Decizia nr. 4037/2011 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2038/2011 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 2038 din 15 martie 2011 Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a declinat competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții D.M., D.D. și M.D., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, la Tribunalul Prahova. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că deși nu există o reglementare expresă privitoare la instanța competentă a cenzura refuzul autorității publice centrale - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - de a efectua plata despăgubirilor acordate potrivit Legii nr. 290/2003, de vreme ce atât dispozițiile Legii nr. 290/2003 cât și cele ale H.G.

nr. 1120/2006 stabilesc în competența tribunalului de la domiciliul reclamantului soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, nu există nicio justificare rezonabilă că litigiile izvorâte în faza de executare a acestora să atragă competența Curții de apel, doar în considerarea calității de autoritate centrală a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Aceasta concluzie se impune în scopul stabilirii unui regim unitar al tuturor acțiunilor întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 290/2003, fie că privesc recunoașterea drepturilor acordate prin actul normativ anterior menționat - stabilirea despăgubirilor, fie plata efectivă a acestora.

Împotriva instanței de fond pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Înainte de a examina motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția invocată din oficiu, constată că recursul este inadmisibil. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Potrivit art. 158 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010: "dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent". Din interpretarea logico-juridică a textului legal sus-citat rezultă, fără putință de tăgadă, faptul că împotriva hotărârii de declinare a competenței nu se poate exercita nicio cale de atac.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 158 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, coroborat cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva Sentinței civile nr. 2038 din 15 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 septembrie 2011.