ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 459/2013

ÎNALTA CURTE DE

CASATE Șl JUSTIȚIE Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 766 din 10 octombrie 2011, Tribunalul Arad a respins excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Arad invocată de reclamanta S.I.F.B.C. SA Arad, a respins cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții P.H. și S.M., pentru pretenții, fiind obligată reclamanta față de pârâtul P.H. ia piața sumei de 10.945,48 tei și față de pârâtul S.M. - 1.738 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Prima instanță a reținut că executarea silită în Dosarul execuțional nr. 389/2009 al BEJ - H.P., a fost pornită împotriva reclamantei S.I.F.B.C. SA. pentru recuperarea creanței de 143.079,06 lei la cererea pârâtului S.M.

Urmare a solicitării creditorului, executorul judecătoresc a procedat la distribuirea creanței recuperate, prilej cu care s-a constatat încetarea executării silite. Prin sentința civilă nr. 11.169 din 30 noiembrie 2009, Judecătoria Arad a admis în parte contestația la executare, formulată de S.I.F.B.C. SA Arad în contradictoriu cu intimata SC C. SRL, în sensul că s-a dispus îndreptarea tuturor actelor de executare în dosarul execuțional nr. 389/2009 al BEJ - H.P. în sensul menționării numitului S.M. în calitate de creditor în locul intimatei, fiind respinsă cererea contestatoarei de obligare a intimatei la restituirea sumei de 143,079,06 Iei, cu titlu de restabilire a situației anterioare. Prin decizia civilă nr. 927 din 21 octombrie 2010, Tribunalul Arad a admis recursurile declarate de contestatoarea S.I.F.B.C.

S.A Arad împotriva sentinței civile nr. 11169 a Judecătoriei Arad pe care a modificat-o în totalitate și împotriva sentinței civile nr. 4202/2010 a Judecătoriei Arad pe care a modificat-o în parte fiind anulate toate formele de executare efectuate în Dosar execuțional nr. 389/2009 al B.EJ. P.H. constatându-se că B.E.J. P.H. nu are calitate procesuală activă în cauză și a menținut față de acesta soluția pronunțată prin sentința civilă nr. 4202/2010 a Judecătoriei Arad, dispunând restabilirea situației anterioare executării silite prin restituirea de către urmăritorul S.M. a sumei de 143.079,06 lei către contestatoare. În raport de împrejurarea că prin decizia menționată s-a dispus printre altele restabilirea situației anterioare executării silite prin restituirea de către pârâtul S.M.

a sumei de 143 079 06 iei, reclamanta a formulat prezenta acțiune în temeiul răspunderii civile delictuale, potrivit cu prevederile art. 998, 999 C. civ. și art. 42 din Legea nr. 188/2000, motivat de faptul că a suferit un prejudiciu, prin obligarea sa în cadrul dosarului execuțional nr. 389/2009 al BEJ - H.P. la plata sumei de 143.079,08 lei, către pârât, care nu avea calitatea de creditor al său fiindu-i poprite conturile pentru aceasta suină. S-a arătat că a suferit un prejudiciu de 171,894 lei, prin aceea că în luna iulie 2009, putea achiziționa cu suma de 143.079,08 lei, 572.318 acțiuni emise de Fondul Proprietatea, iar la revânzarea acestor acțiuni în luna octombrie 2010, s-ar fi obținut prețul de 314.773 lei, astfel că rezultă un beneficiu nerealizat în sumă de 171.894 lei.

Instanța a apreciat că reclamanta nu a dovedit în sensul art. 1169 C. civ., prejudiciul pretins. Referitor la fapta ilicită, instanța a constatat că potrivit art. 42 din Legea nr. 188/2000, răspunderea civilă a executorului poate fi determinată numai de încălcarea obligațiilor sale profesionale iar pentru atragerea răspunderii civile delictuale potrivit cu prevederile art. 998-939 C. civ., reclamanta nu a dovedit săvârșirea de către pârâți a unor fapte delictuale cauzatoare de prejudicii. Anularea de către Tribunalul Arad a executării silite nu a fost generată de ilegalitatea vreunui act al executorului, ci de un viciu străin de activitatea sa. De asemenea, reclamanta nu dovedit nici fapta ilicită a pârâtului S.M., care să-i fi cauzat prejudicii.

