ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7641/2012

Deliberând asupra cauzei civile de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, la data de 25

octombrie 2007, reclamanta A.M.E. a chemat în judecată pe pârâții Primăria

Municipiului Câmpina și Primarul Municipiului Câmpina și a solicitat instanței

ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâții să răspundă cererii

sale înregistrată din 13 iulie 2007.

La data de 18 martie 2008, reclamanta și-a

precizat acțiunea în sensul că înțelege să conteste dispoziția din 14 decembrie

2007 dată în completarea dispoziției din 13 august 2002, emisă de Primarul Municipiului

Câmpina în procedura Legii nr. 10/2001, de restituire în natură și propunere de

despăgubiri.

Fața de această precizare, prin încheierea

din data de 08 aprilie 2008, secția comercială și de contencios administrativ a

Tribunalului Prahova, a trimis cauza la secția civilă a aceRONași instanțe.

La termenele de judecată din datele de

24 octombrie 2008 și 21 noiembrie 2008, instanța a dispus introducerea în cauză,

în calitate de interveniente, a B.C.R. Câmpina și a B.C. I.Ț. (actualmente U.Ț.

Bank SA).

Prin sentința civilă nr. 1316 din 19

iunie 2009, Tribunalul Prahova, a admis în parte contestația precizată și, în consecință:

a anulat în parte dispoziția din 14 decembrie 2007 privind completarea dispoziției

din 13 august 2002, a constatat dreptul contestatoarei, în calitate de moștenitoare

a defunctei Z.S. de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.

10/2001 modificată, constând în restituirea în natură a terenului delimitat pe schița

de plan a raportului de expertiză întocmit de expert B.L. prin pct. d)-c)-b)- notat

cu S3, în suprafață de 78 m.p. reprezentând spațiu liber, precum și a terenului

de 14 m.p. delimitat pe aceeași schiță de plan prin pct. D-a-d notat ȘI, reprezentând

spațiu verde și a constatat dreptul contestatoarei la despăgubiri numai pentru suprafața

de 54 m.p. delimitată pe schița de plan prin pct. c-a-A-B-b-c notata S2, reprezentând

subsol bancă.

A obligat intimații și intervenienții să

restituie contestatoarei suprafața de 78 m.p. delimitată pe schița de plan a raportului

de expertiză B.L. prin pct. d-c-b-C notat cu S3 reprezentând spațiu liber și terenul

de 14 m.p. delimitat pe schița de plan prin pct. D-a-d notat ȘI.

A obligat contestatoarea să restituie suma

de 595 RON reprezentând despăgubiri primite de autoarea sa, corespunzătoare suprafeței

de teren ce se restituie în natură, conform dispozițiilor Legii 10/2001.

A obligat intimații, în solidar, la 700

RON cheltuieli de judecată către contestatoare, reprezentând onorariu expert.

Împotriva sentinței au declarat apel reclamanta

și pârâții Primăria Municipiului Câmpina prin Primar, Primarul orașului Câmpina,

B.C.R. SA și SC U.Ț. Bank SA.

Prin decizia nr. 139 din 22 iunie 2010,

Curtea de Apel Ploiești, a admis apelul contestatoarei A.M.E., a schimbat în parte

sentința civilă nr. 1316 din 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în sensul

că a obligat intimații în solidar și la plata sumei de 600 RON cheltuieli de judecată

reprezentând onorariu avocat către contestatoare.

A respins ca nefondate apelurile declarate

de pârâții Primăria Municipiului Câmpina-prin primar, Primarul orașului Câmpina

și intervenienții B.C.R. SA, SC U.Ț. Bank SA„ menținând restul dispozițiilor sentinței.

împotriva acestei decizii au declarat recurs

reclamanta și pârâții Primăria Municipiului Câmpina prin Primar, Primarul Orașului

Câmpina, B.C.R. SA și SC U.Ț. Bank SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 3453 din 14

aprilie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, a respins recursul declarat de reclamanta A.M.E., a admis recursurile

declarate de pârâții Primăria Municipiului Câmpina prin primar, Primarul orașului

Câmpina, B.C.R. SA și SC U.Ț. Bank SA, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare

la Curtea de Apel Ploiești.

Rejudecând cauza, prin decizia nr. 28/

22.03.2012, Curtea de Apel Ploiești, secția

I

civilă a respins ca nefondat apelul reclamantei și a admis

apelurile declarate de pârâții Primarul orașului Câmpina și Primăria Municipiului

Câmpina și de intervenientele B.C.R. SA. și SC U.Ț. Bank SA împotriva sentinței

civile nr. 1316 din 19 iunie 2009 a Tribunalului Prahova, a schimbat în tot sentința

apelată, în sensul că a respins contestația precizată și a obligat apelanta reclamantă

la câte 400 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de expert.

Împotriva acestei decizii, au declarat

recurs reclamanta A.M.E. și intervenienta SC U.Ț. Bank SA.

