ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3392/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3392/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal,

reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul M.V., a solicitat să se

constate existența calității pârâtului de colaborator al Securității.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că pârâtul M.V. a candidat la funcția de primar al localității Recaș,

județul Timiș și cu această ocazie a fost verificat sub aspectul posibilei

calități de colaborator sau lucrător al Securității.

Reclamantul a mai arătat că, în urma

verificărilor Direcția de Investigații a C.N.SA.S. a reținut în Nota de

constatare mai multe aspecte, în sensul că pârâtul a fost recrutat „pentru

completarea rețelei informative din cadrul întreprinderii E." și pentru

încadrarea informativă a unei persoane „lucrată în DUI pentru manifestări

ostile la adresa regimului".

A apreciat reclamantul că sunt

întrunite condițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și a solicitat

instanței constatarea existenței calității pârâtului de colaborator al

Securității.

Pârâtul, în apărările formulate, a

invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului București.

Tribunalul București, secția a IX a,

prin sentința civilă nr. 3590 din 15 decembrie 2008, a admis excepția de necompetență

materială și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Învestită cu soluționarea cauzei,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

prin sentința civilă nr. 4176 din 25 noiembrie 2009 , a admis acțiunea

formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul M.V. și, pe

cale de consecință, a constatat existența calității pârâtului M.V., de

colaborator al Securității.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut, în esență, așa cum reiese din considerentele hotărârii,

următoarele :

Verificarea calității de colaborator

în cazul pârâtului M.V. a fost dispusă potrivit art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr.

24/2008 întrucât a candidat la funcția prevăzută de art. 3 lit. g) de primar al

localității Recaș, județul Timiș.

Din Nota de constatare nr. S/DI/756

din 10 iulie 2008 întocmită de reclamant prin Direcția de Investigații rezultă

că pârâtul a semnat un angajament la data de 27 februarie 1981 prin care s-a

angajat că va da informații cu respectarea întocmai a adevărului și a consemnat

faptul că va semna notele informative cu pseudonimul „M.".

A mai susținut prima instanță că,

din Raportul Inspectoratului Județului Timiș datat 26 februarie 1981, reiese că

pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator din necesitatea Securității

de a încadra informativ o persoană urmărită pe nume B.I., „pus în discuție

publică" pentru „manifestări ostile la adresa regimului" și „lucrat

în cadrul urmăririi informative" (f. 25 dosar Tribunalul București).

Din „Informarea" dată de pârât

la data de 26 martie 1981 (f. 37 dosar Tribunalul București) rezultă că a

existat colaborarea între pârât și Securitate, ofițerul de legătură în fața

căruia a fost dată informarea a consemnat că relațiile furnizate au fost

conforme sarcinilor stabilite cu privire la numitul B.I.

Susținerile pârâtului în sensul că,

prin informările date nu a oferit informații care să dăuneze celui urmărit nu

pot fi reținute.

Împrejurarea că, pârâtul colabora cu

Securitatea și pentru aceasta urmărea un coleg de serviciu pentru a afla „ce

pasiuni avea în afara orelor de serviciu" și cu ce se ocupa, iar apoi

relata, conform angajamentului dat, „în timp util", este suficientă pentru

a constata că pârâtul a încălcat dreptul la viață privată a celui urmărit, dar

și dreptul la libertatea cuvântului și a opiniilor.

Din „Nota de analiză",

întocmită la 07 noiembrie 1984 de Inspectoratul Județului Timiș al Ministerului

de Interne rezultă că pârâtul a informat referitor la „comportarea unor

elemente cuprinse în baza de lucru" a Securității.

Concluzionând instanța a constat că O.U.G.

nr. 24/2008, art. 2, prevede că este colaborator persoana care a furnizat

informații indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, dar și

relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității.

Așadar, pentru constatarea calității

de colaborator în accepțiunea O.U.G. nr. 24/2008 nu are relevanță durata

colaborării sau dacă există o singură notă sau mai multe înscrisuri semnate de

reclamant prin care a furnizat informații, fiind relevant aspectul că prin

furnizarea de informații au fost încălcate drepturi sau libertăți fundamentale

ale persoanei urmărite.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal a promovat recurs pârâtul M.V.

În motivarea cererii de recurs, s-a

arătat în esența că sentința este nelegală și netemeinică, pentru următoarele

motive:

- Judecata s-a desfășurat cu

încălcarea normelor de procedura impuse sub sancțiunea nulității si cu

încălcarea legii (art. 304 pct. 5, pct. 9 C. proc. civ.).

