ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2929/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2929/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamantul C.N.S.A.S. a

solicitat să se

constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl

privește pe pârâtul A.I.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul a candidat la funcția de primar al

localității Azuga, județul Prahova.

Conform prevederilor art.

3 lit. g)

coroborat cu art. 5 alin. (1) teza

a-II-a din O.U.G. nr.

24/2008 privind

accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări

și completări prin Legea nr. 293/2008, C.N.

S.A.S. verifică din oficiu, sub aspectul stabilirii calității

de lucrător sau colaborator al Securității,

persoanele care au candidat în

demnitățile sau funcțiile prevăzute la art.

3 lit. b) și h)

1

din actul normativ menționat.

Se arată de către

reclamant că

pârâtul A.I., fiind sportiv la A.S.A. Brașov,

secția sanie, a fost recrutat în

calitate de colaborator, la data de 15 martie 1982, în

scopul cunoașterii

și prevenirii unor fapte infracționale în rândul sportivilor.

Pârâtul

a semnat un „Angajament”, preluând nume conspirativ de colaborator.

S-a

apreciat că din materialele avute la dispoziție în vederea stabilirii calității

de colaborator a pârâtului cu Securitatea rezultă, fără putință de tăgadă, că

informațiile furnizate Securității se refereau la activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist, iar pe de altă parte aceste informații

vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Prin

Sentința nr. 3242 din 13 octombrie 2009, Curtea de Apel București a respins

acțiunea reclamantului C.N.S.A.S.

Pentru

a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut, în esență, următoarele.

Stabilirea calității

de colaborator al Securității nu se face de plano, ca urmare a constatării semnării

unui angajament sau a furnizării unor informații, ci prin verificarea

concomitentă a întrunirii condiției legale relativ la îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Din

examinarea documentelor propuse cu titlu probatoriu în vederea constatării

calității de colaborator al Securității în persoana pârâtului, instanța a

reținut că acestea nu fac parte din categoria înscrisurilor prevăzute de O.U.G.

nr. 24/2008,

în art. 2 lit. b).

De asemenea, a

reținut, în esență, și faptul că din aceste înscrisuri nu se poate concluziona

că informațiile furnizate de pârât se referă la atitudini și activități

potrivnice regimului totalitar comunist și nu se poate stabili modul în care

acestea au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților persoanelor vizate.

Împotriva S

entinței nr. 3242 din 13 octombrie 2009 a Curții

de Apel București, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs

reclamantul

C.N.S.A.S., susținând, în esență, următoarele critici:

- Eronat instanța de

fond a reținut că

documentelor propuse cu

titlu probatoriu în vederea constatării calității de colaborator al Securității

în persoana pârâtului nu fac parte din categoria înscrisurilor prevăzute de O.U.G.

nr. 24/2008, în art. 2 lit. b), întrucât, așa cum reiese din textul de

lege care definește calitatea de colaborator al Securității, informațiile date

de pârât pot fi reținute și sub forma unor „relatări verbale consemnate de

lucrătorii Securității”, iar nu doar din note olografe ale persoanei recrutate.

Se menționează că

important este și faptul că legiuitorul a instituit o prezumție relativă de

veridicitate cu privire la conținutul materialelor întocmite de foștii ofițeri

de Securitate în legătură cu relatările primite de la informatori, acestea

având valoare probantă în mod independent, nefiind necesară coroborarea

acestora cu datele provenite din alte înscrisuri.

- Greșit s-a respins

acțiunea pentru că în cauză este îndeplinită atât condiția denunțării unor

atitudini sau acțiuni potrivnice regimului comunist, cât și cea care vizează

încălcarea unor drepturi fundamentale ale omului.

Prin informațiile

furnizate de pârât în legătură cu intenția unei persoane de a pleca ilegal în

străinătate s-au denunțat manifestări sau acțiuni necorespunzătoare, pentru că

intenția și plecarea ilegală din țară a unei persoane era considerată

îndreptată împotriva regimului comunist, întrucât putea duce la spargerea

barierelor informaționale impuse de acesta, iar această delațiune reprezenta un

motiv pentru a se declanșa urmărirea persoanei vizate de Securitate.

De asemenea,

informațiile furnizate de intimatul - pârât în legătură cu colegii săi nu pot

fi caracterizate ca fiind pozitive, acestea referindu-se la preocupări,

manifestări și relații necorespunzătoare ale acestora, fiind date în scopul

îndeplinirii obiectivului primit la recrutare. Acestea puteau fi urmate de

investigarea cazurilor de către Securitate, fapt ce ar fi presupus, cel puțin,

încălcarea dreptului la viața privată.

Intimatul-pârât a

formulat întâmpinare prin care a recunoscut semnarea angajamentului cu

Securitatea cât și autenticitatea documentelor prezentate de C.N.S.A.S. ca

probe, prezentând situația de fapt în care acesta a fost semnat cât și pe cea

de la momentul furnizării informațiilor menționate în înscrisurile depuse la

dosarul cauzei.

