ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3453/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3453/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Prahova, secția comerciala și de contencios

administrativ, reclamanta A.M.E. a chemat în judecată pe pârâții Primăria Mun. Câmpina

și Primarul - T.H., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să

oblige pârâții să răspundă cererii sale înregistrată la nr. 14222 din 13 iulie 2007.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că a solicitat Primarului Primăriei Câmpina, să-i răspundă

la o solicitare pe care o formulase anterior, referitoare la un imobil care i-a

fost restituit parțial, în baza Legii 10/2001, însă, nici până la aceasta dată

nu a primit vreun răspuns, fiindu-i astfel vătămate drepturile, prin depășirea termenului

legal de 30 de zile în care trebuia să primească răspuns, motiv pentru care

solicită obligarea pârâților și la plata de daune morale în cuantum de 2000

lei.

La data de 18 martie 2008,

reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că înțelege să conteste dispoziția

nr. 3642 din 14 decembrie 2007 în completarea dispoziției nr. 790 din 13 august

2002 de restituire în natură și propunere de despăgubiri.

Față de această

precizare, prin încheierea din data de 08 aprilie 2008, Secția Comercială și de

Contencios Administrativ a Tribunalului Prahova, în baza art. 99 alin. (2) din

R.O.I. a transpus cauza la Secția Civilă a aceleiași instanțe.

Primindu-se dosarul

la Tribunalul Prahova, secția civilă, cauza a fost înregistrata la nr. 6603./105/2007

din data de 14 aprilie 2008.

La termenele de

judecată din datele de 24 octombrie 2008 și, respectiv 21 noiembrie 2008,

instanța a dispus, în urma concluziilor raportului de expertiză efectuat,

introducerea în cauză, în calitate de interveniente, a B.C.R. Câmpina și a B.C.

I.T. (actualmente U.C.T.B. SA).

Prin sentința civilă

nr. 1316 din 19 iunie 2009 Tribunalul Prahova a admis în parte contestația

precizată, formulată de contestatoarea A.M.E., și în consecință, a anulat în

parte dispoziția nr. 3642 din 14 decembrie 2007 privind completarea dispoziției

nr. 790 din 13 august 2002 și a constatat dreptul contestatoarei, în calitate

de moștenitoare a defunctei Z.S. de a beneficia de masurile reparatorii

prevăzute de Legea 10/2001 modificată, constând în restituirea în natură a

terenului delimitat pe schița de plan a raportului de expertiză întocmit de

expert B.L. prin pct. d-c-b-C notat cu S3, în suprafață de 78 mp reprezentând

spațiu liber, precum și a terenului de 14 mp delimitat pe aceeași schiță de

plan prin pct. D-a-d notat SI, reprezentând spațiu verde și a constatat dreptul

contestatoarei la despăgubiri, numai pentru suprafața de 54 mp, delimitată pe

schița de plan prin pct. c-a-A-B-b-c notata S2, reprezentând subsol bancă.

A obligat intimații

și intervenienții, să restituie contestatoarei suprafața de 78 mp, delimitată

pe schița de plan a raportului de expertiză B.L. prin pct. d-c-b-C notat cu S3

reprezentând spațiu liber și terenul de 14 mp delimitat pe schița de plan prin

pct. D-a-d notat S1.

A obligat

contestatoarea să restituie suma de 595 lei reprezentând despăgubiri primite de

autoarea sa, corespunzător suprafeței de teren ce se restituie în natură,

conform dispozițiilor Legii 10/2001.

A obligat intimații,

în solidar, la 700 lei cheltuieli de judecată către contestatoare, reprezentând

onorariu expert.

Pentru a pronunța

această soluție, tribunalul a reținut că, prin dispoziția nr. 790 din 13 august

2002 emisă de Mun. Câmpina, prin Primar, s-a dispus restituirea în natura a

imobilului compus din construcție și teren în suprafață de 99,15 mp situat în

Mun. Câmpina, contestatoarei.

Dispoziția nu a fost

atacată de către contestatoare, însă, ulterior, la solicitarea acesteia, s-a

reanalizat situația juridică a terenului nerestituit în natură, întocmindu-se referatul

nr. 18709 din 13 septembrie 2007, în baza căruia s-a emis dispoziția nr. 3642

din 14 decembrie 2007 privind completarea dispoziției nr. 790 din 13 august 2002,

prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de

38,61 mp situat în Câmpina, afectata de un canal termic dezafectat, în

completarea suprafeței de 95,15 mp restituită prin dispoziția nr. 790/2002 și

s-a propus acordarea de despăgubiri pentru restul de teren în suprafață de

146,24 mp ce nu a putut fi restituită în natură, fiind ocupata de sediul B.C.R.

