ÎCCJ, Decizia nr. 202/2011

Audiovizual. Decizie emisă de C.N.A. Individualizarea sancțiunii.

Cuprins pe materii

: Drept administrativ. Contenciosul administrativ reglementat prin legi speciale. Audiovizual (Acte emise de C.N.A.)

Index alfabetic

:

Consiliul Național al Audiovizualului (C.N.A.)

Sancțiune

Individualizarea sancțiunii

Decizia nr. 202/2011 privind Codul audiovizualului, art. 47, 67, 70, 144

Legea nr. 504/2002, art. 90, 91

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicată de Consiliul Național al Audiovizualului, Înalta Curte, în acord cu jurisprudența sa constantă în materie, are în vedere prevederile art. 144 alin. (3) din Codul audiovizualului care statuează că, în individualizarea sancțiunii, Consiliul va ține cont, după caz, de: gravitatea faptei și efectele acesteia, sancțiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an și modul în care furnizorul de servicii s-a raportat la acestea, ziua din săptămână și intervalul de difuzare a emisiunii în cauză, durata emisiunii, audiența înregistrată.

În consecință, sancțiunea este indiferentă de numărul emisiunilor analizate în cadrul deciziei de sancționare și individualizarea sancțiunii nu privește fiecare dispoziție legală constatată a fi fost încălcată în cuprinsul deciziei.

Prin urmare, nu poate fi vorba în cauză de fapte distincte, care să constituie tot atâtea contravenții, pentru fiecare dintre acestea impunându-se aplicarea unei sancțiuni individualizate, ci de o singură faptă, cea reglementată de art. 91 alin. (1) și (3) Legea audiovizualului nr. 504/2002,

ICCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5298 din 14 noiembrie 2023

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25 mai 2020, pe rolul Curții de Apel București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului („

C.N.A.

”, „

Consiliul

”), a solicitat anularea Deciziei nr. 202/20.02.2020, emisă de pârât și exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment/somație sau reducerea sancțiunii amenzii contravenționale proporțional cu gradul de pericol social la minimul acesteia de 5.000 lei.

Prin sentința civilă nr. 435 din 30 martie 2021, Curtea de Apel București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis în parte cererea formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului;

(ii) a anulat în parte Decizia C.N.A. nr. 202/20.02.2020 în ceea ce privește fapta reținută în raport de emisiunea "Dosar de politician" din data de 02.02.2020;

(iii) a diminuat amenda contravențională la suma de 5.000 RON;

(iv) a menținut în rest decizia contestată.

Împotriva sentinței civile nr. 435 din 30 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea în tot a acțiunii.

În motivarea recursului se arată, în esență, că instanța de fond a pornit de la o premisă eronată care nu ține cont de art. 90 alin. (4) Legea audiovizualului, nici de apărările pârâtului, și nici de jurisprudența ICCJ, limitând analiza și considerentele strict la acțiunea introductivă de instanță cu ignorarea celorlalte înscrisuri ale dosarului.

În raport de prevederile art. 144 alin. (1) Codul audiovizualului, art. 40, art. 90 alin. (1) lit. g) și alin. (2) și alin. (4)  Legea audiovizualului,  recurentul consideră că amenda de 10.000 lei a fost legal aplicată ca fiind minimul prevăzut de lege.

Se invocă faptul că, indiferent de numărul încălcărilor prevederilor Codului audiovizualului, se reține o singură contravenție, iar dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, la care a făcut referire prima instanță, sunt inaplicabile.

Recurentul solicită să se constate că interpretarea dată de instanța de fond art. 70 alin. (1) din Codul audiovizualului și aplicarea acestuia în litigiu este greșită, întrucât Consiliul nu a reținut nici calitatea de partid politic al UDMR și nici legătura existentă între comunitatea maghiară și UDMR, ci doar faptul că în contextul discuțiilor în emisiune, UDMR și președinte acestuia erau desemnați și nominalizați expres ca reprezentând minoritatea maghiară din România, ceea ce ar fi trebuit să impună prezentarea unui punct de vedere al acestora.

Concluzionând, solicită a se constata că soluția de admitere în parte a cererii de chemare în judecată cu consecința anulării Deciziei C.N.A. nr. 202/20.02.2020, în ceea ce privește fapta reținută în raport de emisiunea „Dosar de politician” din data de 02.02.2020 și diminuarea amenzii contravenționale de la suma de 10.000 lei la suma de 5000 lei, sunt rezultatul unei greșite aplicări și interpretări a dispozițiilor de drept material din domeniul audiovizualului aplicabile speței supuse controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ.

