ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3529/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3529/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Curții de Apel

București, reclamanta SC A.T.G. SA a solicitat în contradictoriu cu C.N.A.

anularea Deciziei nr. 276 din 7 aprilie 2011 emisă de pârât și exonerarea

reclamantei de la plata amenzii în cuantum de 5.000 RON. În subsidiar, a

solicitat să se constate că sancțiunea aplicată de pârâtul C.N.A. este

disproporționată față de gravitatea faptei reținute și să se dispună înlocuirea

sancțiunii amenzii cu cea a somației publice. De asemenea, a solicitat

suspendarea deciziei atacate până la pronunțarea hotărârii definitive și

irevocabile.

instanței de fond

Prin Sentința nr. 229

din 16 ianuarie 2012 a Curții de Apel București a fost respinsă ca neîntemeiată

acțiunea formulată de reclamanta SC A.T.G. SA în contradictoriu cu C.N.A.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că prin Decizia nr. 276 din 7 aprilie 2011

emisă de pârât, reclamanta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 5.000 RON

pentru încălcarea, în cadrul emisiunii "A." din 4 februarie 2011,

difuzată de postul de televiziune A.A., a art. 2, art. 3 alin. (1) și art. 6

alin. (1) referitoare la protecția copiilor în cadrul serviciilor de programe

din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului

audiovizual, prevederi potrivit cărora:

"- art. 2:

Furnizorii de servicii media audiovizuale au obligația să respecte principiul

interesului superior al minorului.

- art. 3 alin. (1):

Minorul are dreptul la protejarea imaginii și a vieții sale intime, private și

familiale.

- art. 6 alin. (1):

Minorul cu vârsta cuprinsă între 14 și 16 ani acuzat de comiterea unei

infracțiuni sau victimă a unei infracțiuni ori abuzat fizic, psihic sau sexual

poate fi prezentat în programele de știri, în emisiuni de dezbateri sau

reportaje audiovizuale, cu îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

a) existența

consimțământului scris al acestuia;

b) existența

prealabilă a consimțământului părinților sau al reprezentantului legal, în

formă scrisă;

c) asistarea pe

parcursul transmisiei sau al înregistrării de către un părinte ori de către

reprezentantul legal, respectiv de către avocat în cazul cercetării penale sau

arestării. Minorul nu poate fi asistat de către părintele presupus autor al

abuzului.".

Pârâtul a reținut în

conținutul deciziei că sesizarea Consiliului în legătură cu emisiunea

"A." din 4 februarie 2011 a fost formulată de organizația R.O.

Pitești (înființată în anul 1999), ce are ca obiect de activitate asistența,

protecția și reintegrarea victimelor traficului de ființe umane.

Organizația a

considerat că, prin conținutul ei, emisiunea a afectat dreptul la viață intimă

și privată a două minore, victime ale traficului de ființe umane, care au

constituit subiect al emisiunii, aflate într-un program de consiliere în cadrul

organizației, la Centrul de la Valea Ursului din județul Argeș.

Consiliul a vizionat

înregistrarea audio-video, a analizat sesizarea, raportul de monitorizare

întocmit de direcția de specialitate din cadrul C.N.A. și a audiat pe

președinta organizației menționate (la solicitarea acesteia), precum și pe

avocatul reclamantei, în ședința publică din 7 aprilie 2011, rezultând

următoarele:

Subiectul ediției

"A." din 4 februarie 2011, transmisă sub titlul: "Acuzație șoc:

Minore abuzate sexual; Copilele au fost chinuite cu electroșocuri", a fost

prezentat astfel: "S.G.: Mergem mai departe cu un caz șocant. Două mame

susțin că fiicele lor sunt sechestrate, terorizate cu electroșocuri și abuzate

sexual. Disperate, femeile arată cu degetul către conducerea Centrului de

plasament în care fetele trăiesc de 2 ani. Minorele au fost luate de lângă

familiile lor după mai multe anchete sociale și o hotărâre judecătorească. În

scandal ar fi implicat și un actor".

