ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3453/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Prahova, secția comerciala și de contencios administrativ, reclamanta A.M.E. a chemat în judecată pe pârâții Primăria Mun. Câmpina și Primarul - T.H., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să oblige pârâții să răspundă cererii sale înregistrată la nr. 14222 din 13 iulie 2007. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a solicitat Primarului Primăriei Câmpina, să-i răspundă la o solicitare pe care o formulase anterior, referitoare la un imobil care i-a fost restituit parțial, în baza Legii 10/2001, însă, nici până la aceasta dată nu a primit vreun răspuns, fiindu-i astfel vătămate drepturile, prin depășirea termenului legal de 30 de zile în care trebuia să primească răspuns, motiv pentru care solicită obligarea pârâților și la plata de daune morale în cuantum de 2000 lei.

La data de 18 martie 2008, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că înțelege să conteste dispoziția nr. 3642 din 14 decembrie 2007 în completarea dispoziției nr. 790 din 13 august 2002 de restituire în natură și propunere de despăgubiri. Față de această precizare, prin încheierea din data de 08 aprilie 2008, Secția Comercială și de Contencios Administrativ a Tribunalului Prahova, în baza art. 99 alin. (2) din R.O.I. a transpus cauza la Secția Civilă a aceleiași instanțe. Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, secția civilă, cauza a fost înregistrata la nr. 6603./105/2007 din data de 14 aprilie 2008. La termenele de judecată din datele de 24 octombrie 2008 și, respectiv 21 noiembrie 2008, instanța a dispus, în urma concluziilor raportului de expertiză efectuat, introducerea în cauză, în calitate de interveniente, a B.C.R.

Câmpina și a B.C. I.T. (actualmente U.C.T.B. SA). Prin sentința civilă nr. 1316 din 19 iunie 2009 Tribunalul Prahova a admis în parte contestația precizată, formulată de contestatoarea A.M.E., și în consecință, a anulat în parte dispoziția nr. 3642 din 14 decembrie 2007 privind completarea dispoziției nr. 790 din 13 august 2002 și a constatat dreptul contestatoarei, în calitate de moștenitoare a defunctei Z.S. de a beneficia de masurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001 modificată, constând în restituirea în natură a terenului delimitat pe schița de plan a raportului de expertiză întocmit de expert B.L.

prin pct. d-c-b-C notat cu S3, în suprafață de 78 mp reprezentând spațiu liber, precum și a terenului de 14 mp delimitat pe aceeași schiță de plan prin pct. D-a-d notat SI, reprezentând spațiu verde și a constatat dreptul contestatoarei la despăgubiri, numai pentru suprafața de 54 mp, delimitată pe schița de plan prin pct. c-a-A-B-b-c notata S2, reprezentând subsol bancă. A obligat intimații și intervenienții, să restituie contestatoarei suprafața de 78 mp, delimitată pe schița de plan a raportului de expertiză B.L. prin pct. d-c-b-C notat cu S3 reprezentând spațiu liber și terenul de 14 mp delimitat pe schița de plan prin pct. D-a-d notat S1. A obligat contestatoarea să restituie suma de 595 lei reprezentând despăgubiri primite de autoarea sa, corespunzător suprafeței de teren ce se restituie în natură, conform dispozițiilor Legii 10/2001.

A obligat intimații, în solidar, la 700 lei cheltuieli de judecată către contestatoare, reprezentând onorariu expert. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, prin dispoziția nr. 790 din 13 august 2002 emisă de Mun. Câmpina, prin Primar, s-a dispus restituirea în natura a imobilului compus din construcție și teren în suprafață de 99,15 mp situat în Mun. Câmpina, contestatoarei.

Dispoziția nu a fost atacată de către contestatoare, însă, ulterior, la solicitarea acesteia, s-a reanalizat situația juridică a terenului nerestituit în natură, întocmindu-se referatul nr. 18709 din 13 septembrie 2007, în baza căruia s-a emis dispoziția nr. 3642 din 14 decembrie 2007 privind completarea dispoziției nr. 790 din 13 august 2002, prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 38,61 mp situat în Câmpina, afectata de un canal termic dezafectat, în completarea suprafeței de 95,15 mp restituită prin dispoziția nr. 790/2002 și s-a propus acordarea de despăgubiri pentru restul de teren în suprafață de 146,24 mp ce nu a putut fi restituită în natură, fiind ocupata de sediul B.C.R.