Conform raportului de

expertiză topo întocmit de expert B.L., terenul în litigiu, nerestituit în

natură ce a aparținut autoarei contestatoarei și a fost expropriat, are

suprafața de 146 mp, identificat de expert prin pct. A-B-C-D, din care, o

porțiune de 14 mp delimitată prin pct. D-a-d face parte din domeniul public și

are destinația de spațiu verde, o porțiune de 55 mp face parte din terenul

concesionat de B.C.R. și este ocupat cu construcția băncii și utilități, iar o

porțiune de 78 mp face parte tot din terenul concesionat de bancă de la

primărie și are destinația de spațiu liber.

În consecință,

instanța a reținut că atât timp cât porțiunile de teren de 14 si, respectiv 78 mp

nu sunt afectate de lucrări de utilitate publică, înseamnă că pretenția

contestatoarei, în calitate de persoană îndreptățită de a i se restitui în

natură aceste porțiuni de teren a fost întemeiată, cu condiția restituirii de

către contestatoare a despăgubirilor primite de autoarea sa, corespunzătoare

suprafeței de teren ce se restituie în natură conform dispozițiilor Legii

10/2001, în sumă de 595 lei.

Împotriva sentinței

au declarat apel în termen legal reclamanta și pârâții Primăria Municipiului

Câmpina prin primar, Primarul orașului Câmpina, BCR și SC U.T.B. SA criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie după cum urmează:

Reclamanta susține în

apelul său că instanța de fond a omis să-i acorde cheltuieli de judecată,

reprezentând onorariu de avocat și totodată nu a avut în vedere adresa nr. 3391

din 22 martie 2004 a Primăriei Municipiului Ploiești în care se confirmă că

mama sa nu a primit despăgubiri pentru imobilul preluat de stat.

Primarul Municipiului

Câmpina și Primăria Municipiului Câmpina consideră hotărârea atacată ca fiind

dată cu încălcarea dispozițiilor art. 10 și art. 11 alin. (4) din Legea nr.

10/2001 deoarece, în mod greșit a reținut că terenul în litigiu ,așa cum a fost

identificat de expert B.L., în suprafața de 14 mp și respectiv 78 mp este liber

și neafectat de lucrări de utilitate publică.

Susține apelanta că

suprafața de teren de 78 mp este împrejmuită cu gard de fier, cu stâlpi de

fundație din beton și nu este liber de construcții , pe acesta aflându-se două

fose betonate aferente instalațiilor și canalizărilor construcției în care funcționează

în prezent sediul BCR, sucursala Câmpina.

În același timp, se

arată de apelantă că suprafața de teren de 14 mp este inventariată în domeniul

public al municipalității conform H.G.R. nr. 1359/2001 și face parte dintr-o

peluză de spațiu verde.

Pârâta BCR, sucursala

județului Prahova susține în apelul declarat, sub un prim aspect că, prima

instanță nu a avut în vedere concluziile scrise depuse la dosarul cauzei în

care se semnalau neconcordanțe între constatările raportului de expertiză

întocmit de ing. B.L. și situația reală a terenului în litigiu și, în acest

context, în virtutea rolului activ al judecătorului, instanța era datoare să

dispună refacerea expertizei administrate.

O a doua critică

vizează încălcarea de către instanța fondului a dispozițiilor art. 10 alin. (1)

și art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, întrucât terenul din litigiu este

ocupat de amenajările aferente sediului în care funcționează în prezent sucursala

Câmpina a BCR SA.

Se susține,

dezvoltându-se această critică că, terenul în suprafață de 78 mp restituit în

natură reclamantei reprezintă un spațiu verde cu rol de protecție, formând

împreună cu construcția autorizată un tot unitar, fiind necesar bunei

funcționări a construcției.

În fine, apelanta

critică soluția instanței de fond și sub aspectul aplicării greșite a

dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 10/2001 referitoare la subrogarea noului

proprietar, în situația în care imobilul restituit face obiectul unei

concesiuni în drepturile statului rezultate din calitatea acestuia de

concedent.

Se arată că

dispozițiile instanței de fond de a obliga intervenienții să restituie

contestatoarei suprafața de 78 mp este nelegală, aceasta echivalând cu o

obligare a concesionarului de a renunța la dreptul său dobândit în condițiile

legii.

În apelul său, pârâta

U.T.B. SA susține sub un prim aspect că introducerea forțată de către instanță

în proces a intervenienților este nelegală, fiind realizată cu încălcarea

principiului disponibilității.

Se arată că apelanta

nu are interes în cauză deoarece la data introducerii acțiunii aceasta nu mai

justifica un drept de proprietate asupra construcției, iar asupra terenului

posesia s-a exercitat numai în perioada deținerii dreptului de proprietate

asupra construcției.