Referitor la suma pretinsă de către reclamantă cu titlu de daune morale de 300.000 Iei, reclamanta nu a dovedit efectul negativ produs asupra imaginii acesteia, prin faptele pârâților în raport cu băncile în care aceasta deține calitatea de acționar, acestea primind adrese de înființare a popririi. Raporturile juridice față de bănci derivă din simpla deținere de acțiuni și nu se schimbă în funcție de bonitatea deținătorului, astfel că daunele morale solicitate de reclamantă sunt nefondate. Împotriva acestei sentințe a formulat ape! reclamanta S.I.F.B.C.

SA Arad solicitând în principal, admiterea apelului, anularea hotărârii apelate, anularea hotărârii Judecătoriei Arad privind declinarea de competență și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Arad, în secundar solicită, admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii cererii și obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 171,834 Iei, actualizată până la data plății, sumă ce reprezintă beneficii nerealizate ca urmare a actelor de executare nelegală efectuate în Dosarul execuțional nr. 389/2003 al BEJ - P.H. și a sumei de 300,000 lei cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată. Prin decizia civilă nr. 58 din 5 martie 2012, Curtea de Ape!

Timișoara, secția comercială, a respins apelul. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut în esență următoarele: Potrivit normelor legale în vigoare la data înregistrării pe roiul instanței a cererii de chemare în judecată, competența materială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Arad, secția comercială, astfel că în mod corect Judecătoria Arad a declinat competența de soluționare a cauzei, În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut că în mod temeinic și legal s-a respins acțiunea formulată de reclamantă având ca obiect obligarea părților la daune morale și materiale deoarece condițiile prevăzute de art. 998-393 C. civ. nu erau întrunite în speță, Astfel, nu s-a dovedit cu niciun mijloc de probă culpa pârâților H.P.

și S.M. în producerea prejudiciului pretins suferit de reclamantă. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta S.I.F.B.C. SA, solicitând în principal admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, a hotărârii pronunțate de Tribunalul Arad și a hotărârii pronunțate de Judecătoria Arad privind declinarea de competență și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Arad și în secundar admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii propriei cereri și obligarea pârâților în solidar la plata actualizată a sumei ce reprezintă beneficiu nerealizat ca urmare a actelor de executare nelegale efectuate în Dosarul execuțional nr. 389/2003 ai BEJ P.H.

și a sumei de 300.000 Iei cu titlu de daune morale, precum și obligarea pârâților-intimați Ia plata cheltuielilor de judecată în toate instanțele. În motivarea recursului se prezintă situația de fapt și ca motive de nelegalitate sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. Astfel, se susține că în mod nelegal, Judecătoria Arad și-a declinat competența de soluționare către Tribunalul Arad, apreciind în mod greșit că prezenta cauză ar avea un caracter comercial, În raport cu dispozițiile art. 281 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motivarea hotărârii judecătorești se face în concret, simpla afirmație că normele legale stabileau în competența Secției Comerciale a Tribunalului soluționarea litigiului fără a arăta în concret la ce norme legale s-a raportat instanța de apel, fiind de natură să atragă casarea hotărârii recurate În ceea ce privește incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurenta arată că în cauză sunt întrunite cerințele art. 998-999 C. civ. și în mod greșit a fost respinsă acțiunea. Prejudiciul este cert și este reprezentat de beneficiul nerealizat urmare a sustragerii din patrimoniul societății a sumei de 143.079,08 iei ca urmare a actelor de executare nelegale efectuate de executorul judecătoresc Ia solicitarea și în beneficiul pârâtului S.M. Culpa pârâților este evidentă și rezidă în mod incontestabil din faptul că Tribunalul Arad a dispus în mod irevocabil anularea tuturor actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc P.H. în beneficiul pârâtului S.M. și din atitudinea pârâților, care în ciuda unei deciziei judecătorești irevocabile persistă în efectuarea unor executări silite nelegale.

Referitor la fapta ilicită, acțiuni precum punerea în executare a titlului executoriu în beneficiul altor persoane decât creditorul prevăzut în titlul executoriu, punerea în executare a unei copii după titlul executoriu, punerea în executare a aceluiași titlu executoriu de două ori în beneficiul a două persoane distincte, sunt fapte ce probează exercitarea nelegală a atribuțiilor executorului judecătoresc, Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata sumei de 300,000 Iei cu titlu de daune morale, recurenta arată că proba faptei ilicite este suficientă, urmând ca prejudiciul și raportul de cauzalitate să fie prezumate, instanțele române deducând în mod frecvent producerea prejudiciului moral din simpla existență a faptei ilicite de natură să determine un asemenea prejudiciu, soluția fiind determinată de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa directă fiind practic imposibilă.