Prin recursul declarat, intervenienta SC

U.Ț. Bank SA. susține nelegalitatea deciziei recurate în temeiul art. 304 pct. 9

C. proc. civ. raportat la art. 274 C. proc. civ.

Recurenta arată că, în ceea ce o privește,

cheltuielile de judecate au constat în onorariu avocat în cuantum de 5376,29 RON

(așa cum rezultă din factura din 22 august 2011, anexa la factură și extras de cont)

și onorariu expertiză specialitate topografie în cuantum de 400 RON.

Or, deși în practicaua hotărârii pronunțate,

instanța de apel a reținut solicitarea intervenientei de acordare a cheltuielilor

de judecată, în dispozitivul aceleiași hotărâri, instanța de apel a acordat numai

în parte cheltuielile de judecată solicitate.

În acest fel, instanța de apel a făcut

o greșită aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., obligând reclamanta A.M.E.

la plata cheltuielilor de judecată numai în ceea ce privește onorariu de expertiză

achitat, în cuantum de 400 RON, în condițiile în care au fost solicitate și cheltuieli

de judecată reprezentând onorariul de avocat în cuantumul arătat, cheltuieli ce

sunt pe deplin dovedite prin înscrisurile existente la dosar.

În cauză a declarat recurs și reclamanta

A.M.E.

Înalta Curte urmează a constata nul recursul

declarat de reclamantă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 303 alin. (1) C. proc.

civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului

de recurs, iar conform alin. (2) al aceluiași art., termenul pentru depunerea motivelor

de recurs, se va socoti de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut

mai înainte.

În raport de prevederile art. 301 C.

proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare hotărârii, dacă

legea nu dispune altfel.

Cum în cauză, hotărârea recurată a fost

comunicată reclamantei la data de 18 aprilie 2012, motivele de recurs cuprinse în

memoriul înregistrat la data de 20 august 2012 sunt formulate cu depășirea termenului

legal imperativ de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ.

În aceste condiții, devin aplicabile dispozițiile

art. 306 C. proc. civ. și art. 103 C. proc. civ., în temeiul cărora instanța va

constata nul recursul declarat de reclamanta A.M.E.

Analizând decizia recurată în limita criticilor

formulate de intervenienta SC U.Ț. Bank SA, Înalta Curte constată că recursul este

fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:

îndreptățirea intervenientei la plata de

către reclamantă a cheltuielilor de judecată este incontestabilă în cauză, fiind

pe deplin aplicabile prevederile art. 316 C. proc. civ. raportat la art. 274

alin. (1) C. proc. civ.

Este totodată adevărat că, în cuantumul

cheltuielilor acordate, instanța de apel a inclus numai onorariul de expert - în

sumă de 400 RON - omițând în mod nejustificat onorariul de avocat - în sumă de 5376,29

RON - deși acesta reprezintă cheltuieli de judecată în sensul art. 274 C. proc.

civ., iar suma solicitată cu acest titlu a fost probată prin înscrisurile depuse

la dosar și care

Înalta Curte urmează însă a face aplicarea

prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. conform cărora ;„ Judecătorii au dreptul

să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților (...) ori de câte ori vor constata

motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca

îndeplinită de avocat."

Înalta Curte constată că prin dispozițiile

legale menționate s-au prevăzut două criterii în raport cu care se apreciază cuantumul

onorariilor avocaților și anume: valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat.

În ceea ce privește cel de-al doilea criteriu

enunțat, Înalta Curte retine că suma solicitată - în cuantum de 5376,29 RON - a

reprezentat onorariul de avocat pentru faza de judecată a apelului.

Prin urmare, criteriul enunțat va fî apreciat

exclusiv prin prisma muncii depuse de avocat în faza de judecată a apelului.

Față de gradul de dificultate și complexitate

al obiectului dosarului, de munca depusă de avocatul ales, de faptul că parte din

chestiunile de drept incidente în cauză primiseră o rezolvare prin decizia pronunțată

de instanța de recurs în finalizarea primului ciclu procesual, instanța de rejudecare

administrând probatoriul indicat prin acea decizie, și având în vedere prevederile

art. 274 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune reducerea

onorariului de avocat de la suma de 5376,29 RON la suma de 1.000 RON.

În consecință, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de intervenienta SC

U.Ț. Bank SA, iar în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 274

C. proc. civ. va modifica în parte decizia atacată, în sensul că va obliga apelanta-reclamantă

și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum

de 1.000 RON către apelanta-intervenientă SC U.Ț. Bank SA., menținând restul dispozițiilor

deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta

A.M.E. împotriva deciziei civile nr. 28 din 22 martie 2012 a Curții de Apel Ploiești,

secția

I

civilă.

Admite recursul declarat de intervenientă

SC U.Ț. Bank SA împotriva aceleiași decizii.

Modifică în parte decizia atacată, în sensul

că obligă apelanta-reclamantă și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând

onorariu de avocat în cuantum de 1.000 RON către apelanta-intervenientă SC U.Ț.

Bank SA.

Menține

restul dispozițiilor deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2012.