ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 104/2010

Prin sentința civilă nr.

531 din 11 februarie 2009 a Curții de Apel București a fost respinsă ca

neîntemeiată contestația formulată de SC O.T. SRL în contradictoriu cu C.N.A.,

privind anularea deciziei emise de pârât la data de 9 septembrie 2008.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin decizia contestată de

reclamantă, pârâtul C.N.A. a sancționat postul de televiziune al reclamantei cu

obligația de a difuza, în ziua de 11 septembrie 2008, timp de 3 ore sonor și

vizual, în intervalul orar 18,00 - 21,00, numai textul deciziei de sancționare

emise de C.N.A. pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) și art. 39 alin.

(2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, precum și pe ale art. 36 alin. (1)

și (2), art. 37 alin. (1) și art. 71 alin. (1) lit a), art. 78 lit. h) din

Decizia nr. 187/2006 privind codul de reglementare a conținutului audiovizual,

cu modificările și completările ulterioare.

Instanța de fond a

reținut că faptele, în materialitatea lor, așa cum sunt prezentate în Decizia C.N.A.

nr. 684 din 9 septembrie 2008 și cum rezultă din rapoartele de monitorizare a

emisiunii D.D.D. din datele de 1, 4, 6, 7, 8, 10, 12, 13, 14, 19, 20, 25, 28

august 2008 și 3 septembrie 2008, nu au fost contestate de reclamantă ci, dimpotrivă,

reclamanta a arătat că postul de televiziune O.T.V. afișează pe parcursul difuzării

acestei emisiuni diferite semnale de avertizare, în vederea atenționării

părinților cu privire la faptul că programul difuzat poate conține expresii

licențioase, arătând că moderatorul nu poate anticipa întotdeauna reacțiile

persoanelor cu care intră în direct.

Instanța de fond a

reținut că libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esențiale

ale unei societăți democratice, însă exercițiul acestei libertăți comportă

îndatoriri și responsabilități specifice în cazul jurnaliștilor și radiodifuzorilor,

aceștia având obligația generală de a relata

obiectiv și echilibrat faptele și

activitățile de interes public, de a respecta drepturile și libertățile

fundamentale ale omului, de a nu aduce atingere, prin programele audiovizuale,

dezvoltării mentale și morale a copiilor.

Instanța a constatat

că, în contradicție cu susținerile reclamantei, emisiunile, arătate în raportul

de monitorizare, abundă în cuvinte vulgare, injurioase, obscene, fapt de natură

să afecteze educația copiilor, precum și pregătirea acestora pentru o integrare

armonioasă în viața socială, așa cum s-a reținut și în decizia atacată.

Instanța a constatat

că moderatorul emisiunii nu numai că a încălcat obligația pe care o avea, de a

nu permite folosirea unui limbaj injurios și de a reacționa prompt în astfel de

situații, ci a fost cel care a provocat și susținut un astfel de limbaj, prin

alegerea unor subiecte ale farselor cu conotații sexuale, fiind astfel

încălcate dispozițiile art. 42 alin. (4) din Decizia C.N.A. nr. 187/2006 privind

Codul de reglementare a conținutului audiovizual.

De asemenea, instanța

a reținut că dialogul incriminat a fost difuzat în intervalul orar 19,29 -

19,41, în condițiile în care prevederile art. 21 alin. (3) lit. b) din Decizia

C.N.A. nr. 187/2006 dispun că divertismentul în care se abuzează de limbajul

vulgar sau licențios poate fi difuzat numai în intervalul orar 23,00 - 6,00,

motiv pentru care instanța a constatat că reclamanta nu se poate prevala de

propria culpă în clasificarea producției realizate, fiind pe deplin dovedite

faptele incriminate de C.N.A. prin decizia de sancționare, obiect al acțiunii

de față.

Instanța a constatat

că sancțiunea aplicată reclamantei a fost corect individualizată, având în

vedere încălcarea gravă a normelor și principiilor care guvernează

audiovizualul, precum și multitudinea sancțiunilor aplicate anterior

reclamantei pentru fapte similare, astfel încât decizia atacată apare ca fiind

emisă cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile cauzei.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta SC O.T. SRL criticând hotărârea instanței

de fond ca netemeinică și nelegală.

A arătat, în cadrul

motivelor de recurs formulate, că instanța de fond în mod neîntemeiat a reținut

că reclamanta se face vinovată de difuzarea emisiunilor care pot afecta prin

cuprinsul lor dezvoltarea mintală, fizică și morală a minorilor, întrucât pe

parcursul difuzării acelor emisiuni au fost utilizate diferite semnale de

avertizare, semnale folosite tocmai pentru atenționarea părinților cu privire

la faptul că programul difuzat poate conține expresii licențioase.

De asemenea, s-a

criticat faptul că instanța nu a ținut cont de apărarea reclamantei formulată,

în sensul că moderatorul emisiunii nu poate anticipa reacțiile diverse ale

persoanelor cu care intră în contact, întrucât a reținut lipsa de reacție a

moderatorului în fața afirmațiilor licențioase.

Recurenta a criticat

și reținerea, în considerentele deciziei atacate, a încălcării dispozițiilor art.

