ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 459/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 459/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

ÎNALTA CURTE DE

CASATE Șl JUSTIȚIE

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 766

din 10 octombrie 2011, Tribunalul Arad a respins excepția lipsei competenței

materiale a Tribunalului Arad invocată de reclamanta S.I.F.B.C. SA Arad, a

respins cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții P.H. și S.M.,

pentru pretenții, fiind obligată reclamanta față de pârâtul P.H. ia piața sumei

de 10.945,48 tei și față de pârâtul S.M. - 1.738 lei reprezentând cheltuieli de

judecată.

Prima instanță

a reținut că executarea silită în Dosarul execuțional nr. 389/2009 al BEJ - H.P.,

a fost pornită împotriva reclamantei S.I.F.B.C. SA. pentru recuperarea creanței

de 143.079,06 lei la cererea pârâtului S.M.

Urmare a

solicitării creditorului, executorul judecătoresc a procedat la distribuirea

creanței recuperate, prilej cu care s-a constatat încetarea executării silite.

Prin sentința

civilă nr. 11.169 din 30 noiembrie 2009, Judecătoria Arad a admis în parte

contestația la executare, formulată de S.I.F.B.C. SA Arad în contradictoriu cu

intimata SC C. SRL, în sensul că s-a dispus îndreptarea tuturor actelor de

executare în dosarul execuțional nr. 389/2009 al BEJ - H.P. în sensul

menționării numitului S.M. în calitate de creditor în locul intimatei, fiind

respinsă cererea contestatoarei de obligare a intimatei la restituirea sumei de

143,079,06 Iei, cu titlu de restabilire a situației anterioare.

Prin decizia

civilă nr. 927 din 21 octombrie 2010, Tribunalul Arad a admis recursurile

declarate de contestatoarea S.I.F.B.C. S.A Arad împotriva sentinței civile nr. 11169

a Judecătoriei Arad pe care a modificat-o în totalitate și împotriva sentinței civile

nr. 4202/2010 a Judecătoriei Arad pe care a modificat-o în parte fiind anulate

toate formele de executare efectuate în Dosar execuțional nr. 389/2009 al B.EJ.

P.H. constatându-se că B.E.J. P.H. nu are calitate procesuală activă în cauză

și a menținut față de acesta soluția pronunțată prin sentința civilă nr. 4202/2010

a Judecătoriei Arad, dispunând restabilirea situației anterioare executării

silite prin restituirea de către urmăritorul S.M. a sumei de 143.079,06 lei

către contestatoare.

În raport de

împrejurarea că prin decizia menționată s-a dispus printre altele restabilirea

situației anterioare executării silite prin restituirea de către pârâtul S.M. a

sumei de 143 079 06 iei, reclamanta a formulat prezenta acțiune în temeiul

răspunderii civile delictuale, potrivit cu prevederile art. 998, 999 C. civ. și

art. 42 din Legea nr. 188/2000, motivat de faptul că a suferit un prejudiciu,

prin obligarea sa în cadrul dosarului execuțional nr. 389/2009 al BEJ - H.P. la

plata sumei de 143.079,08 lei, către pârât, care nu avea calitatea de creditor

al său fiindu-i poprite conturile pentru aceasta suină.

S-a arătat că a

suferit un prejudiciu de 171,894 lei, prin aceea că în luna iulie 2009, putea

achiziționa cu suma de 143.079,08 lei, 572.318 acțiuni emise de Fondul

Proprietatea, iar la revânzarea acestor acțiuni în luna octombrie 2010, s-ar fi

obținut prețul de 314.773 lei, astfel că rezultă un beneficiu nerealizat în

sumă de 171.894 lei.

Instanța a apreciat

că reclamanta nu a dovedit în sensul art. 1169 C. civ., prejudiciul pretins.

Referitor la

fapta ilicită, instanța a constatat că potrivit art. 42 din Legea nr. 188/2000,

răspunderea civilă a executorului poate fi determinată numai de încălcarea obligațiilor

sale profesionale iar pentru atragerea răspunderii civile delictuale potrivit

cu prevederile art. 998-939 C. civ., reclamanta nu a dovedit săvârșirea de

către pârâți a unor fapte delictuale cauzatoare de prejudicii.

Anularea de

către Tribunalul Arad a executării silite nu a fost generată de ilegalitatea

vreunui act al executorului, ci de un viciu străin de activitatea sa.

De asemenea,

reclamanta nu dovedit nici fapta ilicită a pârâtului S.M., care să-i fi cauzat

prejudicii.

Referitor la

suma pretinsă de către reclamantă cu titlu de daune morale de 300.000 Iei,

reclamanta nu a dovedit efectul negativ produs asupra imaginii acesteia, prin

faptele pârâților în raport cu băncile în care aceasta deține calitatea de

acționar, acestea primind adrese de înființare a popririi.

