că materialele

au prezentat interes pentru securitate fiind exploatate „la materialul suspecților”,

o persoană a fost „luată în supraveghere informativă cu prioritate” iar alta în

supraveghere informativă.

Înalta Curte, constată

că în mod corect instanța de fond a constatat că sunt întrunite cele două condiții

cumulative prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 24/208 și astfel cum și pârâtul-recurent

recunoaște, a semnat angajamente cu securitatea, a furnizat informații de interes

operativ, a îngrădit și încălcat drepturi și libertăți al persoanelor vizate, precum

dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, dreptul la viață privată.

Imixtiunile în viața și

conștiința persoanelor în regimul comunist sunt considerate printre cele mai periculoase

acțiuni, încalcă dreptul la viața privată a individului, dreptul oricărei persoane

de a nu expune altora aspectele cele mai intime ale ființei sale, despre elementele

care privesc modul nostru de a gândi și care trebuie să rămână inaccesibile.

Față de cele arătate mai

sus, constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, Înalta

Curte, va respinge în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.I. împotriva sentinței

nr. 2972 din 17 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2011.