ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2514/2011

Asupra cauzei penale de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 453 din 1 martie 2011, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis recursul declarat de Parchetului de pe lângă Tribunalul București împotriva deciziei penale nr. 601/A din 21 septembrie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, casând hotărârea cu trimiterea cauzei la aceiași instanță în vederea continuării judecării apelurilor.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut, în esență, că soluția de trimitere a cauzei spre rejudecare la Judecătoria Sector 4 București dispusă de instanța de apel este nelegală, întrucât în cauză nu trebuie introduși moștenitorii legali ai părții vătămate V.S., în raport de poziția procesuală avută de aceasta în cursul urmăririi penale când a declarat că nu se constituie parte civilă în proces pentru că a primit de la inculpați o sumă de bani cu titlu de despăgubiri civile, depunând în acest sens și o declarație notarială, dar și în fața instanței de fond unde, fiind prezentă personal la mai multe termene de judecată, ar fi avut posibilitatea până la citirea rechizitoriului să revină asupra poziției sale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul G.D., fără a motiva calea de atac exercitată. La termenul din 23 iunie 2011, Înalta Curte a pus în discuția părților admisibilitatea căi de atac exercitată de recurentul inculpat. Examinând cauza sub acest aspect, Înalta Curte apreciază recursul declarat de inculpatul G.D. ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: În conformitate cu dispozițiile art. 129 din Constituția României, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac în condițiile legii. În speță, inculpatul a formulat recurs împotriva unei decizii pronunțate de Curtea de Apel București în soluționarea căii de atac a recursului exercitată de procuror și coinculpatul B.V.

împotriva deciziei penale nr. 601/A din 21 septembrie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Sector 4 București. Potrivit prevederilor art. 385 1 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de curțile de apel, cale de atac ce se soluționează de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală. Din interpretarea per a contrario a acestor prevederi rezultă că împotriva deciziilor pronunțate de curțile de apel, ca instanțe de recurs nu se mai poate exercita recursul, ca și cale ordinară de atac, decizia fiind definitivă și intrată sub puterea lucrului judecat.

Față de cele reținute, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge ca inadmisibil recursul formulat de inculpatul G.D. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat căruia îi incumbă culpa procesuală a exercitării unei căi de atac care nu e prevăzută de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul inculpat G.D. împotriva deciziei penale nr. 453 din 1 martie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2011.