Raporturile

juridice față de bănci derivă din simpla deținere de acțiuni și nu se schimbă

în funcție de bonitatea deținătorului, astfel că daunele morale solicitate de

reclamantă sunt nefondate.

Împotriva

acestei sentințe a formulat ape! reclamanta S.I.F.B.C. SA Arad solicitând în

principal, admiterea apelului, anularea hotărârii apelate, anularea hotărârii

Judecătoriei Arad privind declinarea de competență și trimiterea cauzei spre

competentă soluționare Judecătoriei Arad, în secundar solicită, admiterea

apelului, modificarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii cererii și

obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 171,834 Iei, actualizată până

la data plății, sumă ce reprezintă beneficii nerealizate ca urmare a actelor de

executare nelegală efectuate în Dosarul execuțional nr. 389/2003 al BEJ - P.H.

și a sumei de 300,000 lei cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia

civilă nr. 58 din 5 martie 2012, Curtea de Ape! Timișoara, secția comercială, a

respins apelul.

Pentru a

pronunța această soluție, Curtea a reținut în esență următoarele:

Potrivit

normelor legale în vigoare la data înregistrării pe roiul instanței a cererii

de chemare în judecată, competența materială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului

Arad, secția comercială, astfel că în mod corect Judecătoria Arad a declinat

competența de soluționare a cauzei,

În ceea ce

privește fondul cauzei, s-a reținut că în mod temeinic și legal s-a respins

acțiunea formulată de reclamantă având ca obiect obligarea părților la daune

morale și materiale deoarece condițiile prevăzute de art. 998-393 C. civ. nu

erau întrunite în speță,

Astfel, nu s-a

dovedit cu niciun mijloc de probă culpa pârâților H.P. și S.M. în producerea

prejudiciului pretins suferit de reclamantă.

Împotriva

acestei decizii a formulat recurs reclamanta S.I.F.B.C. SA, solicitând în

principal admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, a hotărârii

pronunțate de Tribunalul Arad și a hotărârii pronunțate de Judecătoria Arad

privind declinarea de competență și trimiterea cauzei spre competentă

soluționare Judecătoriei Arad și în secundar admiterea recursului, modificarea

în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii propriei cereri și obligarea

pârâților în solidar la plata actualizată a sumei ce reprezintă beneficiu

nerealizat ca urmare a actelor de executare nelegale efectuate în Dosarul

execuțional nr. 389/2003 ai BEJ P.H. și a sumei de 300.000 Iei cu titlu de

daune morale, precum și obligarea pârâților-intimați Ia plata cheltuielilor de

judecată în toate instanțele.

În motivarea

recursului se prezintă situația de fapt și ca motive de nelegalitate sunt

invocate dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

Astfel, se

susține că în mod nelegal, Judecătoria Arad și-a declinat competența de

soluționare către Tribunalul Arad, apreciind în mod greșit că prezenta cauză ar

avea un caracter comercial,

În raport cu

dispozițiile art. 281 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motivarea hotărârii

judecătorești se face în concret, simpla afirmație că normele legale stabileau

în competența Secției Comerciale a Tribunalului soluționarea litigiului fără a

arăta în concret la ce norme legale s-a raportat instanța de apel, fiind de natură

să atragă casarea hotărârii recurate

În ceea ce

privește incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurenta arată că în cauză sunt întrunite cerințele art. 998-999 C. civ. și în

mod greșit a fost respinsă acțiunea.

Prejudiciul este

cert și este reprezentat de beneficiul nerealizat urmare a sustragerii din

patrimoniul societății a sumei de 143.079,08 iei ca urmare a actelor de

executare nelegale efectuate de executorul judecătoresc Ia solicitarea și în

beneficiul pârâtului S.M.

Culpa pârâților

este evidentă și rezidă în mod incontestabil din faptul că Tribunalul Arad a

dispus în mod irevocabil anularea tuturor actelor de executare întocmite de

executorul judecătoresc P.H. în beneficiul pârâtului S.M. și din atitudinea

pârâților, care în ciuda unei deciziei judecătorești irevocabile persistă în

efectuarea unor executări silite nelegale.

Referitor la

fapta ilicită, acțiuni precum punerea în executare a titlului executoriu în

beneficiul altor persoane decât creditorul prevăzut în titlul executoriu,

punerea în executare a unei copii după titlul executoriu, punerea în executare

a aceluiași titlu executoriu de două ori în beneficiul a două persoane

distincte, sunt fapte ce probează exercitarea nelegală a atribuțiilor

executorului judecătoresc,

Referitor la

capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata sumei de 300,000 Iei cu

titlu de daune morale, recurenta arată că proba faptei ilicite este suficientă,

urmând ca prejudiciul și raportul de cauzalitate să fie prezumate, instanțele române

deducând în mod frecvent producerea prejudiciului moral din simpla existență a

faptei ilicite de natură să determine un asemenea prejudiciu, soluția fiind

determinată de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa

directă fiind practic imposibilă.

