ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2929/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat să se constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A.I. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul a candidat la funcția de primar al localității Azuga, județul Prahova. Conform prevederilor art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a-II-a din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, C.N. S.A.S.

verifică din oficiu, sub aspectul stabilirii calității de lucrător sau colaborator al Securității, persoanele care au candidat în demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b) și h) 1 din actul normativ menționat. Se arată de către reclamant că pârâtul A.I., fiind sportiv la A.S.A. Brașov, secția sanie, a fost recrutat în calitate de colaborator, la data de 15 martie 1982, în scopul cunoașterii și prevenirii unor fapte infracționale în rândul sportivilor. Pârâtul a semnat un „Angajament”, preluând nume conspirativ de colaborator. S-a apreciat că din materialele avute la dispoziție în vederea stabilirii calității de colaborator a pârâtului cu Securitatea rezultă, fără putință de tăgadă, că informațiile furnizate Securității se refereau la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar pe de altă parte aceste informații vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Prin Sentința nr. 3242 din 13 octombrie 2009, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantului C.N.S.A.S. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut, în esență, următoarele. Stabilirea calității de colaborator al Securității nu se face de plano, ca urmare a constatării semnării unui angajament sau a furnizării unor informații, ci prin verificarea concomitentă a întrunirii condiției legale relativ la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Din examinarea documentelor propuse cu titlu probatoriu în vederea constatării calității de colaborator al Securității în persoana pârâtului, instanța a reținut că acestea nu fac parte din categoria înscrisurilor prevăzute de O.U.G.

nr. 24/2008, în art. 2 lit. b). De asemenea, a reținut, în esență, și faptul că din aceste înscrisuri nu se poate concluziona că informațiile furnizate de pârât se referă la atitudini și activități potrivnice regimului totalitar comunist și nu se poate stabili modul în care acestea au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților persoanelor vizate. Împotriva S entinței nr. 3242 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel București, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S., susținând, în esență, următoarele critici: - Eronat instanța de fond a reținut că documentelor propuse cu titlu probatoriu în vederea constatării calității de colaborator al Securității în persoana pârâtului nu fac parte din categoria înscrisurilor prevăzute de O.U.G.

nr. 24/2008, în art. 2 lit. b), întrucât, așa cum reiese din textul de lege care definește calitatea de colaborator al Securității, informațiile date de pârât pot fi reținute și sub forma unor „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității”, iar nu doar din note olografe ale persoanei recrutate. Se menționează că important este și faptul că legiuitorul a instituit o prezumție relativă de veridicitate cu privire la conținutul materialelor întocmite de foștii ofițeri de Securitate în legătură cu relatările primite de la informatori, acestea având valoare probantă în mod independent, nefiind necesară coroborarea acestora cu datele provenite din alte înscrisuri. - Greșit s-a respins acțiunea pentru că în cauză este îndeplinită atât condiția denunțării unor atitudini sau acțiuni potrivnice regimului comunist, cât și cea care vizează încălcarea unor drepturi fundamentale ale omului.

Prin informațiile furnizate de pârât în legătură cu intenția unei persoane de a pleca ilegal în străinătate s-au denunțat manifestări sau acțiuni necorespunzătoare, pentru că intenția și plecarea ilegală din țară a unei persoane era considerată îndreptată împotriva regimului comunist, întrucât putea duce la spargerea barierelor informaționale impuse de acesta, iar această delațiune reprezenta un motiv pentru a se declanșa urmărirea persoanei vizate de Securitate. De asemenea, informațiile furnizate de intimatul - pârât în legătură cu colegii săi nu pot fi caracterizate ca fiind pozitive, acestea referindu-se la preocupări, manifestări și relații necorespunzătoare ale acestora, fiind date în scopul îndeplinirii obiectivului primit la recrutare.