În drept, s-au invocat prevederile art. 486 și următoarele din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Intimata-reclamantă Societatea A. S.R.L. nu a depus întâmpinare față de recursul declarat de pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este fondat, pentru următoarele considerente:

Examinând recursurile declarate în cauză prin raportare la criticile formulate și la probele administrate, Înalta Curte reține caracterul fondat al recursului declarat de pârâtul C.N.A. pentru următoarele considerente:

Prin decizia C.N.A. nr. 202/20.02.2020 s-a dispus sancționarea cu amendă în cuantum de 10.000 lei a radiodifuzorului A., pentru încălcarea prevederilor art. 47 alin. (3), art. 67 și art. 70 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, modificată și completată.

În fapt, s-a reținut că în emisiunile “Lumea lui X” din 30.01.2020 și “Dosar de politician” din data de 02.02.2020, când s-au comentat evenimentele din comuna X., jud Harghita, legate de reacția comunității față de angajarea a doi cetățeni din Sri-Lanka la brutăria locală, prezentatorii au promovat un  discurs ostil la adresa etniei maghiare, prin afirmații defăimătoare la adresa acesteia, a folosit un limbaj injurios, nu a asigurat o distincție clară între fapte și opinii, contravenind exigenței de imparțialitate. S-a imputat și faptul că în emisiunea “Dosar de politician” nu s-a prezentat punctul de vedere al UDMR, entitate vizată  de comentariile tendențioase făcute în acest context.

Prima instanță, prin sentința ce face obiectul prezentului recurs, a reținut că reclamanta a fost sancționată pentru două fapte contravenționale, aplicându-se câte o amendă minimă de 5000 lei pentru fiecare și că numai încălcarea prevederilor art. 47 alin. (3) din Decizia nr. 220/2020 a fost legal reținută, motiv pentru care a redus amenda aplicată la minimul legal de 5000 lei.

În privința încălcării art. 67 și 70 din Decizia nr. 220/2011, prima instanță a reținut că, în situația de speță, în care reclamanta a fost sancționată pentru faptul că nu a cerut un punct de vedere UDMR-ului, Codul audiovizualului nu impun în niciun fel obligația radiodifuzorului de a cere un punct de vedere unui partid politic chiar dacă acesta face obiectul discuțiilor și analizelor emisiunii TV. Prin urmare, în acest context s-a reținut că radiodifuzorul a fost sancționat pentru o faptă neprevăzută de textul regulamentar.

Recurentul-pârât C.N.A. critică soluția primei instanțe din perspectiva unui singur temei de casare, cel reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., vizând interpretarea ori aplicarea greșită a normelor de drept material.

Dispozițiile relevante din cuprinsul Legii nr. 504/2002 și a Deciziei nr. 202/2011 privind Codul audiovizualului, ce reglementează temeiul de drept al faptelor pentru care intimata a fost sancționată, iar recurenta le contestă prin calea de atac declarată în cauză, sunt cele ale art. 47, 67, 70, 144 din Decizia nr. 202/2011 și ale art. 90, 91 din Legea nr. 504/2002:

Decizia nr. 202/2011

privind Codul audiovizualului:

Art. 47 alin. (3):

“(3) Sunt interzise în programele audiovizuale afirmații defăimătoare generalizatoare la adresa unui grup/comunități definit(e) de gen, vârstă, rasă, etnie, naționalitate, cetățenie, credințe religioase, orientare sexuală, nivel de educație, categorie socială, afecțiuni medicale sau caracteristici fizice.”

Art. 67:

”În exercitarea dreptului lor de a-și exprima opinii sau puncte de vedere în legătură cu subiecte de interes public, prezentatorii și moderatorii trebuie să asigure o separare clară a opiniilor de fapte și nu trebuie să profite de apariția lor constantă în programe într-un mod care să contravină exigențelor de asigurare a imparțialității.”

Art. 70:

”În cadrul programelor de știri și dezbateri care abordează probleme de interes public privind minoritățile etnice, religioase sau sexuale se va prezenta și un punct de vedere al acestora.”

Art. 144:

”(1)

Nerespectarea prevederilor art. 16

alin. (1)

, ale

art. 27

,

47

și

48

, ale art. 90

alin. (1)

și

(3)

, ale

art. 96

, precum și nerespectarea prevederilor legale privind acordarea dreptului la replică se sancționează conform dispozițiilor art. 90

alin. (2)

din Legea audiovizualului.

