ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1699/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1699/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 2 din 25 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală
și de minori, în dosarul nr. 2103/33/2010, s-a dispus respingerea, ca
inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată de petiționara B.L. privind
sentința penală nr. 70/2008 a Curții de Apel Cluj.
A
obligat revizuienta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru
a pronunța această hotărâre s-au reținut în fapt următoarele:
Prin
cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj sub nr.
13/III/6/2009, petenta B.L. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 70 din 10
iunie 2008 a Curții de Apel Cluj motivând că toate probele confirmă acuzațiile
aduse prin plângerea penală soluționată prin rezoluția nr. 23/P/2008 a
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Cererea
a fost trimisă acestei instanțe spre competentă soluționare, cu concluzii de
respingere ca inadmisibilă.
Instanța
de fond a reținut că cererea de revizuire formulată în cauză este inadmisibilă.
Prin
sentința penală nr. 70 din 10 iunie 2008 a Curții de Apel Cluj, în temeiul art.
278/1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată plângerea B.L.
împotriva Rezoluției nr. 23/P/2008 din 12 martie 2008 a Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Cluj.
Sentința
a rămas definitivă prin decizia penală nr. 3220 din 13 octombrie 2008 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție.
Î
n art. 394 alin. (1) C. proc. pen. sunt reglementate cazurile
de exercitare a acestei cai extraordinare de atac, prevăzându-se că
"revizuirea poate fi ceruta când:
s-au
descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea
cauzei;
un martor, un expert sau un interpret a săvârșit
infracțiunea de mărturie mincinoasa in cauza a cărei revizuire se cere;
un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire
se cere a fost declarat fals;
un membru al
completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de
cercetare penala a comis o infracțiune in legătură cu cauza a cărei revizuire
se cere;
când doua sau mai multe hotărâri judecătorești
definitive nu se pot concilia".
Atât din conținutul prevederilor menționate, cât si
din precizările făcute in alin. (2)-(4) ale aceluiași articol, cu privire la condițiile
in care cazurile reglementate la art. 394 alin. (1) C. proc. pen. constituie
motive de revizuire, rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești
prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a
rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de
condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.
Or, in raport cu soluțiile ce pot fi pronunțate in
temeiul art. 278
1
alin. (8) lit. a) si b) C. proc. pen., de către
judecătorul care examinează plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor
procurorului de netrimitere in judecata, nu se poate considera ca intr-o astfel
de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna dintre aceste soluții
nu implică stabilirea existentei faptei si a vinovăției in accepțiunea
prevederilor art. 345
C. proc. pen.,
respectiv de condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului
penal.
Împotriva
sentinței pronunțată de instanța de fond, a declarat recurs petiționara B.L.
solicitând casarea acesteia și în cadrul rejudecării admiterea cererii de
revizuire apreciind ca fiind îndeplinite condițiile legii.
Înalta
Curte de Casație și Justiție examinând recursul în conformitate cu dispozițiile
art. 385
14
alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele
considerente:
Revizuirea
este calea de atac extraordinară prin care se îndreaptă erorile de judecată
datorate necunoașterii, de către instanță care a pronunțat hotărârea
definitivă, a unor fapte și împrejurări în funcție de care, aceasta, nu
corespunde legii.
Revizuirea,
ca și cale extraordinară de atac poate fi invocată doar în cazurile strict și
limitativ prevăzute de lege și doar cu privire la acele hotărâri definitive
prin care instanța a cenzurat fondul cauzei, pronunțând o hotărâre de
condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal.
Reglementarea
riguroasă a acestei căi extraordinare de atac este determinată de împiedicarea
introducerii unor astfel de cereri pentru erori de fapt minore, fiind
instituite - pentru fiecare caz în parte - condiții de fond și de formă de
natură să convingă despre necesitatea înlăturării erorilor judiciare.
În
cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că petiționara B.L. a formulat
cerere de revizuire a sentinței penale nr. 70 din 10 iunie 2008 pronunțată de
Curtea de Apel Cluj prin care, instanța, a respins ca nefondată plângerea
împotriva rezoluției nr. 23/P/2008 din 12 martie 2008 a Parchetului de pe lângă
Curtea de Apel Cluj.
Sentința
a rămas definitivă prin decizia penală nr. 3220 din 13 octombrie 2008 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, recursul fiind respins ca inadmisibil.
În
atare condiții, cum revizuirea privește o hotărâre prin care instanța nu a
rezolvat fondul cauzei - examinând legalitatea unei soluții date de procuror în
procedura specială reglementată de dispozițiile art. 278
1
C. proc.
pen., în mod corect instanța de fond a respins cererea ca fiind inadmisibilă.
Așa
fiind, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 385
15
alin. (1)
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de
petiționara B.L. împotriva sentinței penale nr. 2 din 25 februarie 2011 a
Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.
În
baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta inculpată la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de
revizuenta B.L. împotriva sentinței penale nr. 2 din 25 ianuarie 2011 a Curții
de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de
200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie
2011.