ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4242/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea existenței calității de lucrător al Securității în privința pârâtului F.S. În motivarea acțiunii a arătat că pârâtul a candidat la funcția de deputat în Parlamentul României, iar conform art. 3 lit. b) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G.

nr. 24/2008, reclamantul verifică din oficiu, sub aspectul stabilirii calității de lucrător sau colaborator al Securității, persoanele care au candidat în demnitățile sau funcțiile prev. la art. 3 lit. b)-h 1 ). Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția lipsei de interes întrucât a întocmit și semnat o declarație pe proprie răspundere în care a specificat, fără echivoc, faptul că anterior datei de 22 decembrie 1989 a deținut calitatea de lucrător în cadrul Securității, iar promovarea prezentei acțiuni la un moment mult ulterior celui la care a candidat pentru funcția de deputat, nu justifică un interes născut și actual. Prin sentința civilă nr. 267 din 19 ianuarie 2010, Curtea de Apel București a respins excepția lipsei de interes, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul F.S., și a constatat existența calității de lucrător al Securității în privința pârâtului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că excepția lipsei de interes va fi respinsă, având în vedere că scopul O.U.G. nr. 24/2008 este cel de deconspirare a persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate, a celor care ocupă demnitățile sau funcțiile enumerate în art. 3, precum și a celor care își manifestă intenția de a candida pentru alegerea ori numirea în aceste demnități sau funcții, fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora. Din analiza actelor aflate la dosar, instanța de fond a constatat că pârâtul a fost angajat al Securității, având gradele de locotenent la Biroul D. din U.M. A. în anul 1977, locotenent major la Biroul D. din U.M.

B. în anul 1984, U.M. C. în anul 1984 și 1985, gradul de căpitan în anii 1985-1987, șef al Biroului D. din U.M. D. în anul 1986 și al Biroului D. din U.M. E. în anul 1987 din cadrul Direcției a IV-a. Având în vedere activitățile desfășurate de pârât, respectiv: măsuri informativ-operative cu privire la persoanele semnalate pentru atitudini denigratoare la adresa regimului comunist și a României, instruirea informatorilor Securității, dirijarea rețelelor informative, interceptarea corespondeței cu scopul de a identifica relațiile și discuțiile purtate de persoanele urmărite, instanța de fond a constatat că aceste activități sunt de natură a îngrădi drepturi și libertăți fundamentale prevăzute de legislația internă, cât și de reglementările internaționale, fiind astfel îndeplinite condițiile prev. de art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității. De asemenea, instanța de fond a apreciat că nu au nicio relevanță susținerile pârâtului referitoare faptul că aceste activități s-au circumscris atribuțiilor de servici care îi reveneau potrivit funcției deținute, întrucât dispozițiile legale ce definesc noțiunea de lucrător al securității nu fac nicio distincție în acest sens, iar existența unui cadru legal pentru aceste activități nu constituie o împrejurare de natură să facă inaplicabile disp. art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Împotriva acestei sentințe, F.S. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., s-au arătat, în esență, următoarele: - În mod eronat instanța de fond a respins ca nefondată excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii. Arată recurentul că deși a candidat pentru funcția de deputat la alegerile parlamentare desfășurate în anul 2008, nu a fost ales în funcția de deputat și nici nu intenționează să mai candideze pentru vreuna din funcțiile/demnitățile prevăzute în cuprinsul dispozițiilor art. 5 din O.U.G. nr. 24/2004. De asemenea, se arată că demersul judiciar inițiat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității este lipsit de interes, dat fiind că are ca obiect constatarea unei calități deja afirmate, recunoscute de recurent, deci interesul nu este actual.

- A arătat recurentul că înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu sunt rezultatul activității desfășurate de acesta, ci sunt întocmite și semnate de alți lucrători ai Securității. Consideră recurentul că aprecierile pe fond ale primei instanțe sunt nefondate deoarece activitatea desfășurată de recurent s-a circumscris atribuțiilor de serviciu în calitate de ofițer de Securitate, dar și ordinele primite pe linie ierarhic superioară. S-a mai arătat că activitățile desfășurate de subiecții investigați constituiau, anterior momentului 1989, încălcări ale dispozițiilor legale aplicabile pe teritoriul național în acea perioadă, iar măsurile specifice de supraveghere și investigare (interceptarea corespondenței) nu pot fi apreciate ca având caracter agresiv, fiind măsuri reglementate legal pe teritoriul României, de altfel ca și în prezent.

Înalta Curte analizând motivele de recurs, normele legale incidente în cauză, precum și în conformitate cu art. 304 1 C. proc. civ., constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în cele ce urmează: - În ceea ce privește excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, se apreciază că nu are relevanță faptul că recurentul nu a fost ales deputat la alegerile parlamentare la care a candidat. Acțiunea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității a fost în mod corect întemeiată pe dispozițiile art. 3 lit. b) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 28/2008. Atâta vreme cât procedura de verificare reglementată de O.U.G. nr. 28/2008 privește atât persoanele care candidează, cât și pe cele care ocupă unele funcții publice enumerate la art. 3, interesul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității există prin prisma interesului general de deconspirare a activității Securității.

- Referitor la „calitatea de lucrător al Securității” – constatată de instanța de fond, se reține că pe de o parte recurentul recunoaște această calitate subliniind faptul că documentele existente în dosarul prezentat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității rezultă din activitatea de supraveghere a altor ofițeri și că activitățile și măsurile informativ-operative au avut un scop exclusiv preventiv, de protecție a secretului militar, fiind reglementate de dispozițiile legale aplicabile pe teritoriul României înainte de 1989. Instanța de fond a reținut că pârâtul, prin activitățile desfășurate, a determinat îngrădirea unor drepturi și libertăți, precum dreptul la viața privată, dreptul la Secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice, dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor și dreptul la liberă circulație.

Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt, respectiv prin raportare la activitatea desfășurată de recurent ca ofițer al Securității. Astfel, imixtiunile în viață și conștiința persoanelor în regimul comunist sunt considerate printre cele mai periculoase acțiuni, încalcă dreptul la viața privată a individului, dreptul oricărei persoane de a nu expune altora aspectele cele mai intime ale ființei sale, despre elementele care privesc modul nostru de a gândi și care trebuie să rămână inaccesibile. Față de cele arătate mai sus, constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, Înalta Curte va respinge, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.S. împotriva sentinței civile nr. 267 din 19 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2010.