ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2725/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 3790 din data de 7 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamanta S.R.T. în contradictoriu cu pârâtul C.N.A. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 161 din 14 ianuarie 2010 emisă de C.N.A. s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, sancționarea S.R.T. cu adresarea unei somații publice pentru postul de televiziune TVR 2, precum și intrarea de îndată în legalitate.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 93 1 alin. (1) și (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 333/2009, s-a prevăzut obligația reclamantei de a transmite în următoarele 24 de ore de la comunicare, sonor și vizual, de cel puțin 3 ori, în intervalul orar 18,00 - 22,00, următorul text: "Consiliul Național al Audiovizualului a sancționat postul de televiziune TVR 2, cu somație publică, întrucât, în difuzarea emisiunii "Ora de știri" din data de 5 decembrie 2009, s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 46 din Codul audiovizualului.

Potrivit dispozițiilor invocate, este interzisă în programele audiovizuale orice discriminare pe considerente de rasă, religie, naționalitate, sex, orientare sexuală sau etnie". Decizia Consiliului a fost adoptată în urma difuzării, în data de 5 decembrie 2009, de către postul de televiziune TVR 2, a emisiunii "Ora de știri", reținându-se că în cadrul acesteia invitata emisiunii a făcut afirmații cu caracter discriminator la adresa muncitorilor străini care lucrează în România, invocând presupuse probleme pe care aceștia le pot produce, cum ar fi transmiterea unor boli, neplata taxelor sau creșterea cheltuielilor sociale. Instanța de fond a apreciat că dispozițiile art. 46 din Decizia C.N.A.

nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual au fost corect interpretate și aplicate de autoritatea pârâtă, întrucât afirmațiile invitatei emisiunii la adresa muncitorilor chinezi și indieni care lucrează în România sunt discriminatorii în sensul art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

A mai arătat prima instanță că faptul că pe parcursul discursului susținut de invitată, producătoarea emisiunii "Ora de știri" a intervenit punctual pentru a modera linia acestuia, nu are relevanță sub aspectul legalității deciziei contestate, întrucât aplicarea sancțiunii a fost determinată de nerespectarea dispozițiilor art. 46 din Codul audiovizualului și nu a dispozițiilor art. 42 din același cod, care instituie anumite obligații în sarcina realizatorilor emisiunilor "în cazul în care în emisiunile audiovizuale se aduc acuzații unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale sau imorale". Pronunțându-se asupra legalității sancțiunii, instanța de fond a mai arătat că, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare, răspunderea pentru conținutul serviciilor de programe difuzate, inclusiv al comunicărilor comerciale audiovizuale, revine, în condițiile legii, exclusiv furnizorului de servicii media audiovizuale, respingând argumentul reclamantei potrivit căruia afirmațiile calificate ca fiind discriminatorii nu îi sunt imputabile.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.R.T., criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii. S-a arătat pe larg în motivele de recurs faptul că Decizia C.N.A. nr. 162/2010 este nelegală, raportat la dispozițiile legale în materie, și a creat prejudicii de imagine TVR. În raport de prevederile O.U.G. nr. 137/2010, fapta săvârșită de S.R.T. nu a avut ca scop sau efect înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. S.R.T. în emisiunea din 5 decembrie 2009 a prezentat doar un reportaj cu privire la problema medicală cu care se confruntă Europa "infertilitatea", invitatul sesizând situația altor state pentru a prezenta riscurile la care se expune România.

Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele dosarului, motivele de recurs și în raport de prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Prin Decizia atacată nr. 161 din 14 ianuarie 2010 recurenta a fost sancționată cu somație publică pentru încălcarea dispozițiilor art. 46 alin. (2) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, pentru că în emisiunea "Ora de știri" din 5 decembrie 2009 a avut ca obiect de discuție scăderea notorietății în România. S-a considerat că s-au făcut afirmații discriminatorii la adresa persoanelor de altă naționalitate (chineză și indiană) care muncesc pe teritoriul țării de către invitata emisiunii, motiv pentru care postul TVR 2 a fost sancționat.

Din probele admise și administrate rezultă fără posibilitate de tăgadă că afirmațiile făcute de invitata emisiunii la adresa minorităților indieni și chinezi care muncesc pe teritoriul României, au avut caracter discriminator, întrucât au fost invocate diverse probleme pe care aceștia le-ar putea produce și instanța de fond le-a exemplificat în hotărârea judecătorească. Dispozițiile art. 46 din Decizia nr. 187/2006 au fost corect interpretate de C.N.A. pentru că afirmațiile invitatei au fost discriminatorii, în sensul instituirii unui tratament diferențiat pe baza criteriului de naționalitate care are ca scop înlăturarea exercitării în condițiile de egalitate a drepturilor recunoscute de lege.

Conform Legii audiovizualului, răspunderea pentru conținutul Serviciilor de programe audiovizuale, revine furnizorului de servicii media audiovizuale. Prin urmare corect prima instanță a apreciat că răspunderea exclusivă este a furnizorului de servicii pentru programele difuzate conform Legii nr. 504/2002, astfel încât a fost înlăturată, susținerea reclamantei în ceea ce privește faptul că afirmațiile calificate ca fiind discriminatorii nu îi sunt imputabile. Sancțiunea aplicată nu s-a întemeiat pe art. 42 din Codul audiovizualului, nefiind sancționată lipsa de intervenție a moderatorului, ci pe art. 46 care interzice difuzarea de programe ce conțin orice fel de discriminare pe criterii de rasă, naționalitate, sex, religie.

Corect C.N.A. a apreciat că există discriminare în conformitate cu prevederile O.G. nr. 137/2000 întrucât prin comentariile invitatei se putea da naștere la o inegalitate între persoane, inducându-se telespectatorilor ideea că urmare a imigrării unor persoane de naționalitate chineză și indiană și a politicii demografice diferite dintre România și alte state, România ar urma să fie condusă de persoane de altă naționalitate care nu respectă legile țării. S-a încălcat astfel și Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, ratificată de România, convenție care solicită semnatarelor să se angajeze să ia măsuri pentru lupta împotriva discriminării rasiale și etnice.

Dealtfel, recurenta nu a contestat fapta reținută în sarcina sa prin decizia în litigiu, ci doar faptul că reglementările legale referitoare la discriminare se aplică doar în condițiile în care unei persoane i se interzice în mod întemeiat un drept. Prin urmare, în raport de argumentele mai sus invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recurenta a difuzat emisiunea din 5 decembrie 2009 cu încălcarea dispozițiilor referitoare la discriminare, răspunderea conform Legii nr. 504/2002 revenind furnizorului de servicii media în mod exclusiv. În privința publicării hotărârii în trei cotidiene, legal a fost respinsă de prima instanță întrucât nu are temei juridic. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința este legală și temeinică, motiv pentru care recursul formulat de S.R.T.

se va respinge ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de către S.R.T. împotriva Sentinței civile nr. 3790 din 7 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 mai 2011.