În susținerea

recursului, s-au depus hotărâri judecătorești prin care s-au soluționat litigii

în care s-a pus problema competenței instanțelor și a daunelor morale. Intimatul-pârât

S.M. a depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului ca nefondat

întrucât în speță nu sunt îndeplinite niciuna dintre condițiile angajării

răspunderii civile delictuale.

Analizând

recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată

că acesta este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele

considerente:

Referitor la

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. - când

hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe,

invocată în condițiile legii.

Susține

recurenta că în mod greșit s-a dispus declinarea competenței de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Arad, iar decizia Curții de Apel nu cuprinde

motivele pe care se sprijină conform dispozițiilor art. 281 alin. (1) pct. 5 C.

proc. civ., atunci când analizează critica privind competența.

Această critică

este neîntemeiată întrucât în mod corect a reținut Curtea, că în ceea ce

privește competența materială de soluționare a cauzei, aceasta aparține

Tribunalului Arad, în raport de obiectul cererii deduse judecății și de data Ia

care această cerere a fost înregistrată pe rolul instanței și anume 17 martie

Tribunalului soluționarea litigiului.

Reclamanta -

societate de investiții financiare, este în mod evident comerciant în înțelesul

prevederilor art. 7 C. com. (în vigoare la momentul promovării acțiunii în

instanță).

Conform art. 56

C. com., care prevede că dacă un act este comercial pentru una din părți, toate

părțile sunt supuse legii comerciale.

În raport de

prezumția de comercialitate instituită de art. 4 C. com., constituie fapte de

comerț nu numai obligațiile contractuale, ci și obligațiile derivând din fapte

ilicite sau din săvârșirea unor fapte ilicite în legătură cu activitatea

comercială a comerciantului.

Ca atare,

potrivit dispozițiilor art. 2 pct. lit. a) C. proc. civ. (în vigoare la acea

dată) în mod corect s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Arad.

Pe cale de

consecință, Curtea de Apel în mod corect a argumentat faptul că, în speță

competența soluționării cauzei aparține conform normelor legale în vigoare

Tribunalului Arad.

Așa fiind, în

cauză nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 3 C. proc. civ., hotărârea

recurată nefiind pronunțată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei

instanțe.

Referitor la

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - când

hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a legii.

Corect a

reținut instanța de apel că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 938-999 C.

civ., astfel că acțiunea formulată de reclamantă având ca obiect obligarea

pârâților ia daune morale și materiale este nefondată.

Astfel,

răspunderea civilă intervine numai în cazul în care există un prejudiciu ce

trebuie, potrivit legii, să fie reparat.

Recurenta-reclamantă

nu a făcut dovada unui astfel de prejudiciu cert, întrucât nu a probat că în

luna iulie 2003, putea achiziționa cu suma de 143.079,08 lei, 572.316 acțiuni

emise de Fondul Proprietatea, iar Ia revânzarea acestor acțiuni în luna

octombrie 2010, s-ar fi obținut prețul de 314.773 lei și astfel ar fi realizat

un profit de 171,694 lei.

Pe de altă

parte, răspunderea civilă a executorului poate fi determinată numai de

încălcarea obligațiilor profesionale în conformitate cu dispozițiile art. 42

din Legea nr. 188/2000.

Recurenta a

susținut că fapta ilicită care ar atrage răspunderea civilă delictuală este

aceea de a solicita ca organele statului să pună în executare o hotărâre

judecătorească.

Solicitarea de

a pune în executare o hotărâre judecătoreasca nu poate fi considerată faptă

ilicită și nu poate atrage răspunderea delictuală a intimaților-pârâți.

În cauză nu s-a

dovedit legătura de cauzalitate dintre fapta culpabilă a intimaților și

prejudiciu material al societății recurente.

S-a reținut în

mod corect că recurenta nu a făcut dovada efectului negativ produs asupra

imaginii acesteia, prin faptele intimaților în raport cu băncile în care

aceasta deține calitatea de acționar, acestea primind adrese de înființare a

popririi.

Hotărârile

judecătorești depuse în susținerea recursului nu au relevanță, în cauză,

deoarece acestea se referă Ia alte situații de fapt și de drept.

Față de aceste

considerente Înalta Curte apreciază că în cauză nu exista motive de

nelegalitate ca să impună modificarea sau casarea hotărârii recurate și, pe

cale de consecință potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

va fi respins ca nefundat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta S.I.F.B.C. SA Arad împotriva deciziei civile nr.

58 din 5 martie 2012, pronunțata de Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 7 februarie 2013.