ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 419/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă precizată, înregistrată

pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 6388/97 din 30 decembrie 2009, reclamanta

SC P.C. SA București - prin lichidator R.V.A.I.S. - S.P.R.L. desemnat - a

chemat în judecată în calitate procesuală de pârâte pe R.C.C. și BEJ - R.C.C. solicitând

obligarea la plata sumei de 2.059.327,00 lei și dobânzile legale aferente, de

la data executării fiecărei sume și până la data restituirii integrale a

debitului.

În motivarea cererii

sale reclamanta a arătat în esență că, pârâta în calitate de executor

judecătoresc, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și executorii, a

înființat popriri concomitente asupra conturilor sale, ce le avea deschise la

mai multe unități bancare, ceea ce a condus la dubla executare a sumelor

stabilite prin titlurile executorii respective. A arătat că în scopul

recuperării prejudiciului creat a emis adresele din 25 septembrie 2009 și din 24

noiembrie 2009 solicitând restituirea sumei de 2.059.327 lei, însă pârâta a

refuzat, continuând să dețină și să folosească această sumă.

În drept s-au invocat

dispozițiile art. 998-999, art. 992 C. civ. și art. 77 din Legea 85/2006

relativ la situația sa de societate aflată în procedură de insolvență.

Prin sentința civilă nr.

174/2010 Tribunalul Hunedoara a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtei R.C.C., a admis acțiunea formulată de reclamantă în

contradictoriu cu pârâta BEJ - R.C.C., obligând această pârâtă să restituie

reclamantei suma de 2.059.327 lei și dobânzile legale aferente pe perioada

cuprinsă între data încasării și data restituirii efective a acesteia.

Pentru a pronunța

această sentință Tribunalul a reținut următoarele:

BEJ - R.C.C., în

exercițiul atribuțiunilor conferite prin lege, a demarat procedura executării

silite a unor titluri executorii având ca obiect creanțe bănești - înființând

popriri ale conturilor bancare a societății debitoare SC P.B. SA - actualmente

SC P.C. SA - după somarea prealabilă a acesteia.

Este necontestată

susținerea reclamantei cu privire la dubla executare a sumei prin unitățile

bancare la care aceasta deținea conturi active R. Bank precum și sub aspectul

cuantumului sumei de 2.059.377 lei (RON).

În cauză, debitul la

care era obligat reclamanta s-a executat din eroare de două ori, singura cauză,

care a determinat această situație fiind procedura de executare silită - prin

poprire - care îndreptățește executorul judecătoresc la poprirea conturilor

bancare ale debitorului, până la executarea efectivă a creanțelor.

Așa fiind și având în

vedere că în cauză s-au invocat și dispozițiile art. 1092 C. civ., instanța a

admis acțiunea reclamantului pe temeiul art. 1092 C. civ. - ca acțiune în

repetițiune, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile acțiunii în răspundere

civilă delictuală și nici cele impuse acțiunii îmbogățirii fără justă cauză -

care presupune totdeauna, ca izvor al obligației, faptul ilicit - ceea ce nu

s-a dovedit în cauză.

Raportat la

demersurile reclamantei de a obține restituirea sumelor nedatorate, instanța a

apreciat că pârâta a dovedit rea-credință, considerent pentru care a obligat-o prin

BEJ - R.C.C. ca în calitate de accipiens, să achite reclamantei și dobânzile

bancare legale, aferente sumei pe perioada cuprinsă între data încasării și

data restituirii efectivă a acesteia.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta R.C.C. care a solicitat schimbarea sentinței și

respingerea acțiunii, invocând faptul că instanța a procedat la schimbarea

temeiului de drept a acțiunii fără a se înștiința părțile potrivnice și fără a

se pune în discuția părților acest aspect determinant.

Apelanta a formulat

în prealabil cerere de repunere în termenul de apel întrucât sentința nu i-a

fost legal comunicată, comunicarea nefiind făcută personal către ea, ci către o

persoană străină de cauză care nu avea calitatea de a primi acte de procedură

sau de corespondență destinate persoanei fizice R.C.C., sentința nefiindu-i

comunicată de către această persoană.

Curtea de Apel, a

constatat că cererea de repunere în termenul de apel nu este întemeiată pentru

următoarele considerente.

Apelul este declarat

în cauză numai de persoana fizică R.C.C., astfel că instanța a verificat

procedura de comunicare a sentinței numai față de această pârâtă.

Conform dovezii de

comunicare de la fila 634, sentința 174/2010 a Tribunalului Hunedoara a fost

comunicată acestei pârâte la data de 20 august 2010, împrejurare față de care

apelul declarat la data de 20 octombrie 2010 apare ca fiind tardiv formulat.

