ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față; Prin rezoluția din 22 martie 2011 dată în Dosarul nr. 245/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul O.O., procuror șef adjunct al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, 264 și 289 C. pen. S-a reținut că în plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, petentul A.l. a solicitat cercetarea penală a magistratului, deoarece consideră că se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, fals intelectual, împiedicarea participării la proces.

Referindu-se la situația de fapt petentul susține că "la soluționarea cauzei din Dosarul nr. 17148/4025/VI11/1/2010, magistratul a exclus de la cercetarea cauzei actele probatorii atașate și a adoptat rezoluția, cu nr. de mai sus, cu nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și executorii pronunțate de Tribunalul Arad". Totodată petentul opinează că magistratul mai sus menționat "a încălcat cu brutalitate prevederile art. 277 C. proc. pen. și a emis un act fals și abuziv împotriva actelor probatorii. Expunerea realizată de petent este ambiguă, contradictorie, nu se urmărește o anumită logică a exprimării în sensul că nu se realizează o prezentare clară și coerentă a situației de fapt, o descriere a faptelor pentru care solicită a fi efectuate cercetări.

Deși petentul consideră că aspectele invocate de el sunt de natură penală, nu se poate desprinde ideea că magistratul a acționat în sensul de a-i vătăma interesele, ci de a soluționa cauza, iar soluția dispusă de aceștia este rezultatul analizării actelor aflate la dosarul cauzei și a textelor de lege aplicabile în cauză. Afirmațiile petentului cu privire la modul în care procurorul a înțeles să soluționeze cauza dedusă judecății sale și cu privire la modul în care și-a exercitat atribuțiile de serviciu sunt lipsite de suport probator. Faptul că cineva nu este mulțumit de modul cum un magistrat a soluționat o anumită cauză nu este de natură să conducă la concluzia că au fost săvârșite fapte care să atragă răspunderea penală, materială sau disciplinară a acestuia.

Î ntrucât nu sunt indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către magistrat a faptelor reclamate de petent, în cauză s-a dispus neînceperea urmării penale. Î mpotriva acestei rezoluții, petentul A.l. a formulat plângere conform art. 278 C. proc. pen., care a fost respinsă prin rezoluția nr. 3257/997/11-2/2011 din 28 aprilie 2011 a Procurorului șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Î n aceste condiții, petentul a formulat plângere conform art. 278 1 C. proc. pen. pe care a adresat-o Înaltei Curți de Casație și Justiție și care face obiectul cauzei de față. Din motivarea plângerii, redactată în termeni confuzi, nu se pot decela criticile pe care petentul a înțeles să le formuleze împotriva rezoluției atacate.

Examinând această rezoluție, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că plângeea este nefondată. Din conținutul plângerii penale formulate de petent, rezultă că acesta a solicitat cercetarea penală a intimatului pentru mai multe infracțiuni (între care abuz în serviciu, favorizarea infractorului, fals intelectual), presupus a fi fost săvârșite cu ocazia soluționării unei cauze penale, prin rezoluția nr. 17148/4052A/l11/1/ 2010. Î n realitate, Curtea constată că motivele invocate de petent în susținerea plângerii reprezintă critici ce se circumscriu căilor de atac pe care acesta le putea exercita împotriva rezoluției date de intimat, în condițiile art. 278 sau 278 1 C. proc.

pen. În stanțele judecătorești ca și parchetele de pe lângă acestea sunt suverane în a aprecia atât probatoriul administrat în cauză, cât și textele de lege care sunt aplicabile, dându-le interpretarea pe care o consideră corespunzătoare, iar soluțiile pronunțate de acestea nu echivalează cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor ce le revin potrivit legii magistraților și prin urmare nu pot conduce, prin ele însele, la reținerea unor infracțiuni, cum sunt cele reclamate de petent în plângerea penală. Î n mod corect s-a reținut atât de către procurorul care a instrumentat plângerea, cât și de procurorul ierarhic superior acestuia, că în cauză faptele reclamate de petent nu există, astfel încât plângerea de față, întemeiată pe disp.

art. 278 1 C. proc. pen., este nefondată și urmează a fi respinsă în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E: Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul A.l. împotriva rezoluției din 22 martie 2011 dată în Dosarul nr. 245/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, rezoluție pe care o menține. Obligă petiționarul la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 septembrie 2011.