ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3256/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin Sentința civilă nr. 4.102 din 25 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta Societatea Română de Televiziune în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului (CNA). Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele: În fapt, prin Decizia CNA nr. 194 din 21 ianuarie 2010 s-a decis adresarea unei somații publice reclamantei Societatea Română de Televiziune pentru postul de televiziune T. și s-a dispus intrarea de îndată în legalitate, reținându-se încălcarea prevederile art. 15 alin. (2) lit. b) raportate la cele ale art. 27 alin. (1) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare.

În acest sens se reține că membrii Consiliului au constatat că în cadrul știrilor cu privire la "cazul B.", difuzate în zilele de 16, 17 și 18 ianuarie 2010 de postul T., au fost oferite detalii privind tehnici criminale, la o oră la care copiii au acces neîngrădit la programele de televiziune (respectiv de la ora 20.00), fapt ce contravine prevederilor invocate. Analizând argumentele reclamantei, prin raportare la considerentele deciziei și apărările formulate de către pârât, instanța de fond a apreciat că acestea nu sunt incompatibile, însă reclamanta omite faptul că avea obligația, deopotrivă, de a asigura o corectă informare și avertizare a publicului avizat - adulți și tineri - asupra aspectelor relevante ce rezultau din cazul prezentat, dar și de a proteja dezvoltarea fizică și morală a copiilor, prin modalitatea de prezentare și conținutul informațiilor transmise la ore la care copiii au acces neîngrădit la vizionarea programului.

Astfel, se reține că pârâtul nu contestă nevoia de informare a publicului, ci sancționează modalitatea în care informarea este făcută în intervale orare când accesul la sursa de informare este neîngrădit, cu consecința unui dezechilibru major, între atingerea scopului informativ și afectarea dezvoltării fizice și morale a copiilor.

În acest context instanța de fond a apreciat că prin afirmații precum "victima a fost ucisă cu lovituri repetate, în cap, cu un ciocan" ori "victimele au fost îngropate de vii sau aruncate în haznale sau în Dunăre după ce au fost lovite cu ciocanul" sau "drogați, iar mai apoi îngropați de vii, la trei metri sub pământ, acoperiți cu un strat gros de beton pentru a li se pierde urma"; "bătuți cu bestialitate, loviți cu ciocanul în cap și aruncați în Canalul Dunăre-Marea Neagră", reclamanta a încălcat obligațiile instituite de dispozițiile art. 27 alin. (1) din Codul audiovizualului, iar argumentele sale referitoare la aplicarea exagerată a sancțiunii, comparativ cu alți radiodifuzori, cărora li se îngăduie să difuzeze filme care abundă în "tehnici criminale", nu pot constitui argumente de nelegalitate sau netemeinicie și nici măcar de reindividualizare a sancțiunii.

2. Recursul declarat în cauză Împotriva Sentinței nr. 4.102 din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Societatea Română de Televiziune, în temeiul art. 304 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut, în esență, următoarele: Printr-un set de critici, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține recurenta că hotărârea instanței de fond este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.

Astfel, consideră recurenta că o aplicare tale quale a textului art. 15 alin. (2) lit. b) din Decizia 187/2006, fără o apreciere a interesului public al difuzării anumitor programe, face ca măsura sancționării de către CNA a postului T., pe motiv că aceste avertismente trebuiau difuzate numai în timpul nopții, este vădit exagerată atât timp cât și posturilor de televiziune, de regulă private, li se îngăduie să difuzeze în intervalul orar 06.00 - 22.00, filme ori telenovele care abundă în realitate de tehnici criminale, fără ca nimeni să considere că aceste filme încalcă principiul interesului superior al copilului.

Mai arată recurenta că este neîntemeiată și argumentarea instanței de fond potrivit căreia expresiile folosite în cadrul respectivei emisiuni de știri de la ora 20, ar fi afectat grav dezvoltarea fizică și morală a copiilor, în condițiile în care respectivele expresii erau de natură a reda explicațiile obținute de la autoritățile statului cu privire la activitatea criminală a unui grup infracțional. În aceste condiții, consideră recurenta că, comentariile aferente bazate pe explicațiile primite de la aceste autorități prin purtătorul lor de cuvânt, și includerea lor în principala emisiune de știri a postului, a fost de natură să avertizeze publicul, inclusiv pe tineri, și nu să creeze un dezechilibru major, între atingerea scopului informativ, de avertizare și afectarea dezvoltării fizice și morale a copiilor.