Consideră recurentul că sesizarea

instanței s-a făcut cu încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 7 din

O.U.G. nr. 24/2008, respectiv sesizarea cu acțiunea în constatare introdusă de C.N.S.A.S.

s-a făcut contrar avizului negativ al Direcției Juridice din cadrul C.N.S.A.S.

Prin avizul nr. SDJ/756 din 05

august 2008 s-a dovedit că documentele prezentate la punctele d si e din nota

de constatare nu se circumscriu noțiunii de colaborator al securității, așa cum

aceasta este definită la art. 2 lit. b) si c) din O.U.G. nr. 24/2008.

- Hotărârea a fost dată cu

încălcarea normelor de procedura impuse sub sancțiunea nulității si cu

încălcarea legii (art. 304 pct. 5).

Arată recurentul că instanța de fond

nu a motivat de ce a înlăturat cererile parților, respectiv solicitarea

respingerii acțiunii ca inadmisibila și în lipsa dovezii existentei unei

cerințe imperative din procedura prealabila sesizării instanței prevăzuta de

lege, respectiv dovada analizării in Plenul C.N.S.A.S.

De asemenea, instanța a respins

cererea pârâtului recurent privind verificarea de scripte și audierea

martorului S.M.

- Instanța a interpretat greșit

actul juridic dedus judecații, schimbând natura acestuia, art. 304 pct. 8 C.

proc. civ.

Calificarea judecații având ca

obiect anulare act administrativ nu are suport în O.U.G. nr. 24/2008 care,

având în vedere temeiul de drept - art. 3 lit. g), alin. (2) lit. b), precum și

art. 8 lit. a) și art. 11 alin. (1), care consacră acțiunea în constatare. Cum

nota de constatare era un act intern prealabil care nu putea produce nici un

fel de efecte juridice prin el însuși, în mod greșit instanța de fond s-a

limitat la a verifica valabilitatea actului administrativ.

- Instanța de fond a pronunțat o

hotărâre cu aplicarea greșită a legii si a comis o greșeală gravă de judecata

(art. 304 pct. 9 si art. 304

1

C. proc. civ.).

Se arata ca in mod greșit prima

instanța a reținut ca „paratul a fost recrutat in calitate de colaborator din

necesitatea securității de a încadra informativ o persoana urmărita pe nume B.I.”.

Din materialul probator considera recurentul ca rezulta contrariul.

Astfel, activitatea profesionala a

paratului in perioada incidenta pricinii consta in coordonarea pazei contra

incendiilor si exploziilor intr-o întreprindere cu mai multe locuri de lucru,

cu zone de asemenea risc. În mod firesc și fără legătură cu regimul politic,

prevenirea accidentelor cu potențial catastrofic interesau și autoritățile

Statului, între care și securitatea.

Pentru motive care țineau de rutina și

de birocratismul securității, relația a luat forma angajamentului, notelor și rapoartelor.

De altfel, din probe rezultă că ofițerul de securitate a folosit cele aflate de

la pârât exclusiv pentru a sesiza conducerea întreprinderii și a o determina să

ia măsuri preventive.

Se arată că nici a doua condiție

obligatorie prevăzută de legea pentru constatarea calității de colaborator al

securității nu este îndeplinită, și anume aceea că delațiunile să fi vizat

știrbirea drepturilor și libertăților fundamentale ale unei persoane.

În ceea ce privește cazul B., din

probe rezultă că securitatea organizase anterior o dezbatere publică a cazului

pentru descurajarea acestuia. I s-a cerut pârâtului care era coleg de

formațiune cu B. să supravegheze și să informeze despre comportamentul și intențiile

suspectului, dar pârâtul a dat răspunsuri exclusiv favorabile suspectului de

natura a ușura situația acestuia.

Argumentația instanței de fond este

eronată sub aspect faptic și greșită sub aspect juridic. Din probele dosarului

rezultă cu certitudine că B.I. era urmărit de securitate pentru intențiile sale

de a fugi din țară. Sub acest aspect pârâtul nu numai că nu a colaborat cu

securitatea, dar a încercat în mod evident să o deruteze, comunicând că B. este

corect, că a renunțat la intențiile de emigrare, a tras învățăminte din

prelucrarea publică ce avusese loc anterior și a oferit amănunte privind

credibilitatea acestuia referitoare la preocupările sale de a dezlega cuvinte

încrucișate.

În mod greșit instanța de fond a

luat în considerare rapoartele ofițerilor care nu corespund realității și a dat

dovadă de rol activ, respingând proba testimonială.