O a doua critică

vizează lipsa rolului activ al instanței care nu a verificat dacă imobilul

indicat de bancă în adresa nr. 450205 din 8 aprilie 2009 situat în Câmpina,

Prahova este unul și același cu cel din strada G. nr. 56.

Curtea, analizând

sentința atacată în raport cu criticile formulate de apelanți, față de actele

și lucrările dosarului și de normele legale incidente, având în vedere și probatoriul

nou administrat, în faza apelului a constatat următoarele că este fondat apelul

reclamantei fiind admis.

Instanța a reținut

că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (filele 33-35 dosar fond),

respectiv referatele întocmite de Primăria Municipiului Câmpina privind analiza

notificării nr. 562/2001 formulată de contestatoare precum și adresa aceleiași

primării din 17 februarie 2004, rezultă că odată cu exproprierea imobilelor ce

au făcut obiectul notificării s-au stabilit despăgubiri oferite de statul

român, în favoarea autoarei reclamante în cuantum de 36971 lei.

A fost primită ca

fondată se critica vizând neacordarea de către prima instanță a cheltuielilor

de judecată.

Instanța de fond,

făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. a obligat pe intimați în

solidar la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 700 lei, reprezentând

onorariu expert omițând astfel să acorde reclamantei și sumele reprezentând

onorariu avocat dovedite cu chitanțele aflate la dosar.

Curtea a admis apelul

declarat de contestatoare și a schimbat în parte sentința, în sensul că intimații

au fost obligați în solidar și la plata sumei de 600 lei reprezentând onorariu

avocat către aceasta.

S-au menținut restul

dispozițiilor sentinței.

Criticile invocate de

apelanții Primarul Municipiului Câmpina și Primăria municipiului Câmpina au

fost respinse însă ca nefondate.

Și apelurile declarate

de pârâta BCR, sucursala jud. Prahova, și de pârâta U.T.B. au fost respinse ca nefondate

întrucât criticile invocate pârâte viza încălcarea de către prima instanță a

dispozițiilor art. 10 și art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, critici ce au

format obiectul apelului declarat de Primăria Municipiului Câmpina, pentru

aceleași argumente prezentate.

Împotriva deciziei

civile au declarat recurs reclamanta A.M.E., pârâții Primarul Municipiului

Câmpina și intervenientele U.T.B. SA și B.C.R. SA.

Recurenta reclamantă

a susținut următoarele critici de nelegalitate.

Recurenta reclamantă A.M.E. susținut

că instanța de fond a analizat superficial înscrisurile depuse la dosarul

cauzei, și a reținut în mod eronat că autoarea sa ar fi încasat despăgubirile

totale în cuantum de 36.971 lei. Se precizează că imobilele expropriate au fost

evaluate fără a se dovedi că despăgubirile stabilite ar fi fost încasate de

autoarea reclamantei; că nu au fost analizate de către instanță toate actele

depuse la dosarul cauzei și anume „tabelul” privind exproprierile neachitate în

baza Decretului nr. 421/1984.

Recursul declarat de

reclamantă se privește a fi nefondat. Deși nu au fost prevăzute motivele de

nelegalitate, recursul reclamantei ar putea fi încadrat în dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Criticile acestei

recurente ce vizează eronata apreciere de către instanța de apel a

înscrisurilor depuse la dosar nu pot conduce la reținerea nelegalității

deciziei recurate, acestea sunt aspecte de fapt ce se pot încadra în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Instanța de judecată

a aplicat în mod just dispozițiile legale incidente, obligând pe reclamantă să

restituie suma de bani primită cu titlu de despăgubiri de autoarea sa,

corespunzător suprafeței de teren ce se restituie conform Legii nr. 10/2001.

Primarul Municipiului

Câmpina și Primăria Municipiului Câmpina au susținut că în mod greșit, atât

instanța de fond cât și cea de apel au reținut că (așa cum a fost identificat

de către expert B.L.) suprafața de 14 mp și respectiv 78 mp este teren liber și

nu este afectat de lucrări de utilitate publică.

Contrar celor

reținute de instanța de fond și cea de apel, terenul în suprafață de 78 mp

constituie în accepțiunea legii un teren ocupat, motiv pentru care îi sunt

aplicabile condițiile art. 10 alin. (1) și art. 11 alin. (4) din Legea nr.

10/2001, republicată cu modificările ulterioare, teren cu privire la care

reclamanta intimata ar fi îndreptățită să beneficieze numai de acordarea de

despăgubiri.

Se mai consideră că

suprafața de teren de 14 mp este inventariată în domeniul public al

municipalității conform H.G.R. nr. 1359/2001 și face parte dintr-o peluză de

spațiu verde.

Intervenienta U.T.B. SA

(succesoare legală a U. România și a H.V.B. Ț., la rândul sau succesoarea H.V.B.

