ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3256/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cu recurs

Prin Sentința civilă nr. 4.102 din 25

octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de

reclamanta Societatea Română de Televiziune în contradictoriu cu pârâtul

Consiliul Național al Audiovizualului (CNA).

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de Apel a reținut, în esență, următoarele:

În fapt, prin Decizia

CNA nr. 194 din 21 ianuarie 2010 s-a decis adresarea unei somații publice

reclamantei Societatea Română de Televiziune pentru postul de televiziune T. și

s-a dispus intrarea de îndată în legalitate, reținându-se încălcarea

prevederile art. 15 alin. (2) lit. b) raportate la cele ale art. 27 alin. (1)

din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conținutului

audiovizual, cu modificările și completările ulterioare.

În acest sens se

reține că membrii Consiliului au constatat că în cadrul știrilor cu privire la

"cazul B.", difuzate în zilele de 16, 17 și 18 ianuarie 2010 de

postul T., au fost oferite detalii privind tehnici criminale, la o oră la care

copiii au acces neîngrădit la programele de televiziune (respectiv de la ora

20.00), fapt ce contravine prevederilor invocate.

Analizând argumentele

reclamantei, prin raportare la considerentele deciziei și apărările formulate

de către pârât, instanța de fond a apreciat că acestea nu sunt incompatibile,

însă reclamanta omite faptul că avea obligația, deopotrivă, de a asigura o

corectă informare și avertizare a publicului avizat - adulți și tineri - asupra

aspectelor relevante ce rezultau din cazul prezentat, dar și de a proteja

dezvoltarea fizică și morală a copiilor, prin modalitatea de prezentare și

conținutul informațiilor transmise la ore la care copiii au acces neîngrădit la

vizionarea programului.

Astfel, se reține că

pârâtul nu contestă nevoia de informare a publicului, ci sancționează

modalitatea în care informarea este făcută în intervale orare când accesul la

sursa de informare este neîngrădit, cu consecința unui dezechilibru major,

între atingerea scopului informativ și afectarea dezvoltării fizice și morale a

copiilor.

În acest context

instanța de fond a apreciat că prin afirmații precum "victima a fost ucisă

cu lovituri repetate, în cap, cu un ciocan" ori "victimele au fost

îngropate de vii sau aruncate în haznale sau în Dunăre după ce au fost lovite

cu ciocanul" sau "drogați, iar mai apoi îngropați de vii, la trei

metri sub pământ, acoperiți cu un strat gros de beton pentru a li se pierde

urma"; "bătuți cu bestialitate, loviți cu ciocanul în cap și aruncați

în Canalul Dunăre-Marea Neagră", reclamanta a încălcat obligațiile

instituite de dispozițiile art. 27 alin. (1) din Codul audiovizualului, iar

argumentele sale referitoare la aplicarea exagerată a sancțiunii, comparativ cu

alți radiodifuzori, cărora li se îngăduie să difuzeze filme care abundă în

"tehnici criminale", nu pot constitui argumente de nelegalitate sau

netemeinicie și nici măcar de reindividualizare a sancțiunii.

în cauză

Împotriva Sentinței

nr. 4.102 din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Societatea

Română de Televiziune, în temeiul art. 304 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia

a susținut, în esență, următoarele:

Printr-un set de

critici, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susține recurenta că hotărârea instanței de fond este dată cu

interpretarea și aplicarea greșită a legii.

Astfel, consideră

recurenta că o aplicare tale quale a textului art. 15 alin. (2) lit. b) din

Decizia 187/2006, fără o apreciere a interesului public al difuzării anumitor

programe, face ca măsura sancționării de către CNA a postului T., pe motiv că

aceste avertismente trebuiau difuzate numai în timpul nopții, este vădit

exagerată atât timp cât și posturilor de televiziune, de regulă private, li se

îngăduie să difuzeze în intervalul orar 06.00 - 22.00, filme ori telenovele

care abundă în realitate de tehnici criminale, fără ca nimeni să considere că

aceste filme încalcă principiul interesului superior al copilului.

Mai arată recurenta

că este neîntemeiată și argumentarea instanței de fond potrivit căreia

expresiile folosite în cadrul respectivei emisiuni de știri de la ora 20, ar fi

afectat grav dezvoltarea fizică și morală a copiilor, în condițiile în care

respectivele expresii erau de natură a reda explicațiile obținute de la

autoritățile statului cu privire la activitatea criminală a unui grup

infracțional.

În aceste condiții,

consideră recurenta că, comentariile aferente bazate pe explicațiile primite de

la aceste autorități prin purtătorul lor de cuvânt, și includerea lor în

principala emisiune de știri a postului, a fost de natură să avertizeze

publicul, inclusiv pe tineri, și nu să creeze un dezechilibru major, între

atingerea scopului informativ, de avertizare și afectarea dezvoltării fizice și

morale a copiilor.

Se susține că o

cenzurare a acestor știri ori expedierea lor în programele de noapte, când

populația activă a României, inclusiv elevii și studenții, ar fi însemnat

practic anularea efectului de avertizare asupra unei realități noi cu care

România se confrunta.

De aceea, apreciază

recurenta că instanța de fond reține cu multă ușurință că aceste avertizări ale

populației, despre care recunoaște că sunt necesare, trebuiau date către

populație, în cadrul unor știri difuzate la o astfel de oră, întrucât publicul

aflat în pericol, și în special cel tânăr, să nu aibă acces la aceste

avertizări.

instanței de recurs

Analizând actele

dosarului, motivele de nelegalitate a hotărârii atacate invocate de

recurenta-reclamantă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, având în

vedere considerentele în continuare arătate.

