ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2725/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2725/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 3790 din data de 7
octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către
reclamanta S.R.T. în contradictoriu cu pârâtul C.N.A.
Pentru a hotărî
astfel, prima instanță a reținut că prin Decizia nr. 161 din 14 ianuarie 2010
emisă de C.N.A. s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea
audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și completările ulterioare,
sancționarea S.R.T. cu adresarea unei somații publice pentru postul de
televiziune TVR 2, precum și intrarea de îndată în legalitate.
De asemenea, potrivit
dispozițiilor art. 93
1
alin. (1) și (2) din Legea audiovizualului
nr. 504/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 333/2009, s-a
prevăzut obligația reclamantei de a transmite în următoarele 24 de ore de la
comunicare, sonor și vizual, de cel puțin 3 ori, în intervalul orar 18,00 -
22,00, următorul text:
"Consiliul
Național al Audiovizualului a sancționat postul de televiziune TVR 2, cu
somație publică, întrucât, în difuzarea emisiunii "Ora de știri" din
data de 5 decembrie 2009, s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 46 din
Codul audiovizualului.
Potrivit
dispozițiilor invocate, este interzisă în programele audiovizuale orice
discriminare pe considerente de rasă, religie, naționalitate, sex, orientare
sexuală sau etnie".
Decizia Consiliului a
fost adoptată în urma difuzării, în data de 5 decembrie 2009, de către postul
de televiziune TVR 2, a emisiunii "Ora de știri", reținându-se că în
cadrul acesteia invitata emisiunii a făcut afirmații cu caracter discriminator
la adresa muncitorilor străini care lucrează în România, invocând presupuse
probleme pe care aceștia le pot produce, cum ar fi transmiterea unor boli,
neplata taxelor sau creșterea cheltuielilor sociale.
Instanța de fond a
apreciat că dispozițiile art. 46 din Decizia C.N.A. nr. 187/2006 privind Codul
de reglementare a conținutului audiovizual au fost corect interpretate și
aplicate de autoritatea pârâtă, întrucât afirmațiile invitatei emisiunii la
adresa muncitorilor chinezi și indieni care lucrează în România sunt
discriminatorii în sensul art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.
A mai arătat prima
instanță că faptul că pe parcursul discursului susținut de invitată,
producătoarea emisiunii "Ora de știri" a intervenit punctual pentru a
modera linia acestuia, nu are relevanță sub aspectul legalității deciziei
contestate, întrucât aplicarea sancțiunii a fost determinată de nerespectarea
dispozițiilor art. 46 din Codul audiovizualului și nu a dispozițiilor art. 42
din același cod, care instituie anumite obligații în sarcina realizatorilor
emisiunilor "în cazul în care în emisiunile audiovizuale se aduc acuzații
unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale sau imorale".
Pronunțându-se asupra
legalității sancțiunii, instanța de fond a mai arătat că, potrivit
dispozițiilor art. 3 alin. (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu
modificările și completările ulterioare, răspunderea pentru conținutul serviciilor
de programe difuzate, inclusiv al comunicărilor comerciale audiovizuale,
revine, în condițiile legii, exclusiv furnizorului de servicii media
audiovizuale, respingând argumentul reclamantei potrivit căruia afirmațiile
calificate ca fiind discriminatorii nu îi sunt imputabile.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs reclamanta S.R.T., criticând-o ca nelegală și
netemeinică întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii.
S-a arătat pe larg în
motivele de recurs faptul că Decizia C.N.A. nr. 162/2010 este nelegală,
raportat la dispozițiile legale în materie, și a creat prejudicii de imagine
TVR.
În raport de
prevederile O.U.G. nr. 137/2010, fapta săvârșită de S.R.T. nu a avut ca scop
sau efect înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de
egalitate a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. S.R.T. în
emisiunea din 5 decembrie 2009 a prezentat doar un reportaj cu privire la
problema medicală cu care se confruntă Europa "infertilitatea",
invitatul sesizând situația altor state pentru a prezenta riscurile la care se
expune România.