România și a B.C.I.T.), a criticat decizia recurată ca fiind nelegală și

netemeinică, în speță fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., precizând că, în mod cu totul nejustificat, instanța de

fond Tribunalul Prahova a dispus introducerea lor în cauză.

Recurenta B.C.R. SA

susține că un prim motiv de recurs care se circumscrie dispozițiilor art. 304

pct. 9 și pct. 7 C. proc. civ., cu modificările și completările sale

ulterioare, ar fi acela că acele considerente invocate de instanța de apel

pentru respingerea acestei critici nu au nici o legătură cu conținutul dispozițiilor

legale invocate de bancă și nici cu situația de fapt rezultată din materialul

probator administrat în cauză cu privire la suprafața de 78 mp, teren

concesionat băncii.

În consecință,

motivul respingerii de către instanța de apel a susținerilor băncii referitoare

la aplicarea, pentru suprafața de 78 mp concesionată, a dispozițiilor art. 10

alin. (1) și art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, constă în

faptul că suprafața respectivă nu este afectată de utilitate publică.

Deși invocă aceste

motive, în momentul în care se raportează însă la situația de fapt pentru a

verifica dacă îi sunt aplicabile sau nu aceste dispoziții legale ale art. 10 și

art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, instanța de apel nu face în nici un

moment aplicarea acestui criteriu pe care ea însăși l-a enunțat, ci face

referire la un cu totul alt criteriu, respectiv, cel care vizează afectarea

suprafețelor revendicate unei utilități publice.

Mai mult decât atât,

instanța de apel încearcă să-și justifice acest raționament defectuos, arătând

că cele două expertize administrate in cauza (fond si apel) rețin acest lucru,

respectiv că terenurile revendicate (inclusiv suprafața de 78 mp concesionata

BCR SA) nu sunt afectate unei utilități publice.

Se reiterează că suprafața

de teren în litigiu face parte din suprafața de 2.503 mp care a fost

concesionata băncii de către Consiliul Local al Municipiului Câmpina pe o

durata de 99 de ani, prețul concesiunii fiind achitat integral conform contractului

de concesiune nr. 6648 din 26 mai 1998, dreptul de concesiune asupra terenului

fiind intabulat în cartea funciară conform încheierii nr. 590/2000 emisă de

Judecătoria Câmpina - Biroul de carte funciară, încheiere prin care s-a

intabulat, de asemenea, și dreptul de proprietate al băncii asupra

construcției.

În consecință,

suprafața cu privire la care instanța de fond a dispus restituirea în natură, măsura

menținută de instanța de apel, nu reprezintă un teren liber în accepțiunea

legii, astfel că nu îi pot fi aplicate dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001, republicata.

Analizând recursurile

declarate prin prisma dispozițiilor legale incidente Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că recursurile declarate de recurenții-pârâți și de

interveniente sunt fondate pentru considerentele ce succed:

Motivele de recurs

ale pârâților Primarul municipiului Câmpina, Primăria municipiului Câmpina prin

Primar și intervenientele U.C.T.B. și B.C.R. SA, vizează în principal eronata

aplicare a dispozițiilor art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001 în ceea ce

privește restituirea în natură a terenului în litigiu.

Invocându-se aceste

prevederi legale, ale art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, conform cărora

în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional

întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent,

recurenții pârâți și intervenienții susțin imposibilitatea restituirii în

natură a terenului , dată fiind natura acestuia, de teren ocupat, nerestituibil

în natură.

Având în vedere

dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. pentru lămurirea pe deplin a

situației reale a terenului în litigiu, Înalta Curte de Casație și Justiție

apreciază că în cauză se impune suplimentarea probatoriilor cu efectuarea unui

nou raport de expertiză pentru identificarea și stabilirea situației juridice a

terenului în litigiu, date fiind neconcordanțele dintre constatările raportului

de expertiză efectuat în cauză și înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Pentru aceste

considerente, se vor admite recursurile declarate de pârâți și intervenienți,

în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., se va casa decizia recurată și se va

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță care va proceda la

completarea probatoriilor în sensul celor de mai sus.

După stabilirea cu

exactitate a situației juridice a terenului în litigiu, se va proceda la

aplicarea dispozițiilor legale incidente, urmând a se dispune restituirea în

natură sau în echivalent a terenului solicitat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D ECIDE

Respinge recursul

declarată de reclamanta A.M.E., împotriva deciziei civile nr. 139 din 22 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Admite recursurile

declarate de pârâții Primarul Municipiului Câmpina, Primăria Municipiului

Câmpina, prin Primar și intervenientele U.T.B. și B.C.R. SA împotriva deciziei

civile nr. 139 din 22 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și

pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 aprilie 2011.