La data difuzării

emisiunii, drepturile parentale ale celor două mame ce au sesizat postul A.A.

erau suspendate de Tribunalul Vaslui (în cazul N.D.) și, respectiv, Pitești (în

cazul M.D.), din cauza violenței și abuzului prin neglijență manifestate de

familie față de cele două minore.

Cu două zile înainte

de difuzarea emisiunii, respectiv în data de 2 februarie 2011, președinta

organizației, d-na I.M., a avut o întâlnire, la sediul Centrului de la Valea

Ursului, cu reporterul E.S., căruia i-a pus la dispoziție informații cu privire

la statutul organizației, precum și la situația celor două minore, sugerându-i

să ia legătura cu Direcția de protecție a copilului Argeș, instituție a

statului competentă în domeniu și care cunoștea situația familială a minorelor

ce au fost subiect al emisiunii.

Cu toate acestea, în

ziua de 4 februarie 2011, în timpul emisiunii "A.", reporterul

reclamantei a efectuat o transmisiune în direct de la sediul centrului

menționat, unde a intrat în absența conducerii organizației și fără a avea un

acord din partea acesteia de a filma în incinta centrului, însoțit de mamele

minorelor.

Pe parcursul

emisiunii, dl. E.S. s-a raportat numai la afirmațiile acestor persoane,

ignorând informațiile oferite de conducerea organizației, insistând pe ideea

prezentării unor elemente "șocante" din viața unor minore, cu prețul

afectării vieții intime a acestora.

Instanța de primă

jurisdicție a reținut că, fără a se ține cont de interesul superior al

copilului, situația minorelor a fost prezentată de reclamantă într-o manieră de

natură a le prejudicia, urmărindu-se doar aspecte "senzaționale" ce

ar fi putut să influențeze ratingul emisiunii, aspecte precum

"electroșocuri în fund, întreținere de relații sexuale, boli

venerice", care nu au putut fi susținute de reclamantă ca fiind reale și

care să justifice intruziunea brutală în viața unor copii pe care viața i-a

plasat într-un mediu familial ostil și care au trăit experiențe traumatizante

la vârsta copilăriei.

Curtea a constatat că

potrivit raportului de monitorizare, mamele celor două minore au afirmat,

printre altele, că fiicele lor au fost duse la niște filmări la Constanța,

sugerându-se că ar fi vorba despre un film pentru adulți, în care acestea au

fost protagoniste.

În legătură cu aceste

filmări, se constată că membrii Consiliului au solicitat clarificări d-nei

I.M., președinta organizației R.O. Pitești, prezentă în cadrul ședinței

Consiliului din 7 aprilie 2011.

D-na I.M. a explicat

că cele două minore au participat la un casting pentru un film L., care și-a

propus ca subiect problema traficului de ființe umane prin metoda

"îndrăgostirii", film regizat de C.M. (care a avut premiera în luna

mai 2011), pentru a cărui documentare au fost consultate și autorități ale

statului cu competențe în acest domeniu.

Pentru participarea

minorelor la aceste filmări, ce au avut loc la Constanța, pe parcursul a două

luni, organizația a întocmit un dosar ce a fost supus aprobării Direcției

Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Argeș.

La filmări, pentru

care minorele și-au dat acordul, acestea au fost însoțite de d-na I.M., iar

scopul participării acestora la o astfel de producție - ce trata un subiect

traumatizant pentru ele - a fost unul terapeutic și de reintegrare.

Având în vedere toate

aceste elemente care au constituit situația de fapt, pârâtul a constatat că în

mod intenționat reclamanta nu a făcut vorbire despre aceasta, așa cum a fost

reținută de Consiliu în baza raportului de monitorizare, precum și a celorlalte

documente ce au stat la baza emiterii deciziei contestate, întrucât nu a avut

niciun contraargument pertinent.