Recursul este
nefondat și va fi respins.
Examinând actele
dosarului, motivele de recurs și în raport de prevederile art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Prin Decizia atacată
nr. 161 din 14 ianuarie 2010 recurenta a fost sancționată cu somație publică
pentru încălcarea dispozițiilor art. 46 alin. (2) din Decizia nr. 187/2006
privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, pentru că în emisiunea
"Ora de știri" din 5 decembrie 2009 a avut ca obiect de discuție
scăderea notorietății în România. S-a considerat că s-au făcut afirmații
discriminatorii la adresa persoanelor de altă naționalitate (chineză și
indiană) care muncesc pe teritoriul țării de către invitata emisiunii, motiv
pentru care postul TVR 2 a fost sancționat.
Din probele admise și
administrate rezultă fără posibilitate de tăgadă că afirmațiile făcute de
invitata emisiunii la adresa minorităților indieni și chinezi care muncesc pe
teritoriul României, au avut caracter discriminator, întrucât au fost invocate
diverse probleme pe care aceștia le-ar putea produce și instanța de fond le-a
exemplificat în hotărârea judecătorească.
Dispozițiile art. 46
din Decizia nr. 187/2006 au fost corect interpretate de C.N.A. pentru că
afirmațiile invitatei au fost discriminatorii, în sensul instituirii unui
tratament diferențiat pe baza criteriului de naționalitate care are ca scop
înlăturarea exercitării în condițiile de egalitate a drepturilor recunoscute de
lege.
Conform Legii
audiovizualului, răspunderea pentru conținutul Serviciilor de programe
audiovizuale, revine furnizorului de servicii media audiovizuale. Prin urmare
corect prima instanță a apreciat că răspunderea exclusivă este a furnizorului
de servicii pentru programele difuzate conform Legii nr. 504/2002, astfel încât
a fost înlăturată, susținerea reclamantei în ceea ce privește faptul că
afirmațiile calificate ca fiind discriminatorii nu îi sunt imputabile.
Sancțiunea aplicată
nu s-a întemeiat pe art. 42 din Codul audiovizualului, nefiind sancționată
lipsa de intervenție a moderatorului, ci pe art. 46 care interzice difuzarea de
programe ce conțin orice fel de discriminare pe criterii de rasă,
naționalitate, sex, religie.
Corect C.N.A. a
apreciat că există discriminare în conformitate cu prevederile O.G. nr.
137/2000 întrucât prin comentariile invitatei se putea da naștere la o
inegalitate între persoane, inducându-se telespectatorilor ideea că urmare a
imigrării unor persoane de naționalitate chineză și indiană și a politicii
demografice diferite dintre România și alte state, România ar urma să fie
condusă de persoane de altă naționalitate care nu respectă legile țării.
S-a încălcat astfel
și Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare
rasială, ratificată de România, convenție care solicită semnatarelor să se
angajeze să ia măsuri pentru lupta împotriva discriminării rasiale și etnice.
Dealtfel, recurenta
nu a contestat fapta reținută în sarcina sa prin decizia în litigiu, ci doar
faptul că reglementările legale referitoare la discriminare se aplică doar în
condițiile în care unei persoane i se interzice în mod întemeiat un drept.
Prin urmare, în
raport de argumentele mai sus invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție
reține că recurenta a difuzat emisiunea din 5 decembrie 2009 cu încălcarea
dispozițiilor referitoare la discriminare, răspunderea conform Legii nr.
504/2002 revenind furnizorului de servicii media în mod exclusiv.
În privința
publicării hotărârii în trei cotidiene, legal a fost respinsă de prima instanță
întrucât nu are temei juridic.
Față de toate aceste
considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința este
legală și temeinică, motiv pentru care recursul formulat de S.R.T. se va
respinge ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
formulat de către S.R.T. împotriva Sentinței civile nr. 3790 din 7 octombrie
2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 12 mai 2011.