ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale

de față;

Î

n baza actelor și

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 28 decembrie 2011 a fost

înregistrată pe rolul acestei instanțe cererea formulată de revizuentul R.V. de

revizuire a sentinței penale nr. 691 din 07 aprilie 2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1660/1/2008.

Înalta Curte

, analizând cererea

formulată, reține următoarele:

Prin sentința penală

sus-menționată a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de

petiționarul R.V. împotriva rezoluției nr. 1657/P/2007 din 07 ianuarie 2008 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, fiind menținută rezoluția atacată, cu obligarea

petiționarului la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

S-a reținut, în

esență, că prin rezoluția nr. 1657/P/2007 din 07 ianuarie 2008 a Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, s-a dispus, în temeiul art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit.

a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de H.I., N.Ș., A.M.P. -

judecători la Curtea de Apel Bacău și E.C. - procuror la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Bacău, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 289 C.

pen., soluția fiind menținută prin rezoluția nr. 1397/935/II/2/2008 din 20

februarie 2008, dispusă de procurorul-șef al secției de urmărire penală și

criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Nemulțumit de soluția

procurorului, petiționarul s-a adresat cu plângere, conform art. 278

1

C. proc. pen., instanței competente, respectiv Înalta Curte de Casație și

Justiție, care, pe baza analizei actelor și lucrărilor din dosar, a constatat

că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de cei patru magistrați este

legală și temeinică întrucât din actele premergătoare rezultă că aceștia nu au

comis nicio faptă de natură penală.

Hotărârea a fost

atacată pe calea revizuirii de revizuentul R.V., fără a invoca vreunul din

cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Înalta Curte

reține că, din

reglementările de ansamblu ale cazurilor de revizuire și ale condițiilor pe

care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui

motive de revizuire a unei hotărâri judecătorești definitive, rezultă că

hotărârile judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei (acele soluții

care nu implică stabilirea existenței faptei și a vinovăției în accepțiunea

prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, achitarea

inculpatului sau încetarea procesului penal) nu pot fi supuse revizuirii.

Or, în raport de

soluțiile ce pot fi pronunțate în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit.

a) și b) C. proc. pen. de către judecătorul care examinează plângerea împotriva

rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, nu se

poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul

cauzei, deoarece niciuna dintre aceste soluții nu implică stabilirea existenței

faptei și a vinovăției în sensul dispozițiilor art. 345 C. proc. pen.

Revizuirea este calea

de atac extraordinară prin care se îndreaptă erorile de judecată datorate

necunoașterii de către

instanța

care

a pronunțat hotărârea definitivă a unor fapte și împrejurări în funcție de care

aceasta nu corespunde legii.

Reglementarea

riguroasă a acestei căi extraordinare de atac este determinată de împiedicarea

introducerii unor astfel de cereri pentru erori de fapt minore, fiind

instituite, pentru fiecare caz în parte, condiții de fond și de formă de natură

să convingă despre necesitatea înlăturării erorilor judiciare.

Î

n cauza dedusă

judecății, se constată că petiționarul a exercitat calea extraordinară de atac

a revizuirii împotriva unei sentințe prin care anterior a fost respinsă, ca

nefondată, plângerea formulată de acesta, în temeiul art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen.

Astfel cum revizuirea

privește o hotărâre prin care instanța nu a rezolvat fondul cauzei, calea

extraordinară de atac promovată de petiționar apare ca fiind inadmisibilă, în

acest sens pronunțându-se și Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și

Justiție, prin Decizia nr. XVII din 19 martie 2007 stabilindu-se că „cererea de

revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive

pronunțată în temeiul 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen.

este inadmisibilă”.

Î

n aceste condiții,

cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze este inadmisibilă și

urmează a fi respinsă ca atare, cu obligarea revizuentului la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

Î

N NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E:

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul R.V. împotriva

sentinței penale nr. 691 din 07 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1660/1/2008.

Obligă revizuentul la

plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 aprilie 2012.