Conform raportului de expertiză topo întocmit de expert B.L., terenul în litigiu, nerestituit în natură ce a aparținut autoarei contestatoarei și a fost expropriat, are suprafața de 146 mp, identificat de expert prin pct. A-B-C-D, din care, o porțiune de 14 mp delimitată prin pct. D-a-d face parte din domeniul public și are destinația de spațiu verde, o porțiune de 55 mp face parte din terenul concesionat de B.C.R. și este ocupat cu construcția băncii și utilități, iar o porțiune de 78 mp face parte tot din terenul concesionat de bancă de la primărie și are destinația de spațiu liber.

În consecință, instanța a reținut că atât timp cât porțiunile de teren de 14 si, respectiv 78 mp nu sunt afectate de lucrări de utilitate publică, înseamnă că pretenția contestatoarei, în calitate de persoană îndreptățită de a i se restitui în natură aceste porțiuni de teren a fost întemeiată, cu condiția restituirii de către contestatoare a despăgubirilor primite de autoarea sa, corespunzătoare suprafeței de teren ce se restituie în natură conform dispozițiilor Legii 10/2001, în sumă de 595 lei. Împotriva sentinței au declarat apel în termen legal reclamanta și pârâții Primăria Municipiului Câmpina prin primar, Primarul orașului Câmpina, BCR și SC U.T.B.

SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie după cum urmează: Reclamanta susține în apelul său că instanța de fond a omis să-i acorde cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și totodată nu a avut în vedere adresa nr. 3391 din 22 martie 2004 a Primăriei Municipiului Ploiești în care se confirmă că mama sa nu a primit despăgubiri pentru imobilul preluat de stat. Primarul Municipiului Câmpina și Primăria Municipiului Câmpina consideră hotărârea atacată ca fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 10 și art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 deoarece, în mod greșit a reținut că terenul în litigiu ,așa cum a fost identificat de expert B.L., în suprafața de 14 mp și respectiv 78 mp este liber și neafectat de lucrări de utilitate publică.

Susține apelanta că suprafața de teren de 78 mp este împrejmuită cu gard de fier, cu stâlpi de fundație din beton și nu este liber de construcții , pe acesta aflându-se două fose betonate aferente instalațiilor și canalizărilor construcției în care funcționează în prezent sediul BCR, sucursala Câmpina. În același timp, se arată de apelantă că suprafața de teren de 14 mp este inventariată în domeniul public al municipalității conform H.G.R. nr. 1359/2001 și face parte dintr-o peluză de spațiu verde. Pârâta BCR, sucursala județului Prahova susține în apelul declarat, sub un prim aspect că, prima instanță nu a avut în vedere concluziile scrise depuse la dosarul cauzei în care se semnalau neconcordanțe între constatările raportului de expertiză întocmit de ing.

B.L. și situația reală a terenului în litigiu și, în acest context, în virtutea rolului activ al judecătorului, instanța era datoare să dispună refacerea expertizei administrate. O a doua critică vizează încălcarea de către instanța fondului a dispozițiilor art. 10 alin. (1) și art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, întrucât terenul din litigiu este ocupat de amenajările aferente sediului în care funcționează în prezent sucursala Câmpina a BCR SA. Se susține, dezvoltându-se această critică că, terenul în suprafață de 78 mp restituit în natură reclamantei reprezintă un spațiu verde cu rol de protecție, formând împreună cu construcția autorizată un tot unitar, fiind necesar bunei funcționări a construcției.

În fine, apelanta critică soluția instanței de fond și sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 10/2001 referitoare la subrogarea noului proprietar, în situația în care imobilul restituit face obiectul unei concesiuni în drepturile statului rezultate din calitatea acestuia de concedent. Se arată că dispozițiile instanței de fond de a obliga intervenienții să restituie contestatoarei suprafața de 78 mp este nelegală, aceasta echivalând cu o obligare a concesionarului de a renunța la dreptul său dobândit în condițiile legii. În apelul său, pârâta U.T.B. SA susține sub un prim aspect că introducerea forțată de către instanță în proces a intervenienților este nelegală, fiind realizată cu încălcarea principiului disponibilității.