În primul rând Înalta

Curte constată că prin criticile de recurs formulate, recurenta-reclamantă

procedează la reiterarea aspectelor invocate în fața instanței de fond, cărora

li s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate, condiții în

care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului ci se va limita,

doar, la analiza criticilor care se circumscriu unor veritabile motive de

recurs, în sensul art. 304 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă

a supus controlului de legalitate, exercitat de instanța de contencios

administrativ, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ și art. 93 din Legea nr. 504/2002, privind

audiovizualul, Decizia nr. 194 din 21 ianuarie 2010, prin care a fost

sancționată cu somație publică pentru încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2)

lit. b) raportate la art. 27 alin. (1) din Decizia CNA nr. 187/2006 privind

Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și

completările ulterioare.

Soluția primei

instanțe de respingere a contestației împotriva deciziei Consiliului Național

al Audiovizualului nr. 194/2010, este legală, în cauză fiind incidente

dispozițiile normative invocate.

Astfel, în cauză

recurenta-reclamantă nu contestă că postul de televiziune T. a difuzat, în

cadrul edițiilor emisiunilor informative T. din zilele de 16, 17 și 18 ianuarie

2010, știri ce au conținut detalii privind modul de comitere a unor crime,

condiții în care este fără echivoc încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2)

lit. b) din Decizia CNA nr. 187/2006 potrivit cărora în intervalul orar 06.00 -

22.00 nu pot fi difuzate emisiuni care conțin demonstrații sau detalii

importante privind tehnici criminale.

Față de caracterul

imperativ al normei legale redate, este de necontestat că nu este permisă nici

o derogare de la obligația instituită în sarcina operatorilor de televiziune,

prin prisma interesului public al difuzării unor astfel de programe, cum în mod

greșit se susține prin cererea de recurs, așa încât vor fi înlăturate criticile

referitoare la greșita interpretare a dispozițiilor art. 15 alin. (2) lit. b)

din Decizia CNA nr. 187/2006.

Totodată, faptul că

recurenta-reclamantă a încălcat în mod repetat dispozițiile art. 15 alin. (2)

lit. b), prin difuzarea în perioada 16 - 18 ianuarie 2010, a unor știri ce au

conținut detalii privind modul de comitere a unor crime, nu poate fi justificat

prin invocarea faptului că altor radiodifuzori le este îngăduit să difuzeze

filme care abundă în tehnici criminale, în intervalul orar reglementat. O

astfel de apărare a recurentei-reclamante este cel puțin neserioasă și nu poate

pune în discuție legalitatea actului administrativ contestat, cum în mod corect

a apreciat și instanța de fond.

În ceea ce privește

încălcarea dispozițiilor art. 27 alin. (1) din același act normativ potrivit

cărora programele de știri și de actualități se supun cerințelor de protecție a

copiilor și vizionării în familie, nu pot fi primite susținerile

recurentei-reclamante care încearcă să prezinte o justificare prin prisma

dreptului la informare a publicului, fără a ține însă cont de faptul că-i

incumbă în permanență obligația legală de a asigura un echilibru între dreptul

la informare al publicului, care nu este un drept absolut, și principiului general

al interesului copilului, care impune măsuri concrete de selecție a programelor

difuzate așa încât să nu fie afectată dezvoltarea fizică, mentală sau morală a

minorilor.

Este fără îndoială că

difuzarea unor știri cu prezentarea detaliată a modului în care au fost ucise

mai multe persoane de către un grup infracțional, la o ora la care minorii

aveau acces la programele respective, a fost de natură a afecta interesele

generale ale minorilor și nu poate fi justificată în mod rezonabil, prin

atingerea scopului informativ, de avertizare a publicului cu privire la modul

de săvârșire a unui nou tip de infracțiuni, cum în mod greșit se susține prin

cererea de recurs.

Nu pot fi primite

nici susținerile referitoare la faptul că respectivele informații au fost redate

în forma în care au fost primite de la autoritățile judiciare în condițiile în

care recurenta-reclamantă avea obligația de a asigura informarea publicului cu

respectarea dispozițiilor legale referitoare la asigurarea protecției

copilului, fiind așadar, direct răspunzătoare pentru formatul în care a inclus

informațiile primite în emisiunile informative redate pe postul de televiziune

T., așa încât vor fi înlăturate și criticile formulate prin cererea de recurs

pe acest aspect.

Prin urmare,

constatând că în mod corect instanța de fond, a concluzionat în sensul că

prezumția de legalitate, veridicitate și autenticitate a actului administrativ

atacat în cauză, respectiv Decizia CNA nr. 194 din 21 ianuarie 2010 nu a fost

răsturnată, Înalta Curte va înlătura toate criticile formulate pe fondul

cauzei.

În contextul

prezentat, Înalta Curte constată că, hotărârea atacată este dată cu

interpretarea și aplicarea corectă a tuturor prevederilor legale incidente în

materia supusă controlului judiciar, neexistând motive pentru

casarea/modificarea sentinței recurate și văzând dispozițiile art. 312(1) C.

proc. civ. și art. 20(1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, va

respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Societatea Română de Televiziune, împotriva Sentinței civile nr.

4.102 din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 iunie 2012 .

Procesat de GGC - AM