ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2514/2011

Asupra cauzei penale de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin decizia penală nr. 453 din 1 martie 2011,

Curtea de Apel București, secția I penală, a admis recursul declarat de

Parchetului de pe lângă Tribunalul București

împotriva deciziei penale nr. 601/A din 21 septembrie 2010 a

Tribunalului București,

secția a II-a penală, casând hotărârea cu

trimiterea cauzei la aceiași instanță în vederea continuării judecării

apelurilor.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de

recurs a reținut, în esență, că

soluția de trimitere a cauzei spre

rejudecare la Judecătoria Sector 4 București

dispusă

de instanța de apel este nelegală, întrucât în cauză nu trebuie introduși

moștenitorii legali ai părții vătămate V.S., în raport de poziția procesuală

avută de aceasta în cursul urmăririi penale când a

declarat că nu se constituie parte

civilă în proces pentru că a primit

de la inculpați o sumă de bani cu titlu de

despăgubiri

civile, depunând în acest sens și o declarație notarială, dar și în fața

instanței de fond unde, fiind prezentă personal la mai multe termene de

judecată, ar

fi avut posibilitatea

până la citirea rechizitoriului să revină asupra poziției sale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

inculpatul G.D., fără a

motiva calea de atac exercitată.

La termenul din

23 iunie 2011, Înalta Curte a pus în discuția părților admisibilitatea căi de

atac exercitată de recurentul inculpat.

Examinând cauza sub acest aspect, Înalta Curte

apreciază recursul declarat de

inculpatul

G.D. ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 129 din

Constituția României, părțile interesate

și Ministerul Public pot exercita căile de atac în condițiile legii.

În speță, inculpatul a formulat recurs împotriva

unei decizii pronunțate de Curtea de Apel București în soluționarea căii de

atac a recursului exercitată de procuror și

coinculpatul B.V. împotriva

deciziei penale nr. 601/A din 21 septembrie 2010 a Tribunalului București,

secția a II-a penală, prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la

Judecătoria Sector 4 București.

Potrivit prevederilor art. 385

1

alin.

(1) lit. e) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006,

pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate, ca instanțe de

apel, de

curțile de apel, cale de atac ce se soluționează de către Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală.

Din

interpretarea per a contrario a acestor prevederi rezultă că împotriva

deciziilor pronunțate de curțile de apel, ca

instanțe de recurs nu se mai poate exercita

recursul, ca și cale

ordinară de atac, decizia fiind definitivă și intrată sub puterea lucrului

judecat.

Față de cele reținute, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge

ca inadmisibil recursul

formulat de inculpatul G.D.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. va obliga recurentul la cheltuieli

judiciare către stat

căruia îi incumbă culpa procesuală a exercitării unei căi de atac care nu e

prevăzută de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

recurentul inculpat G.D. împotriva deciziei penale nr. 453 din 1 martie 2011 a

Curții de Apel București, secția

I penală.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului

desemnat din oficiu se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2011.