ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4037/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4037/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 2038 din 15 martie 2011
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis
excepția necompetenței materiale a declinat competența de soluționare a
acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții D.M., D.D. și
M.D., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților, la Tribunalul Prahova.
Pentru a pronunța
această soluție instanța de fond a reținut că deși nu există o reglementare
expresă privitoare la instanța competentă a cenzura refuzul autorității publice
centrale - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - de a
efectua plata despăgubirilor acordate potrivit Legii nr. 290/2003, de vreme ce
atât dispozițiile Legii nr. 290/2003 cât și cele ale H.G. nr. 1120/2006
stabilesc în competența tribunalului de la domiciliul reclamantului
soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor emise de Comisia pentru
aplicarea Legii nr. 290/2003, nu există nicio justificare rezonabilă că litigiile
izvorâte în faza de executare a acestora să atragă competența Curții de apel,
doar în considerarea calității de autoritate centrală a Autorității Naționale
pentru Restituirea Proprietăților. Aceasta concluzie se impune în scopul
stabilirii unui regim unitar al tuturor acțiunilor întemeiate pe dispozițiile
Legii nr. 290/2003, fie că privesc recunoașterea drepturilor acordate prin
actul normativ anterior menționat - stabilirea despăgubirilor, fie plata
efectivă a acestora.
Împotriva instanței
de fond pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a
declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Înainte de a examina
motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în
conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția invocată din
oficiu, constată că recursul este inadmisibil.
Pentru a ajunge la
această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Potrivit art. 158 C.
proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010: "dacă
instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de
atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui
organ cu activitate jurisdicțională competent".
Din interpretarea
logico-juridică a textului legal sus-citat rezultă, fără putință de tăgadă,
faptul că împotriva hotărârii de declinare a competenței nu se poate exercita
nicio cale de atac.
În consecință, pentru
considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 158 C. proc.
civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, coroborat cu
prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge
recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva
Sentinței civile nr. 2038 din 15 martie 2011 a Curții de Apel București, secția
a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 13 septembrie 2011.