ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1009/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1009/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin Hotărârea nr. 1163 din 1 iulie 2009 a
Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea lui M.P.D.,
fost judecător la Tribunalul Militar Timișoara, de stabilire a nivelului
funcție de execuție corespunzător gradului profesional I obținut prin examen,
conform dispozițiilor Legii nr. 60/1968, Legii nr. 52/1991 și Legii nr.
92/1992, în vigoare la data obținerii gradului profesional I.
Pentru a pronunța
această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii învestit cu
soluționarea cererii fostului judecător M.P.D. de stabilire a nivelului
funcției de execuție corespunzător gradului profesional I obținut prin examen,
a reținut că la data de 19 februarie 2008, prin Decretul Președintelui României
nr. 285, publicat în M. Of., nr. 140/22.02.2008, domnul M.P.D., președinte al
Tribunalului Militar Timișoara, a fost eliberat din funcție ca urmare a
pensionării.
Plenul Consiliului
Superior al Magistraturii a reținut că gradul obținut conform Legii nr. 52/1991
nu se identifică cu gradul instanței sau parchetului la care se putea promova,
întrucât primul vizează salarizarea magistraților, iar al doilea cariera
acestora, astfel cum Plenul a statuat de altfel prin Hotărârea nr. 654 din 20
septembrie 2007, constatând că dobândirea gradului profesional nu atrăgea
dreptul de a funcționa la o instanță sau parchet superior, ci doar creșterea
cuantumului salariului de bază.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs M.P.D., criticând hotărârea pronunțată ca
netemeinică și nelegală.
Înalta Curte de
Casație și Justiție analizând cu prioritate excepția de necompetență materială
invocată în cauză, în condițiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ. și constatând
că necompetența este de ordine publică, conform art. 159 C. proc. civ., va
admite excepția și va trimite cauza instanței competente a soluționa fondul
litigiului - Curtea de Apel Timișoara.
În conformitate cu
dispozițiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ. când în fața instanței de
judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească
instanța competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate
jurisdicțională competent, iar potrivit dispozițiilor art. 159 pct. 2 C. proc.
civ. necompetența este de ordine publică când pricina este de competența unei
instanțe de alt grad.
Analizând actele și
lucrările dosarului, Înalta Curte a reținut că s-a formulat recurs împotriva
unei hotărâri a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, care vizează
drepturile unui fost judecător.
Dispozițiile art. 29
alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 reglementează calea de atac împotriva
hotărârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, care privesc
cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, termenul de recurs și
instanța competentă, iar din actele dosarului a rezultat că domnul M.P.D.,
președinte al Tribunalului Militar Timișoara, a fost eliberat din funcție ca
urmare a pensionării.
Pentru aceste
considerente, în raport de calitatea persoanei la data introducerii cererii,
competența de soluționare a litigiului dedus judecății aparține Curții de Apel
Timișoara, competență stabilită în raport de rangul autorității care a emis
actul administrativ atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 10 din Legea
Contenciosului Administrativ nr. 554/2004.
Pentru aceste motive,
Înalta Curte va trimite cauza instanței competente a soluționa fondul
litigiului - Curtea de Apel Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția de
necompetență materială a Înaltei Curți invocată de intimatul Consiliul Superior
al Magistraturii.
Trimite cauza spre
competentă soluționare la Curtea de Apel Timișoara, secția contencios
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 februarie 2010.
Procesat
de GGC - CL