(2)

Nerespectarea prevederilor celorlalte articole ale prezentei decizii, precum și refuzul ducerii la îndeplinire a dispozițiilor referitoare la acordarea rectificării se sancționează conform dispozițiilor

art. 91

din Legea audiovizualului.

(3)

În individualizarea sancțiunii Consiliul va ține cont, după caz, de următoarele aspecte:

a)

gravitatea faptei și efectele acesteia;

b)

sancțiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an, și modul în care furnizorul de servicii s-a raportat la acestea;

c)

ziua din săptămână și intervalul de difuzare a emisiunii în cauză;

d)

durata emisiunii;

e)

audiența înregistrată.”

Legea audiovizualului nr. 504/2002

cu modificările și completările ulterioare:

Art. 90:

”

(1) Constituie contravenții și următoarele fapte:...

(2)

Faptele prevăzute la

alin. (1)

se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 200.000 lei.03/12/2008 - alineatul a fost

modificat

prin Ordonanță de urgență

181/2008

22/11/2009 - alineatul a fost

modificat

prin Ordonanță de urgență

181/2008

aprobat(ă) prin

Lege 333/2009

la data 22/11/2009

(3)

În cazul în care Consiliul decide că efectele unei fapte prevăzute la

alin. (1)

sunt minore, va adresa o somație publică de intrare în legalitate.

(4)

Individualizarea sancțiunii în cazul săvârșirii uneia dintre contravențiile prevăzute în prezenta lege se face ținându-se seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia, precum și de sancțiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an.

Art. 91:

”

(1)

Constituie contravenție nerespectarea de către furnizorii sau distribuitorii de servicii a dispozițiilor prevăzute la art. 2

alin. (6)

, art. 22

alin. (1)

, art. 23

alin. (1)

, art. 26

1

alin. (1)

, art. 31

alin. (1)

,

(3)

-

(5)

, art. 39

alin. (1)

, art. 41

1

alin. (1)

și

(2)

, art. 42

1

alin. (6)

,

art. 42

8

,

art. 44

,

48

și

82

, precum și a deciziilor având caracter normativ emise de Consiliu.10/10/2003 - alineatul a fost

modificat

anterior prin Lege

402/2003

22/11/2009 - alineatul a fost

modificat

prin Ordonanță de urgență

181/2008

aprobat(ă) prin

Lege 333/2009

la data 22/11/200903/07/2022 - alineatul a fost

modificat

prin Lege

190/2022

…

(3)

În cazul în care furnizorul sau distribuitorul de servicii nu intră în legalitate în termenul și în condițiile stabilite prin somație ori încalcă din nou aceste prevederi, se aplică o amendă contravențională de la 5.000 lei la 100.000 lei.”

O primă critică a recurentului-pârât a privit soluția primei instanțe de individualizare a sancțiunii aplicate intimatei-reclamante prin decizia nr. 202/2020, arătând emitentul acestei decizii că este greșită premisa de la care a pornit judecătorul fondului în raționamentul său atunci când a considerat că sunt două fapte contravenționale distincte, fiecare fiind sancționată cu amendă în cuantum de 5.000 lei.

Totodată, a susținut recurentul-pârât că judecătorul fondului a greșit când a reținut nelegalitatea deciziei atacate prin aceea că nu a indicat în mod defalcat amenda pentru fiecare emisiune în parte, dispozițiile art. 10 alin. (2) O.G. nr. 2/2001 nefiind aplicabile în cauză.

Din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., reține Înalta Curte că acesta este fondat, fiind pronunțată o soluție cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor legale în cauză.

Cu titlu preliminar, în acord cu jurisprudența sa anterioară în materie, Înalta Curte reține că prevederile O.G. nr. 2/2001 nu sunt incidente în cauză, având în vedere că aceste dispoziții legale ce constituie dreptul comun în materie contravențională, nu sunt aplicabile deciziilor emise de Consiliul Național al Audiovizualului în temeiul Legii nr. 504/2002, act normativ care conține norme ce derogă de la regimul juridic general instituit de O.G. nr. 2/2001.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate prin decizia atacată, Înalta Curte, în acord cu jurisprudența sa constantă în materie, are în vedere prevederile art. 144 alin. (3) din Codul audiovizualului care statuează că, în individualizarea sancțiunii, Consiliul va ține cont, după caz, de: gravitatea faptei și efectele acesteia, sancțiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an și modul în care furnizorul de servicii s-a raportat la acestea, ziua din săptămână și intervalul de difuzare a emisiunii în cauză, durata emisiunii, audiența înregistrată.