Analizând cererea de recurs prin

prisma motivelor invocate, normelor legale incidente în cauză, precum și în conformitate

cu art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este

fondată pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

- Motivul de recurs privind

nelegalitatea actului de sesizare a instanței datorat avizului negativ al

Direcției Juridice din cadrul C.N.S.A.S. nu este fondat întrucât din economia

prevederilor art. 6-8 din O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că avizul Direcției

Juridice are un caracter consultativ. Nota de constatare întocmită de direcția

de specialitate conform art. 6 va fi luată în discuție de Colegiul C.N.S.A.S.,

împreună cu întreaga documentație care a stat la baza întocmirii ei, precum și de

avizul Direcției juridice și o va aproba sau infirma. Prin urmare, avizul

Direcției juridice nu are caracter obligatoriu.

Potrivit art. 7 din O.U.G. nr. 24/2008,

alin.

(1) în baza

verificărilor prevăzute la art. 6 alin. (1), direcția de specialitate

întocmește o nota de constatare cu privire la calitatea de lucrător al Securității

sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul

verificării.

(2) Nota de constatare se înaintează

Colegiului C.N.S.A.S., însoțita de întreaga documentație care a stat la baza

întocmirii ei, precum și de avizul Direcției juridice din cadrul C.N.S.A.S.

Art. 8 precizează, de asemenea în sensul

celor arătate:

Colegiul

C.N.S.A.S. va lua în discuție nota de constatare și , după caz: a) aproba nota

de constatare și dispune Direcției juridice introducerea unei acțiuni in

constatare a calității de lucrător al Securității sau de colaborator al

acesteia; b) infirma nota de constatare și dispune Direcției juridice

eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că persoana verificată nu a avut

calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia.

- Al doilea motiv de recurs

întemeiat pe art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu este fondat. Se reține că

excepția inadmisibilității, așa cum a fost invocată de pârâtul recurent în concluziile

scrise, precum și în dezbaterile orale, a fost avută în vedere de instanța de

fond în contextul analizării pe fond a acțiunii în constatarea calității

paratului de colaborator al securității, constituind un motiv privind

netemeinicia acțiunii.

De asemenea, faptul că instanța de

fond a respins proba testimoniala și proba grafologică nu echivalează cu

nemotivarea soluției pronunțate, având în vedere că în aceste cazuri de speță probatoriile

au la bază notele și înscrisurile din dosarele de securitate și care nu pot fi

contrazise printr-o dovadă testimonială.

Nici proba grafologică a unui

înscris nu are relevanta în constatarea calității de colaborator a pârâtului,

fiind analizate toate înscrisurile și notele în ansamblu.

- Motivul trei de recurs privind

calificarea greșită de către instanța de fond a acțiunii reclamantului, nu este

fondat. Astfel, faptul că acțiunea a fost calificată având ca obiect anulare

act administrativ se datorează sistemului Ecriss privind repartizarea aleatorie

a cauzelor în funcție de tipurile de acțiuni specifice contenciosului administrativ.

Acțiunea în constatare în sensul art. 111 C. proc. civ. nu este specifica

contenciosului administrativ, existând o altă tipologie de acțiuni în constatare

în Legea nr. 554/2004 (spre exemplu, constatarea refuzului nejustificat de a

soluționa o cerere) precum și alte acțiuni în constatare prevăzute în legi

speciale precum O.U.G. nr. 24/2008.

În acest sens, art. 8 alin. (1) lit.

a) din O.U.G. nr. 24/2008, prevede Colegiul C.N.S.A.S. va lua în discuție nota

de constatare și, după caz: a) aprobă nota de constatare și dispune Direcției

juridice introducerea unei acțiuni în constatare a calității de lucrător al

Securității sau de colaborator al acesteia.

- Motivele 4 si 5 din cererea de

recurs, care privesc reținerea greșita de către instanța de fond a calității

paratului de colaborator al securității sunt constatate de Înalta Curte ca

fiind fondate.

Consideră Înalta Curte ca în raport

de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, precum și de probele

administrate în cauză, ca acțiunea C.N.S.A.S. nu a fost dovedită.