Se arată că apelanta nu are interes în cauză deoarece la data introducerii acțiunii aceasta nu mai justifica un drept de proprietate asupra construcției, iar asupra terenului posesia s-a exercitat numai în perioada deținerii dreptului de proprietate asupra construcției. O a doua critică vizează lipsa rolului activ al instanței care nu a verificat dacă imobilul indicat de bancă în adresa nr. 450205 din 8 aprilie 2009 situat în Câmpina, Prahova este unul și același cu cel din strada G. nr. 56. Curtea, analizând sentința atacată în raport cu criticile formulate de apelanți, față de actele și lucrările dosarului și de normele legale incidente, având în vedere și probatoriul nou administrat, în faza apelului a constatat următoarele că este fondat apelul reclamantei fiind admis.

Instanța a reținut că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (filele 33-35 dosar fond), respectiv referatele întocmite de Primăria Municipiului Câmpina privind analiza notificării nr. 562/2001 formulată de contestatoare precum și adresa aceleiași primării din 17 februarie 2004, rezultă că odată cu exproprierea imobilelor ce au făcut obiectul notificării s-au stabilit despăgubiri oferite de statul român, în favoarea autoarei reclamante în cuantum de 36971 lei. A fost primită ca fondată se critica vizând neacordarea de către prima instanță a cheltuielilor de judecată. Instanța de fond, făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. a obligat pe intimați în solidar la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 700 lei, reprezentând onorariu expert omițând astfel să acorde reclamantei și sumele reprezentând onorariu avocat dovedite cu chitanțele aflate la dosar.

Curtea a admis apelul declarat de contestatoare și a schimbat în parte sentința, în sensul că intimații au fost obligați în solidar și la plata sumei de 600 lei reprezentând onorariu avocat către aceasta. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței. Criticile invocate de apelanții Primarul Municipiului Câmpina și Primăria municipiului Câmpina au fost respinse însă ca nefondate. Și apelurile declarate de pârâta BCR, sucursala jud. Prahova, și de pârâta U.T.B. au fost respinse ca nefondate întrucât criticile invocate pârâte viza încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 10 și art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, critici ce au format obiectul apelului declarat de Primăria Municipiului Câmpina, pentru aceleași argumente prezentate.

Împotriva deciziei civile au declarat recurs reclamanta A.M.E., pârâții Primarul Municipiului Câmpina și intervenientele U.T.B. SA și B.C.R. SA. Recurenta reclamantă a susținut următoarele critici de nelegalitate. Recurenta reclamantă A.M.E. susținut că instanța de fond a analizat superficial înscrisurile depuse la dosarul cauzei, și a reținut în mod eronat că autoarea sa ar fi încasat despăgubirile totale în cuantum de 36.971 lei. Se precizează că imobilele expropriate au fost evaluate fără a se dovedi că despăgubirile stabilite ar fi fost încasate de autoarea reclamantei; că nu au fost analizate de către instanță toate actele depuse la dosarul cauzei și anume „tabelul” privind exproprierile neachitate în baza Decretului nr. 421/1984.

Recursul declarat de reclamantă se privește a fi nefondat. Deși nu au fost prevăzute motivele de nelegalitate, recursul reclamantei ar putea fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Criticile acestei recurente ce vizează eronata apreciere de către instanța de apel a înscrisurilor depuse la dosar nu pot conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate, acestea sunt aspecte de fapt ce se pot încadra în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Instanța de judecată a aplicat în mod just dispozițiile legale incidente, obligând pe reclamantă să restituie suma de bani primită cu titlu de despăgubiri de autoarea sa, corespunzător suprafeței de teren ce se restituie conform Legii nr. 10/2001.

Primarul Municipiului Câmpina și Primăria Municipiului Câmpina au susținut că în mod greșit, atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut că (așa cum a fost identificat de către expert B.L.) suprafața de 14 mp și respectiv 78 mp este teren liber și nu este afectat de lucrări de utilitate publică. Contrar celor reținute de instanța de fond și cea de apel, terenul în suprafață de 78 mp constituie în accepțiunea legii un teren ocupat, motiv pentru care îi sunt aplicabile condițiile art. 10 alin. (1) și art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată cu modificările ulterioare, teren cu privire la care reclamanta intimata ar fi îndreptățită să beneficieze numai de acordarea de despăgubiri.