În consecință, sancțiunea este indiferentă de numărul emisiunilor analizate în cadrul deciziei de sancționare și individualizarea sancțiunii nu privește fiecare dispoziție legală constatată a fi fost încălcată în cuprinsul deciziei.

Prin urmare, nu poate fi vorba în cauză de fapte distincte, care să constituie tot atâtea contravenții, pentru fiecare dintre acestea impunându-se aplicarea unei sancțiuni individualizate, ci de o singură faptă, cea reglementată de art. 91 alin. (1) și (3) Legea audiovizualului nr. 504/2002, care stipulează caracterul contravențional al încălcării prevederilor Deciziei nr. 220/2011 privind Codul audiovizualului, ca act normativ emis de Consiliu, respectiv, art. 47 alin. (3), art. 67 și 70 din acest cod.

Aplicarea unei sancțiuni de 10.000 lei, în limitele stabilite de lege și orientată spre minim, reprezintă o corectă individualizare a sancțiunii raportat la încălcările Codului audiovizualului, orice alte aspecte fiind lipsite de relevanță și inutil a fi analizate, cu precizarea că recurenta nu invocă greșita individualizare a sancțiunii aplicate, în raport de criteriile legale de individualizare.

Este adevărată că art. 144  alin. (1) Codul audiovizualului trimite pentru sancționare încălcării art. 47 din același cod la prevederile art. 90 alin. (1) și (3) din Legea audiovizualului, dispoziție care prevede un minim de 10.000 lei, însă, acest aspect nu schimbă raționamentul anterior expus, nefiind vorba de două sancțiuni individualizate distinct. Atâta vreme cât sancțiunea este legal aplicată, aspectul semnalat este indiferent în prezenta cauză.

O altă critică distinctă formulată de recurentul-pârât împotriva sentinței primei instanțe vizează soluția prin care judecătorul fondului a considerat că fapta săvârșită în cadrul emisiuni ”Dosar de politician” din data de 02.02.2020 nu constituie contravenție, fiind, astfel, exonerată reclamanta de plata amenzii în cuantum de 5000 lei.

Înalta Curte îmbrățișează punctul de vedere exprimat de intimatul-pârât prin decizia nr. 202/2020, reținând că radiodifuzorul A. S.R.L. avea obligația, potrivit art. 70 Codul Audiovizualului  de a prezenta un punct de vedere al UDMR ca formațiune reprezentantă a minorității maghiare din România, în contextul în care, această minoritate era vizată de subiectul emisiunii, iar UDMR și conducerea acesteia au fost indicate și criticate expres în legătură cu formarea opiniei și reacției minorității maghiare, toate acestea fiind necesare pentru asigurarea exigenței de imparțialitate, reglementată de art. 67 din același Cod al audiovizualului.

În plus, UDMR nu este partid politic, ci este o persoană juridică cu statut de organizație culturală, dar și politică, fondată pentru a reprezenta interesele comunității maghiare. Așadar, considerentele instanței de fond care înlătură acest statut al UDMR sunt nelegale, întrucât comunitatea maghiară se exprimă public prin reprezentantul său, respectiv prin UDMR, ale cărei acțiuni au fost vizate în concret. Or, pentru  respectarea principiului „audiatur et altera pars”, ca element intrinsec al exigenței de imparțialitate, era necesar punctul de vedere al UDMR.

În consecință, este legală decizia nr. 202/2020 emisă de C.N.A. în întregul său, atât cu privire la fapta săvârșită, din perspectiva încălcărilor legale reținute, cât și cu privire la cuantumul amenzii contravenționale aplicate, ce se încadrează în limitele reglementate de art. 90 alin. (2) și art. 91 alin. (1) și (3) din Legea nr. 504/2002, ținându-se seama și de sancțiunile aplicate anterior aceluiași radiodifuzor pentru fapte similare.

Pentru considerentele anterior redate, Înalta Curte, în  aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., cu raportare la dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a admis recursul declarat de pârâtul C.N.A. împotriva sentinței nr. 435/30.03.2021,  pe care a casat-o și, în rejudecare, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A S.R.L.