ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.09.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4246/2011

HOTĂRÂRE
21.09.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4246/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 404/2010 din 28 octombrie

2010, Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanții N.M.V.,

N.M.E., N.V.M. și N.C.M., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.

290/2003, a obligat pârâta la plata sumei de 200.718 RON, reprezentând

compensația stabilită prin raportul tehnic de evaluare pentru imobilul situat

în Chișinău, Republica Moldova.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că, prin Hotărârea din 01 februarie 2007 emisă

de Instituția Prefectului Cluj - Comisia Județului Cluj pentru Aplicarea Legii

nr. 290/2003, a fost aprobată cererea numiților N.V.M. și N.C.G., în calitate de

descendenți ai numiților N.M.V. și N.E., proprietari ai imobilelor-construcții și

teren situate în Chișinău, Republica Moldova. S-a dispus, astfel, acordarea în favoarea

acestora a unor compensații în valoare totală de 200.718 RON.

Pârâta s-a apărat de obligația

de plată, susținând că refuzul său de a da curs acestei solicitări nu este unul

nejustificat, ci plata efectivă a compensațiilor bănești acordate în temeiul Legii

nr. 290/2003 se face cu respectarea prevederilor art. 18 alin. (5) H.G. nr. 1120/2006,

fiind condiționată de existența la bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate

anual cu această destinație.

Împotriva hotărârii instanței

de fond pârâta

Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților

a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Înainte de a analiza motivele

de recurs invocate, examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137

alin. (1) C. proc. civ., excepția invocată din oficiu, Înalta Curte constată că

hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în cauză

sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va

admite recursul, iar în baza art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința

atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Cluj, secția

de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această

soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Obiectul prezentului litigiu

este reprezentat de obligarea recurentului-pârât la plata unei sume de bani cuvenită

intimaților-reclamanți cu titlu de despăgubiri, în baza Hotărârii din 2007 emisă

de Instituția Prefectului Cluj.

Ca atare, este vorba despre

o acțiune în pretenții, datorată neplății în termenul legal a unor despăgubiri stabilite

printr-un act administrativ, emis în procedura reglementată de Legea nr. 290/2003.

Înalta Curte apreciază

că, pentru corecta soluționare a problemei de drept aflată în litigiu, sunt relevante

prevederile art. 8 Legea nr. 290/2003.

Conform alin. (3) al

art. anterior indicat, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit

de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea

Legii nr. 290/2003, poate face contestație la Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

În plus, alin. (4) al

aceluiași articol prevede că, în termen de cel mult 60 de zile, Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003

va analiza contestațiile și le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată

a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care

coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Alin.5 din articolul în

discuție precizează că hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților

sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului

administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Totodată, conform

alin. (6) al art. mai sus individualizat, hotărârile pronunțate de tribunal sunt

supuse căilor de atac prevăzute de lege.

De asemenea, art. 17

alin. (6) H.G. nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare

a Legii nr. 290/2003, aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, menționează faptul că deciziile

vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor legale,

putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios

administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.

Din interpretarea tuturor

acestor texte normative, rezultă faptul că actele administrative emise de Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților în aplicarea Legii nr. 290/2003 pot

fi contestate la instanța de contencios administrativ, fiind vorba de o competență

exclusivă a tribunalului.

Ca atare, sunt aplicabile

dispozițiile art. 159 pct. 2 C. proc. civ., care dispun că necompetența este de

ordine publică atunci când pricina este de competența unei instanțe de alt grad,

în contextul în care prezenta cauză a fost judecată de către o curte de apel.

Nu există nicio îndoială

că, întotdeauna, competența materială a instanței de judecată este reglementată

de norme imperative.

În litigiul de față, putem

afirma că suntem în prezența unei acțiuni privind acordarea unor despăgubiri reactualizate,

având drept temei juridic Legea nr. 290/2003.

Altfel spus, trebuie aplicat

principiul lex specialia generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat

de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 alin. (3) și

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința

atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Cluj, secția

de contencios administrativ și fiscal.

Admite recursul declarat

de

Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților -

Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003

împotriva sentinței civile nr. 404/2010 din 28 octombrie 2010 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

competentă soluționare la Tribunalul Cluj, secția de contencios administrativ și

fiscal .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie

2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-12-08
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5941/2011
făcută de reclamantă Ia data de 8 ianuarie 2007, astfel că, raportat la suma stabilită prin hotărâre de la data efectuării cererii, pârâta avea obligația să efectueze plata conform art. 18 alin. (5) lit. c) din H.G. nr. 1120/2006 prin virar
ÎCCJ 2017-03-23
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1181/2017
condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. 2. Hotărârea instanței de fond Prin încheierea nr. 570 din data de 24 noiembrie 2014 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea
ÎCCJ 2011-09-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4273/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin acțiunea în contencios administrativ reclamanta V.I. a chemat în judecată pârâții Autoritatea Națională pentru Restituir
ÎCCJ 2011-10-04
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4535/2011
ianuarie 2010 pentru tranșa de 60% din suma de 791.912 RON și până la data plății efective. De asemenea, instanța a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată și a obligat pârâta la 7.004,3 RON cheltuieli de judecată către reclamant. Pentru a
ÎCCJ 2011-09-20
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4197/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 438 din 19 noiembrie 2010 Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei procedurii p
Sursă