În fapt, reclamantul C.N.S.A.S.,

analizând nota de constatare a reținut că:- pârâtul a fost recrutat pentru

completarea rețelei informative din cadrul Întreprinderii Electromotor și încadrarea

informativă a unei persoane „lucrată în DUI pentru manifestări rostite la

adresa regimului”; - pârâtul a semnat angajament de colaborare cu securitatea,

semnat olograf cu numele conspirativ „M.”; - din conținutul notelor informative

furnizate de parat și din notele ofițerilor de securitate reies obiectivele pe

care le avea de urmărit cu privire la persoana B.I. pentru „încercare de

trecere frauduloasa a frontierei, relații cu transfugii romani, manifestări

ostile regimului, audierea si colportarea știrilor postului de radio Europa

Libera: - au fost stabilite sarcini colaboratorului, a fost instruit sa

stabilească daca în urma masurilor luate de securitate urmăritul își menține

hotărârea de a fugi din țară, scop în care menține contacte, legături din

rândul cetățenilor fugiți.

De asemenea, reclamantul intimat C.N.S.A.S.

a menționat aprecierile ofițerilor de securitate cu privire la activitatea de

colaborator, precum și materialele informative furnizate (date furnizate din

proprie inițiativa), precum și tipul de informații conținute în baza cărora s-a

acționat operativ în vederea prevenirii unor stări de pericol.

În drept, în conformitate cu art. 2 lit.

b) din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securității este persoana care a

furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise,

relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau

activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana

care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de

interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare

de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza

pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este

considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar

actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a

propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu

împliniseră 16 ani nu sunt avute în vedere de prezenta definiție.

Înalta Curte apreciază, analizând

înscrisurile furnizate de intimatul C.N.S.A.S., prin informațiile furnizate în urma

încheierii angajamentului încheiat de recurent în data de 27 februarie 1981

(fila 28 dosar TB):- nu se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice

regimului totalitar comunist si, de asemenea, - nu au vizat îngrădirea

drepturilor si libertăților fundamentale ale omului.

Se constată astfel că informațiile

furnizate de către recurentul intimat vizează activitatea formațiunii de paza

și siguranță contră incendiilor, având în vedere activitatea pârâtului de a

coordona paza contra incendiilor și exploziilor la nivelul Întreprinderii E.

Astfel, a arătat recurentul că:-

maistrul I.T. a fost sancționat pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu,

respectiv a efectuat lucrări necorespunzătoare la vopsitorie, ocazie cu care

s-a declanșat un incendiu; - la vopsitoria Secției 22 sunt depozitate în condiții

improprii mari cantități de produse inflamabile; - s-au constatat deficiente în

cadrul depozitului Întreprinderii E. (filele 15, 17, 19, 20, 21, 25 dosar CAB).

De asemenea, Înalta Curte constată

că, în ceea ce privește pe numitul B., recurentul parat a dat următoarele

informații: dă dovada de corectitudine in îndeplinirea sarcinilor de serviciu,

este punctual, manifestă interes față de bunul mers al activității PSI din

întreprindere, este pasionat de completarea revistei Rebus, are o atitudine

decentă față de colegi (fila 37 dosar TB), este foarte bine pregătit

profesional, nu și-a manifestat intenția de a pleca din țară legal sau ilegal,

este determinat să-si reconsidere poziția, să se încadreze în disciplina

muncii, a afirmat că regretă faptele săvârșite și că în viitor nici nu se gândește

să mai comită asemenea fapte (filele 44, 45, 46 dosar CAB).

Din cele arătate mai sus, rezultă că

activitatea informativă a recurentului pârât nu îndeplinește cele două condiții

prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 (nu se denunțau activitățile

sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist si, de asemenea, - nu

au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului).

Acest lucru se desprinde și din

rapoartele și notele ofițerilor de securitate care au arătat că paratul

manifesta rețineri in colaborarea cu securitatea, motivând nejustificata

absenta de la întâlnirile planificate, activitatea informațională pe linia

prevederilor Decretului nr. 400/1981 este sub nivelul posibilităților,

evidențiază reticența în procesul de dirijare informatica, uneori făcând

dificilă activitatea specifica, este într-un proces continuu de îndepărtare de

probleme sociale, de problemele de interes operativ, propunându-se scoaterea

din rețeaua informativa și plasarea materialelor la arhivă (filele 26/30 dosar

CAB).

Față de cele arătate mai sus,

constând că instanța de fond a interpretat și a aplicat greșit legea prin

raportare la situația de fapt, în conformitate cu art. 304 pct. 8 si 9 C. proc.

civ., se va admite recursul, se va modifica sentința recurată în sensul că se

va respinge acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul M.V.

împotriva sentinței civile nr. 4176 din 25 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge

acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. , ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie

2010.