ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale

de față;

Prin rezoluția din 22

martie 2011 dată în Dosarul nr. 245/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, în baza

art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

magistratul O.O., procuror

șef adjunct al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, 264 și 289 C. pen.

S-a reținut că în

plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

petentul A.l. a solicitat cercetarea penală a magistratului, deoarece consideră

că se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra

intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, fals intelectual,

împiedicarea participării la proces.

Referindu-se la

situația de fapt petentul susține că "la soluționarea cauzei din Dosarul

nr. 17148/4025/VI11/1/2010, magistratul a exclus de la cercetarea cauzei actele

probatorii atașate și a adoptat rezoluția, cu nr. de mai sus, cu nerespectarea

hotărârilor judecătorești definitive și executorii pronunțate de Tribunalul

Arad". Totodată petentul opinează că magistratul mai sus menționat "a

încălcat cu brutalitate prevederile art. 277 C. proc. pen. și a emis un act

fals și abuziv împotriva actelor probatorii.

Expunerea realizată

de petent este ambiguă, contradictorie, nu se urmărește o anumită logică a

exprimării în sensul că nu se realizează o prezentare clară și coerentă a

situației de fapt, o descriere a faptelor pentru care solicită a fi efectuate

cercetări.

Deși petentul

consideră că aspectele invocate de el sunt de natură penală, nu se poate

desprinde ideea că magistratul a acționat în sensul de a-i vătăma interesele,

ci de a soluționa cauza, iar soluția dispusă de aceștia este rezultatul analizării

actelor aflate la dosarul cauzei și a textelor de lege aplicabile în cauză.

Afirmațiile

petentului cu privire la modul în care procurorul a înțeles să soluționeze

cauza dedusă judecății sale și cu privire la modul în care și-a exercitat

atribuțiile de serviciu sunt lipsite de suport probator.

Faptul că cineva nu

este mulțumit de modul cum un magistrat a soluționat o anumită cauză nu este de

natură să conducă la concluzia că au fost săvârșite fapte care să atragă

răspunderea penală, materială sau disciplinară a acestuia.

Î

ntrucât nu sunt

indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către magistrat a faptelor

reclamate de petent, în cauză s-a dispus neînceperea urmării penale.

Î

mpotriva acestei

rezoluții, petentul A.l. a formulat plângere conform art. 278 C. proc. pen.,

care a fost respinsă prin rezoluția nr. 3257/997/11-2/2011 din 28 aprilie 2011

a Procurorului

șef al secției

de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Î

n aceste condiții,

petentul a formulat plângere conform art. 278

1

C. proc. pen. pe care

a adresat-o Înaltei Curți de Casație și Justiție și care face obiectul cauzei

de față.

Din motivarea

plângerii, redactată în termeni confuzi, nu se pot decela criticile pe care

petentul a înțeles să le formuleze împotriva rezoluției atacate.

Examinând această

rezoluție, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte

constată că plângeea este nefondată.

Din conținutul

plângerii penale formulate de petent, rezultă că acesta a solicitat cercetarea

penală a intimatului pentru mai multe infracțiuni (între care abuz în serviciu,

favorizarea infractorului, fals intelectual), presupus a fi fost săvârșite cu

ocazia soluționării unei cauze penale, prin rezoluția nr. 17148/4052A/l11/1/

2010.

Î

n realitate, Curtea

constată că motivele invocate de petent în susținerea plângerii reprezintă

critici ce se circumscriu căilor de atac pe care acesta le putea exercita

împotriva rezoluției date de intimat, în condițiile art. 278 sau 278

1

C. proc. pen.

În

stanțele

judecătorești ca și parchetele de pe lângă acestea sunt suverane în a aprecia

atât probatoriul administrat în cauză, cât și textele de lege care sunt

aplicabile, dându-le interpretarea pe care o consideră corespunzătoare, iar

soluțiile pronunțate de acestea nu echivalează cu exercitarea abuzivă a

atribuțiilor ce le revin potrivit legii magistraților și prin urmare nu pot

conduce, prin ele însele, la reținerea unor infracțiuni, cum sunt cele

reclamate de petent în plângerea penală.

Î

n mod corect s-a

reținut atât de către procurorul care a instrumentat plângerea, cât și de

procurorul ierarhic superior acestuia, că în cauză faptele reclamate de petent

nu există, astfel încât plângerea de față, întemeiată pe disp. art. 278

1

C. proc. pen., este nefondată și urmează a fi respinsă în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E:

Respinge, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.l. împotriva rezoluției din 22

martie 2011 dată în Dosarul nr. 245/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică,

rezoluție pe care o menține.

Obligă petiționarul

la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 septembrie 2011.