Se mai consideră că suprafața de teren de 14 mp este inventariată în domeniul public al municipalității conform H.G.R. nr. 1359/2001 și face parte dintr-o peluză de spațiu verde. Intervenienta U.T.B. SA (succesoare legală a U. România și a H.V.B. Ț., la rândul sau succesoarea H.V.B. România și a B.C.I.T.), a criticat decizia recurată ca fiind nelegală și netemeinică, în speță fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precizând că, în mod cu totul nejustificat, instanța de fond Tribunalul Prahova a dispus introducerea lor în cauză. Recurenta B.C.R. SA susține că un prim motiv de recurs care se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 9 și pct. 7 C. proc.

civ., cu modificările și completările sale ulterioare, ar fi acela că acele considerente invocate de instanța de apel pentru respingerea acestei critici nu au nici o legătură cu conținutul dispozițiilor legale invocate de bancă și nici cu situația de fapt rezultată din materialul probator administrat în cauză cu privire la suprafața de 78 mp, teren concesionat băncii. În consecință, motivul respingerii de către instanța de apel a susținerilor băncii referitoare la aplicarea, pentru suprafața de 78 mp concesionată, a dispozițiilor art. 10 alin. (1) și art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, constă în faptul că suprafața respectivă nu este afectată de utilitate publică.

Deși invocă aceste motive, în momentul în care se raportează însă la situația de fapt pentru a verifica dacă îi sunt aplicabile sau nu aceste dispoziții legale ale art. 10 și art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, instanța de apel nu face în nici un moment aplicarea acestui criteriu pe care ea însăși l-a enunțat, ci face referire la un cu totul alt criteriu, respectiv, cel care vizează afectarea suprafețelor revendicate unei utilități publice. Mai mult decât atât, instanța de apel încearcă să-și justifice acest raționament defectuos, arătând că cele două expertize administrate in cauza (fond si apel) rețin acest lucru, respectiv că terenurile revendicate (inclusiv suprafața de 78 mp concesionata BCR SA) nu sunt afectate unei utilități publice.

Se reiterează că suprafața de teren în litigiu face parte din suprafața de 2.503 mp care a fost concesionata băncii de către Consiliul Local al Municipiului Câmpina pe o durata de 99 de ani, prețul concesiunii fiind achitat integral conform contractului de concesiune nr. 6648 din 26 mai 1998, dreptul de concesiune asupra terenului fiind intabulat în cartea funciară conform încheierii nr. 590/2000 emisă de Judecătoria Câmpina - Biroul de carte funciară, încheiere prin care s-a intabulat, de asemenea, și dreptul de proprietate al băncii asupra construcției. În consecință, suprafața cu privire la care instanța de fond a dispus restituirea în natură, măsura menținută de instanța de apel, nu reprezintă un teren liber în accepțiunea legii, astfel că nu îi pot fi aplicate dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicata.

Analizând recursurile declarate prin prisma dispozițiilor legale incidente Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile declarate de recurenții-pârâți și de interveniente sunt fondate pentru considerentele ce succed: Motivele de recurs ale pârâților Primarul municipiului Câmpina, Primăria municipiului Câmpina prin Primar și intervenientele U.C.T.B. și B.C.R. SA, vizează în principal eronata aplicare a dispozițiilor art. 10 și art. 11 din Legea nr. 10/2001 în ceea ce privește restituirea în natură a terenului în litigiu. Invocându-se aceste prevederi legale, ale art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, conform cărora în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent, recurenții pârâți și intervenienții susțin imposibilitatea restituirii în natură a terenului , dată fiind natura acestuia, de teren ocupat, nerestituibil în natură.

Având în vedere dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. pentru lămurirea pe deplin a situației reale a terenului în litigiu, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că în cauză se impune suplimentarea probatoriilor cu efectuarea unui nou raport de expertiză pentru identificarea și stabilirea situației juridice a terenului în litigiu, date fiind neconcordanțele dintre constatările raportului de expertiză efectuat în cauză și înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Pentru aceste considerente, se vor admite recursurile declarate de pârâți și intervenienți, în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., se va casa decizia recurată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță care va proceda la completarea probatoriilor în sensul celor de mai sus.

După stabilirea cu exactitate a situației juridice a terenului în litigiu, se va proceda la aplicarea dispozițiilor legale incidente, urmând a se dispune restituirea în natură sau în echivalent a terenului solicitat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D ECIDE Respinge recursul declarată de reclamanta A.M.E., împotriva deciziei civile nr. 139 din 22 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Admite recursurile declarate de pârâții Primarul Municipiului Câmpina, Primăria Municipiului Câmpina, prin Primar și intervenientele U.T.B. și B.C.R. SA împotriva deciziei civile nr. 139 din 22 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2011.