În legătură cu

precizarea făcută de reclamantă referitoare la faptul că a prezentat punctele

de vedere ale celor două mame, dar și a actorului bănuit că a întreținut

relații sexuale cu una dintre minore, Curtea a reținut că acest aspect nu este

de natură să înlăture constatările Consiliului cu privire la încălcarea

reglementărilor audiovizuale referitoare la protecția copiilor.

De asemenea,

afirmația reclamantei potrivit căreia președinta organizației R.O. "nu a

dorit să apară în emisiune" nu echivalează cu faptul că reclamanta nu

cunoștea punctul ei de vedere referitor la situația din cadrul Centrului,

înainte de difuzarea emisiunii, d-na I.M. nedorind să își exprime opinia în

fața camerelor de luat vederi, iar acest fapt nu înlătura obligația postului

A.A. de a difuza emisiunea, al cărei subiect viza situația unor minore, cu

respectarea principiului interesului superior al copilului.

Curtea a reținut că

susținerile reclamantei, care consideră că prejudicierea intereselor minorelor

este o simplă afirmație neargumentată în cuprinsul deciziei contestate, sunt

nefondate, având în vedere că prin conținutul său, emisiunea "A." din

4 februarie 2011 a fost de natură să afecteze viața intimă a unor minore,

aflate într-un centru de consiliere pentru persoane ce au fost victime ale

traficului de ființe umane, urmărindu-se doar senzaționalul unei povești de

această natură, cu prețul expunerii publice a minorelor, fără a se dovedi

existența unui interes legitim în acest sens, respectiv că acestea ar fi supuse

unor abuzuri.

Curtea a reținut că

subiectul emisiunii a fost prezentat astfel: "S.G.: Mergem mai departe cu

un caz șocant. Două mame susțin că fiicele lor sunt sechestrate, terorizate cu

electroșocuri și abuzate sexual. Disperate, femeile arată cu degetul către

conducerea Centrului de plasament în care fetele trăiesc de 2 ani. Minorele au

fost luate de lângă familiile lor după mai multe anchete sociale și o hotărâre

judecătorească. În scandal ar fi implicat și un actor.".

Cu privire la critica

vizând limitarea libertății de informare și de exprimare prin emiterea actului

administrativ adoptat de către pârât, Curtea a constatat că este neîntemeiată,

urmând a fi înlăturată, având în vedere principiile jurisprudențiale desprinse

din analiza hotărârilor pronunțate în aplicarea art. 10 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului.

Astfel, instanța

constată că una dintre limitele convenționale de exercitare a libertății de

exprimare o constituie respectarea drepturilor și libertăților altor persoane,

în special a intereselor superioare ale minorilor, prin prisma aplicării art. 8

din aceeași convenție europeană.

Coroborând aceste

principii cu situația de fapt expusă, instanța de primă jurisdicție a reținut

că reclamanta nu a prezentat cu bună-credință situația celor două minore,

sugerând și afirmând lipsa de diligență din partea autorităților statului și

lipsirea nelegală a părinților minorelor de drepturile părintești, prin

plasarea acestora în centre de ocrotire în cadrul cărora ar fi expuse în

continuare unor riscuri directe și imediate, fără a prezenta dovezi minime

asupra acestor susțineri, după cum chiar reporterul aflat la fața locului și

însăși persoana care a fost moderatorul emisiunii în cauză recunosc, la

întrebarea invitaților cu privire la dovezile deținute asupra susținerilor

mamelor minorelor în cauză.