Acestea puteau fi urmate de investigarea cazurilor de către Securitate, fapt ce ar fi presupus, cel puțin, încălcarea dreptului la viața privată. Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a recunoscut semnarea angajamentului cu Securitatea cât și autenticitatea documentelor prezentate de C.N.S.A.S. ca probe, prezentând situația de fapt în care acesta a fost semnat cât și pe cea de la momentul furnizării informațiilor menționate în înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Intimatul-pârât arată că regretă acțiunile sale din acea perioadă, însă precizează că acestea au fost determinate de constrângeri, șantaj, fiind convins că la rândul său a fost urmărit. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul formulat, în raport de criticile formulate, care se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Legiuitorul, în art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu modificările ulterioare, definește noțiunea de colaborator a Securității ca fiind:”persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procese - verbale de interogatoriu sau confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții (…)” În raport de aceste dispoziții, rezultă că pentru ca o persoană să fie considerată colaborator al Securității, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții: - persoana să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității; - prin acele informații să se fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; - furnizarea informațiilor să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Prin întâmpinarea și concluziile scrise formulate intimatul - pârât a recunoscut că a furnizat informațiile consemnate în înscrisurile depuse la dosarul cauzei de reclamantul C.N.S.A.S. Aceste înscrisuri, inclusiv sub forma relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securității fac dovada „furnizării de informații”, astfel cum conținutul acestei sintagme a fost menționat de legiuitor în art. 2 lit. b) redat anterior. Prin urmare, contravin acestor dispoziții cele reținute de prima instanță în sensul că documente propuse cu titlu probatoriu în vederea constatării calității de colaborator al Securității în persoana pârâtului nu fac parte din categoria înscrisurilor prevăzute în art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008. Susținerile intimatului-pârât, referitoare la împrejurarea că a fost șantajat la momentul semnării angajamentului, iar ulterior forțat să colaboreze, nu pot fi reținute ca argumente pentru menținerea hotărârii atacate, întrucât legiuitorul, în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. b) menționat, a prevăzut situația în care o persoană nu este considerată colaborator al Securității. Ori, intimatul-pârât nu a dovedit că se încadrează într-o astfel de situație, că a furnizat informații „în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată”. În consecință, este îndeplinită condiția referitoare la furnizarea de informații Securității pentru ca o persoană să fie considerată colaborator al Securității.

Sunt îndeplinite și celelalte condiții menționate anterior pentru ca în ceea ce-l privește pe intimatul-pârât să fie constatată calitatea de colaborator al Securității. Cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările ulterioare, instanța de fond a reținut că prin informațiile furnizate de pârât nu s-au denunțau activități potrivnice regimului totalitar comunist și acestea nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Ori, această apreciere este eronată deoarece intimatul - pârât a recunoscut semnarea „Angajamentului” prin care s-a obligat să aducă la cunoștința organelor Securității informații „ pentru prevenirea, deconspirarea și lichidarea infracțiunilor îndreptate împotriva securității statului, pentru combaterea acestor manifestări care afectează interesele orânduirii socialiste” ( fila 73 dosar fond) cât și veridicitatea probatoriilor administrate de recurent.

Este evident că informațiile furnizate au fost în scopul îndeplinirii angajamentului, prin acestea fiind denunțate activități ale unor persoane potrivnice regimului totalitar comunist referitoare la relații cu cetățenii străini, aspecte din viața privată și manifestări necorespunzătoare. Mai mult, aceste informații, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de recurent, au fost valorificate de organele Securității, iar în unele cazuri a fost declanșată urmărirea operativă a persoanelor vizate în cuprinsul acestora. Prin urmare, prin activitatea informativă, dealtfel recunoscută și regretată de intimatul-pârât, s-au denunțat activități și atitudini potrivnice regimului comunist, acestea vizând drepturi și libertăți fundamentale ale omului, respectiv dreptul la libera circulație, la viața privată, prevăzute de art. 12 și 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

În concluzie, sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu modificările ulterioare, astfel că urmează a fi admisă acțiunea reclamantului formulată în temeiul art. 11 alin. (1) din același act normativ. Față de cele expuse, va fi reținută situația prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa sentința recurată, va admite acțiunea reclamantului, constatând calitatea de colaborator al Securității a pârâtului A.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva Sentinței nr. 3242 din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată. Admite acțiunea reclamantului C.N.S.A.S. Constată calitatea de colaborator al Securității a pârâtului A.I. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.