Astfel s-a constatat

că procedura de comunicare a sentinței a fost legal îndeplinită cu persoana

fizică R.C.C., acesteia fiindu-i comunicată sentința la sediul biroului

notarial, persoana însărcinată cu primirea corespondenței, semnând personal

dovada de comunicare, iar agentul procedural trecând numele și prenumele

acestei persoane precum și datele de identificare a acesteia.

Curtea de Apel a

constatat că în speță a intervenit sancțiunea decăderii din termenul de

declarare a căii de atac, împrejurare față de care s-a respins apelul ca

tardiv.

Împotriva deciziei

civile nr. 35/2011, pronunțata în Dosarul nr. 6388/97/2009, de Curtea de Apel

Alba - Iulia a declarat recurs pârâta R.C.C. care a susținut următoarele motive

de nelegalitate.

Instanța a soluționat

cauza în apel, fără a intra în cercetarea fondului, respingând cererea de

repunere în termenul de apel, formulată de apelanta R.C.C. și respingând apelul

ca tardiv formulat.

Instanța de apel a

considerat în mod greșit că procedura de comunicare a hotărârii fondului,

respectiv, sentința civila nr. 174 din 16 iunie 2010, pronunțata de Tribunalul

Hunedoara, în Dosarul nr. 6388/97/2009, a fost legal îndeplinită.

Se consideră că, în

mod netemeinic instanța de apel, reține faptul că, pretinsa comunicare a

hotărârii fondului, a fost făcută către numita C.S., însărcinat cu primirea

corespondentei în cadrul BEJ R.C.C., care, dat fiind funcția acesteia, avea

calitatea de a primi legal, atât corespondenta destinata BEJ, cât și

corespondența numitei R.C.C. fără a verifica, dacă numita C.S., avea mandat

pentru a primi, corespondența personală a numitei R.C.C.

Referitor la

neindicarea, în cuprinsul procesului verbal de comunicare a sentinței civile nr.

174 din 16 iunie 2010, instanța de apel, nu a făcut vorbire și nu s-a

pronunțat, tocmai cu referire la motivul de nelegalitate, pe care a fost

investit a-l judeca, respectiv, încălcarea dispozițiilor art. 100 pct. 7 C.

proc. civ. întrucât, în cuprinsul procesului verbal de comunicare a sentinței,

nu este indicată calitatea persoanei căreia i s-a făcut înmânarea, fiind

incident art. 100 pct. 8 C. proc. civ.

Analizând recursul

declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs

formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este

nefondat pentru considerentele ce succed.

Pentru a fi incident

motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 99 C. proc. civ. este

necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea

greșită a legii sau să fie lipsită de temei legal.

În cauză, instanța de

apel a interpretat în mod just dispozițiile legale incidente și anume art. 103

C. proc. civ., art. 91 și 100 pct. 7-8 C. proc. civ.

Așa cum a reținut și

instanța de apel, conform art. 91 C. proc. civ. înmânarea citațiilor și a

tuturor actelor de procedură, în cazurile prevăzute de art. 87 pct. 1, 2, 3, 5

și 7, precum și în cele prevăzute de art. 90 alin. (3), (4), (5) și (6) sau

atunci când actul urmează să fie înmânat unui avocat ori notar public, se poate

face funcționarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, care

va arăta numele, prenumele, calitatea, iar apoi va semna dovada.

În speță, comunicarea

a fost făcută numitei C.S., care a semnat de primire pe procesul verbal, acesta

purtând numele și prenumele persoanei, semnătura acesteia, precum și datele de

identificare, respectiv seria și numărul de buletin, fiind respectate

prevederile art. 100 pct. 7-8 C. proc. civ. Recurenta invocă neindicarea

calității persoanei care a primit actul, respectiv faptul că agentul procedural

nu a făcut această mențiune în procesul verbal aflat la dosar, susținere ce nu

poate fi primită, atâta timp cât toate citațiile sunt semnate de numita C.S.,

în calitate de funcționar însărcinat cu primirea corespondenței al BEJ - R.C.C.

(f. 635, dosar fond, filele 7-8, f. 24, dosar apel). Corect s-a reținut că

numita C.S. este persoană însărcinată cu primirea corespondenței în cadrul BEJ

- R.C.C., și în aceeași calitate a primit citația și pentru persoana fizică R.C.C.,

așa cum permite art. 91 C. proc. civ.

În mod just s-a

apreciat că cererea de repunere în termen este neîntemeiată, raportat la art. 103

C. proc. civ. ce prevede că, în situația în care calea de atac nu este

exercitată în termen legal intervine decăderea, afară de cazul în care partea

ar fi fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința sa. Susținerile

recurentei nu pot fi primite, procedura de comunicare a sentinței nu a fost

încălcată, fiind respectate dispozițiile art. 100 alin. (7) și (8) C. proc.

civ.

Pentru aceste

considerente, se va respinge recursul ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ.

se va menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta R.C.C. împotriva deciziei civile nr. 35 din 3 februarie 2011

a Curții de Apel Alba – Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 ianuarie 2012.