Instanța a reținut că

reclamanta nu a solicitat în prealabil difuzării emisiunii, conform art. 6

alin. (1) lit. a) și b) din Codul Audiovizualului, acordul scris al celor două

minore în vârstă de peste 15 ani și nu a obținut consimțământul persoanei care

conducea centrul de ocrotire în care au fost internate, iar reclamanta a avut

în considerare exclusiv simpla expunere a opiniei subiective a celor două mame

ale minorelor, cu privire la situația concretă a acestora și a permis totodată

divulgarea numelui uneia dintre minore, prezentând imagini blurate ale unor

persoane de sex feminin, inducând ideea că ar fi vorba tocmai de aceste minore,

în ipostaze care sugerează un anumit comportament.

Instanța a constatat

că prin imaginile difuzate a fost identificată locația centrului de ocrotire și

a fost arătat că minorelor le este aplicat un tratament degradant și de tortură

în cadrul centrului în cauză, fără a prezenta un minim de probe în acest sens,

precum și faptul că minorele au participat la realizarea unui film pentru

adulți, întreținând chiar raporturi sexuale cu actorul protagonist al

producției în cauză și că ar fi consumat și băuturi alcoolice.

Toate aceste

împrejurări coroborate cu relatările reporterului de la fața locului, care a

declarat explicit că este îngrozit de condițiile din centrul de ocrotire

respectiv, care ar avea un gard electrificat, lipsind de libertate minorele în

cauză, chiar împotriva consimțământului acestora, fără a se furniza un minim de

dovezi în acest sens și fără a da curs obligației de verificare minimă a

declarațiilor celor două mame ale minorelor și a înregistrărilor telefonice

prezentate de către acestea, au condus instanța la concluzia că în mod corect

pârâtul a procedat la aprecierea vinovăției reclamantei în sensul nerespectării

principiului interesului superior al minorului, reclamanta evitând să prezinte

situația reală din viața familială și privată a celor două minore.

Cu privire la

individualizarea sancțiunii aplicate reclamantei, Curtea a apreciat având în

vedere deciziile anterioare pronunțate de către pârât față de reclamantă, tot

pentru încălcări de același tip, fiind sancționată prin somație publică și

publicarea acestei sancțiuni în cadrul difuzării emisiunilor realizate de către

reclamantă, precum și limitele maxime și minime ale amenzii prevăzute pentru

fapta reținută în sarcina reclamantei. Instanța a avut în vedere și

comportamentul concret al acesteia atât anterior, în timpul difuzării și ulterior

în fața pârâtului cu privire la situația minorelor, reținând că pârâtul a

aplicat în mod corect criteriile de individualizare a sancțiunii, aplicând o

amendă orientată către minimul legal prevăzut de dispozițiile legale în vigoare

la data săvârșirii faptei.

de SC A.T.G. SA

Prin cererea de

recurs formulată recurenta a reluat în fapt cererea de chemare în judecată,

prezentând aceleași motive care au stat la baza formulării acțiunii

introductive, schimbând numai temeiul juridic al formulării cererii.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte,

sesizată cu soluționarea recursului declarat, a constatat faptul că recursul nu

cuprinde motivele de nelegalitate ori netemeinicie a hotărârii atacate,

situație în care va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 306 C.

proc. civ.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin

însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar la alin. (2)

se arată că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea

hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

Înalta Curte,

verificând îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 302

1

C. proc.

civ., conform cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,

următoarele mențiuni: c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază

recursul și dezvoltarea lor, a constatat că recurenta nu și-a îndeplinit

obligațiile procedurale prevăzute de lege.

În conformitate cu

dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părțile au îndatorirea ca, în

condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De

asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile,

ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile

procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze

pretențiile și apărările.

Întrucât recurenta nu

a respectat dispozițiile mai sus arătate, nefiind indicate motivele de

nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii atacate, Înalta Curte, văzând

dispozițiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că recursul este nul

dacă nu a fost motivat în termenul legal, va aplica sancțiunea procedurală

arătată de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

recursului formulat de SC A.T.G. SA împotriva Sentinței nr. 229 din 16 ianuarie

2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 21 martie 2013.

Procesat

de GGC - AZ