71 alin. (1) lit. a) din Codul audiovizualului referitoare la asigurarea

imparțialității, echilibrului și favorizarea liberei formări a opiniilor, ca

urmare a difuzării unui caz din Județul Călărași, fără a se preciza data la

care a fost difuzat acest caz sau emisiunea din care făcea parte.

Recurenta a apreciat

că atitudinea intimatei de sancționare este exagerată și nu servește

intereselor consumatorilor de media, care au posibilitatea de a alege atât

pentru ei, cât și pentru copiii lor programele pe care le găsesc adecvate

preocupărilor și intereselor lor.

Intimatul C.N.A. a

depus la dosar întâmpinare prin care a răspuns motivelor de recurs formulate și

a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

A precizat că

instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, pronunțându-se

asupra cererii de chemare în judecată motivat și raportat la toate probele

dosarului.

Totodată, C.N.A. a

reținut în decizia ce face obiectul cauzei de față, faptul că radiodifuzorul a

mai fost sancționat anterior pentru încălcarea prevederilor din actele normative

arătate.

Înalta Curte sesizată

cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în

raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale

incidente cauzei va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce

urmează.

Prin Decizia nr. 684

din 9 septembrie 2008 emisă de C.N.A.,

recurenta SC O.T. SRL

a fost sancționată

cu

obligația

de a difuza, în ziua de 11 septembrie 2008, timp de 3 ore sonor și vizual, în

intervalul orar 18,00 - 21,00, numai textul deciziei de sancționare emise de C.N.A.

pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (2) și art. 39 alin. (2) din Legea

audiovizualului nr. 504/2002, precum și pe ale art. 36 alin. (1) și (2), art. 37

alin. (1) și art. 71 alin. (1) lit a), art. 78 lit. h) din Decizia nr. 187/2006

privind codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și

completările ulterioare.

Sancțiunea a fost

stabilită de autoritatea intimată, în ședința publică din data de 9 septembrie

2008, după analiza rapoartele de monitorizare întocmite, datorită numărului

mare de sesizări primite de la telespectatori, sesizări referitoare la afirmațiile

licențioase făcute în cadrul emisiunilor D.D.D. transmise în perioada 1 august -

3 septembrie 2008 pe postul O.T.V.

Analizând critica recurentei

cu privire la faptul că emisiunile vizate nu au afectat dezvoltarea fizică,

mentală sau morală a minorilor, întrucât a avertizat că urmează posibile

afirmații licențioase, Înalta Curte va respinge această critică, văzând

rapoartele de monitorizare și constatând încălcarea legislației audiovizuale

privitoare la calitatea limbajului folosit în programele difuzate de O.T.V.

Instanța de control

judiciar are în vedere faptul că reclamațiile primite de intimat din partea

telespectatorilor au avut în vedere, cu precădere, efectul unor astfel de

emisiuni asupra copiilor, care au tendința de a imita astfel de comportamente,

datorită nivelului redus al discernământului.

Înalta Curte a

reținut că sentința instanței de fond este motivată pe acest aspect, întrucât

s-au analizat actele și lucrările dosarului, instanța reținând, după

consultarea raportului de monitorizare depus la dosar, afirmațiile făcute în cadrul

emisiunii în discuție.

Înalta Curte a

constatat că decizia atacată este legală și temeinică întrucât radiodifuzorul a

încălcat grav și în mod repetat dispozițiile legale privind protecția copiilor

în cadrul serviciilor de programe, demnitatea umană și dreptul la propria

imagine, asigurarea informării corecte și respectarea principiului

imparțialității în cadrul serviciilor de programe.

Înalta Curte,

analizând rapoartele de monitorizare depuse la dosarul cauzei, filele 32 - 47

dosar fond, a constatat că în cadrul emisiunilor vizate s-au făcut afirmații

care intră sub incidența dispozițiilor legale reținute de C.N.A.

Înalta Curte a

constatat că instanța de fond nu s-a limitat la preluarea apărărilor formulate

de pârâtă prin întâmpinare, ci a dat o dezlegare corectă cauzei deduse

judecății prin analizarea mijloacelor de probă aflate la dosar și coroborarea

lor, cu respectarea dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, respectiv a dreptului la un proces echitabil.

Este fără putință de

tăgadă că dispozițiile art. 6 prevăd în sarcina instanței obligația de a

proceda la o analiză efectivă a motivelor, argumentelor și mijloacelor de probă

ale părților, cu condiția să le aprecieze relevanța și fără ca asta să implice

un răspuns detaliat pentru fiecare argument în parte, așa cum reține C.E.D.O.

în cauza Van de Hurk împotriva Olandei.

De asemenea, Înalta

Curte are în vedere faptul că Legea audiovizualului nu urmărește să garanteze

drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, C.N.A. fiind

garantul interesului public în domeniul comunicării audiovizuale.

Analizând cauza și

sub incidența dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte a

constatat că nu există motive de casare sau modificare a hotărârii atacate,

astfel încât recursul formulat urmează, pe cale de consecință, să fie respins

ca nefondat în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de SC O.T. SRL București împotriva sentinței nr. 531 din 11 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi15 ianuarie 2010.