Se susține că o cenzurare a acestor știri ori expedierea lor în programele de noapte, când populația activă a României, inclusiv elevii și studenții, ar fi însemnat practic anularea efectului de avertizare asupra unei realități noi cu care România se confrunta. De aceea, apreciază recurenta că instanța de fond reține cu multă ușurință că aceste avertizări ale populației, despre care recunoaște că sunt necesare, trebuiau date către populație, în cadrul unor știri difuzate la o astfel de oră, întrucât publicul aflat în pericol, și în special cel tânăr, să nu aibă acces la aceste avertizări. 3. Hotărârea instanței de recurs Analizând actele dosarului, motivele de nelegalitate a hotărârii atacate invocate de recurenta-reclamantă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, având în vedere considerentele în continuare arătate. În primul rând Înalta Curte constată că prin criticile de recurs formulate, recurenta-reclamantă procedează la reiterarea aspectelor invocate în fața instanței de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate, condiții în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului ci se va limita, doar, la analiza criticilor care se circumscriu unor veritabile motive de recurs, în sensul art. 304 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate, exercitat de instanța de contencios administrativ, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și art. 93 din Legea nr. 504/2002, privind audiovizualul, Decizia nr. 194 din 21 ianuarie 2010, prin care a fost sancționată cu somație publică pentru încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2) lit. b) raportate la art. 27 alin. (1) din Decizia CNA nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare. Soluția primei instanțe de respingere a contestației împotriva deciziei Consiliului Național al Audiovizualului nr. 194/2010, este legală, în cauză fiind incidente dispozițiile normative invocate.

Astfel, în cauză recurenta-reclamantă nu contestă că postul de televiziune T. a difuzat, în cadrul edițiilor emisiunilor informative T. din zilele de 16, 17 și 18 ianuarie 2010, știri ce au conținut detalii privind modul de comitere a unor crime, condiții în care este fără echivoc încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) lit. b) din Decizia CNA nr. 187/2006 potrivit cărora în intervalul orar 06.00 - 22.00 nu pot fi difuzate emisiuni care conțin demonstrații sau detalii importante privind tehnici criminale. Față de caracterul imperativ al normei legale redate, este de necontestat că nu este permisă nici o derogare de la obligația instituită în sarcina operatorilor de televiziune, prin prisma interesului public al difuzării unor astfel de programe, cum în mod greșit se susține prin cererea de recurs, așa încât vor fi înlăturate criticile referitoare la greșita interpretare a dispozițiilor art. 15 alin. (2) lit. b) din Decizia CNA nr. 187/2006.

Totodată, faptul că recurenta-reclamantă a încălcat în mod repetat dispozițiile art. 15 alin. (2) lit. b), prin difuzarea în perioada 16 - 18 ianuarie 2010, a unor știri ce au conținut detalii privind modul de comitere a unor crime, nu poate fi justificat prin invocarea faptului că altor radiodifuzori le este îngăduit să difuzeze filme care abundă în tehnici criminale, în intervalul orar reglementat. O astfel de apărare a recurentei-reclamante este cel puțin neserioasă și nu poate pune în discuție legalitatea actului administrativ contestat, cum în mod corect a apreciat și instanța de fond.

În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 27 alin. (1) din același act normativ potrivit cărora programele de știri și de actualități se supun cerințelor de protecție a copiilor și vizionării în familie, nu pot fi primite susținerile recurentei-reclamante care încearcă să prezinte o justificare prin prisma dreptului la informare a publicului, fără a ține însă cont de faptul că-i incumbă în permanență obligația legală de a asigura un echilibru între dreptul la informare al publicului, care nu este un drept absolut, și principiului general al interesului copilului, care impune măsuri concrete de selecție a programelor difuzate așa încât să nu fie afectată dezvoltarea fizică, mentală sau morală a minorilor.

Este fără îndoială că difuzarea unor știri cu prezentarea detaliată a modului în care au fost ucise mai multe persoane de către un grup infracțional, la o ora la care minorii aveau acces la programele respective, a fost de natură a afecta interesele generale ale minorilor și nu poate fi justificată în mod rezonabil, prin atingerea scopului informativ, de avertizare a publicului cu privire la modul de săvârșire a unui nou tip de infracțiuni, cum în mod greșit se susține prin cererea de recurs.

Nu pot fi primite nici susținerile referitoare la faptul că respectivele informații au fost redate în forma în care au fost primite de la autoritățile judiciare în condițiile în care recurenta-reclamantă avea obligația de a asigura informarea publicului cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la asigurarea protecției copilului, fiind așadar, direct răspunzătoare pentru formatul în care a inclus informațiile primite în emisiunile informative redate pe postul de televiziune T., așa încât vor fi înlăturate și criticile formulate prin cererea de recurs pe acest aspect. Prin urmare, constatând că în mod corect instanța de fond, a concluzionat în sensul că prezumția de legalitate, veridicitate și autenticitate a actului administrativ atacat în cauză, respectiv Decizia CNA nr. 194 din 21 ianuarie 2010 nu a fost răsturnată, Înalta Curte va înlătura toate criticile formulate pe fondul cauzei.

În contextul prezentat, Înalta Curte constată că, hotărârea atacată este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a tuturor prevederilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, neexistând motive pentru casarea/modificarea sentinței recurate și văzând dispozițiile art. 312(1) C. proc. civ. și art. 20(1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Societatea Română de Televiziune, împotriva Sentinței civile nr. 4.102 din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2012 . Procesat de GGC - AM