Intimatul-pârât arată

că regretă acțiunile sale din acea perioadă, însă precizează că acestea au fost

determinate de constrângeri, șantaj, fiind convins că la rândul său a fost

urmărit.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, analizând recursul formulat, în raport de

criticile formulate, care se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce

urmează a fi expuse.

Legiuitorul,

în art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul

dosar și deconspirarea Securității, cu modificările ulterioare, definește

noțiunea de colaborator a Securității ca fiind:”persoana care a furnizat

informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări

verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau

activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care

vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana

care a furnizat informații cuprinse în declarații, procese - verbale de

interogatoriu sau confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare

de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza

pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este

considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții (…)”

În

raport de aceste dispoziții, rezultă că pentru ca o persoană să fie considerată

colaborator al Securității, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții:

-

persoana să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și

rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității;

-

prin acele informații să se fi denunțat activități sau atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist;

-

furnizarea informațiilor să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Prin

întâmpinarea și concluziile scrise formulate intimatul - pârât a recunoscut că

a furnizat informațiile consemnate în înscrisurile depuse la dosarul cauzei de

reclamantul C.N.S.A.S.

Aceste

înscrisuri, inclusiv sub forma relatărilor verbale consemnate de lucrătorii

Securității fac dovada „furnizării de informații”, astfel cum conținutul

acestei sintagme a fost menționat de legiuitor în art. 2 lit. b) redat anterior.

Prin

urmare, contravin acestor dispoziții cele reținute de prima instanță în sensul

că

documente propuse cu titlu probatoriu în vederea constatării

calității de colaborator al Securității în persoana pârâtului nu fac parte din

categoria înscrisurilor prevăzute

în art. 2 lit. b)

din O.U.G.

nr. 24/2008.

Susținerile

intimatului-pârât, referitoare la împrejurarea că a fost șantajat la momentul

semnării angajamentului, iar ulterior forțat să colaboreze, nu pot fi reținute

ca argumente pentru menținerea hotărârii atacate, întrucât legiuitorul, în

cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. b) menționat, a prevăzut situația în care o

persoană nu este considerată colaborator al Securității.

Ori,

intimatul-pârât nu a dovedit că se încadrează într-o astfel de situație, că a furnizat

informații „în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de

reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost

fie cercetată, fie judecată și condamnată”.

În

consecință, este îndeplinită condiția referitoare la furnizarea de informații

Securității pentru ca o persoană să fie considerată colaborator al Securității.

Sunt

îndeplinite și celelalte condiții menționate anterior pentru ca în ceea ce-l

privește pe intimatul-pârât să fie constatată calitatea de colaborator al

Securității.

Cu interpretarea și

aplicarea greșită a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu

modificările ulterioare, instanța de fond a reținut că prin informațiile

furnizate de pârât nu s-au denunțau activități potrivnice regimului totalitar

comunist și acestea nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Ori,

această apreciere este eronată deoarece intimatul - pârât a recunoscut semnarea

„Angajamentului” prin care s-a obligat să aducă la cunoștința organelor

Securității informații „ pentru prevenirea, deconspirarea și lichidarea infracțiunilor

îndreptate împotriva securității statului, pentru combaterea acestor

manifestări care afectează interesele orânduirii socialiste” ( fila 73 dosar

fond) cât și veridicitatea probatoriilor administrate de recurent.

Este

evident că informațiile furnizate au fost în scopul îndeplinirii

angajamentului, prin acestea fiind denunțate activități ale unor persoane

potrivnice regimului totalitar comunist referitoare la relații cu cetățenii

străini, aspecte din viața privată și manifestări necorespunzătoare.

Mai

mult, aceste informații, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de

recurent, au fost valorificate de organele Securității, iar în unele cazuri a

fost declanșată urmărirea operativă a persoanelor vizate în cuprinsul acestora.

Prin

urmare, prin activitatea informativă, dealtfel recunoscută și regretată de

intimatul-pârât, s-au denunțat activități și atitudini potrivnice regimului

comunist, acestea vizând drepturi și libertăți fundamentale ale omului,

respectiv dreptul la libera circulație, la viața privată, prevăzute de art. 12

și 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

În

concluzie, sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 2 alin. (1) lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității, cu modificările ulterioare, astfel că urmează a fi admisă acțiunea

reclamantului formulată în temeiul art. 11 alin. (1) din același act normativ.

Față

de cele expuse, va fi reținută situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc.

civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa

sentința recurată, va admite acțiunea reclamantului, constatând calitatea de

colaborator al Securității a pârâtului A.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de C.N.S.A.S. împotriva Sentinței nr. 3242 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată.

Admite acțiunea

reclamantului C.N.S.A.S.

Constată calitatea de

colaborator al Securității a pârâtului A.I.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.