În susținerea recursului, s-au depus hotărâri judecătorești prin care s-au soluționat litigii în care s-a pus problema competenței instanțelor și a daunelor morale. Intimatul-pârât S.M. a depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului ca nefondat întrucât în speță nu sunt îndeplinite niciuna dintre condițiile angajării răspunderii civile delictuale. Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente: Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. - când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii.

Susține recurenta că în mod greșit s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, iar decizia Curții de Apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină conform dispozițiilor art. 281 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., atunci când analizează critica privind competența. Această critică este neîntemeiată întrucât în mod corect a reținut Curtea, că în ceea ce privește competența materială de soluționare a cauzei, aceasta aparține Tribunalului Arad, în raport de obiectul cererii deduse judecății și de data Ia care această cerere a fost înregistrată pe rolul instanței și anume 17 martie 2011. Normele legale în vigoare stabileau în competența Secției Comerciale a Tribunalului soluționarea litigiului.

Reclamanta - societate de investiții financiare, este în mod evident comerciant în înțelesul prevederilor art. 7 C. com. (în vigoare la momentul promovării acțiunii în instanță). Conform art. 56 C. com., care prevede că dacă un act este comercial pentru una din părți, toate părțile sunt supuse legii comerciale. În raport de prezumția de comercialitate instituită de art. 4 C. com., constituie fapte de comerț nu numai obligațiile contractuale, ci și obligațiile derivând din fapte ilicite sau din săvârșirea unor fapte ilicite în legătură cu activitatea comercială a comerciantului. Ca atare, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. lit. a) C. proc. civ. (în vigoare la acea dată) în mod corect s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.

Pe cale de consecință, Curtea de Apel în mod corect a argumentat faptul că, în speță competența soluționării cauzei aparține conform normelor legale în vigoare Tribunalului Arad. Așa fiind, în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 3 C. proc. civ., hotărârea recurată nefiind pronunțată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe. Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Corect a reținut instanța de apel că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 938-999 C. civ., astfel că acțiunea formulată de reclamantă având ca obiect obligarea pârâților ia daune morale și materiale este nefondată.

Astfel, răspunderea civilă intervine numai în cazul în care există un prejudiciu ce trebuie, potrivit legii, să fie reparat. Recurenta-reclamantă nu a făcut dovada unui astfel de prejudiciu cert, întrucât nu a probat că în luna iulie 2003, putea achiziționa cu suma de 143.079,08 lei, 572.316 acțiuni emise de Fondul Proprietatea, iar Ia revânzarea acestor acțiuni în luna octombrie 2010, s-ar fi obținut prețul de 314.773 lei și astfel ar fi realizat un profit de 171,694 lei. Pe de altă parte, răspunderea civilă a executorului poate fi determinată numai de încălcarea obligațiilor profesionale în conformitate cu dispozițiile art. 42 din Legea nr. 188/2000. Recurenta a susținut că fapta ilicită care ar atrage răspunderea civilă delictuală este aceea de a solicita ca organele statului să pună în executare o hotărâre judecătorească.

Solicitarea de a pune în executare o hotărâre judecătoreasca nu poate fi considerată faptă ilicită și nu poate atrage răspunderea delictuală a intimaților-pârâți. În cauză nu s-a dovedit legătura de cauzalitate dintre fapta culpabilă a intimaților și prejudiciu material al societății recurente. S-a reținut în mod corect că recurenta nu a făcut dovada efectului negativ produs asupra imaginii acesteia, prin faptele intimaților în raport cu băncile în care aceasta deține calitatea de acționar, acestea primind adrese de înființare a popririi. Hotărârile judecătorești depuse în susținerea recursului nu au relevanță, în cauză, deoarece acestea se referă Ia alte situații de fapt și de drept. Față de aceste considerente Înalta Curte apreciază că în cauză nu exista motive de nelegalitate ca să impună modificarea sau casarea hotărârii recurate și, pe cale de consecință potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefundat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.I.F.B.C. SA Arad împotriva deciziei civile nr. 58 din 5 martie 2012, pronunțata de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 7 februarie 2013.