ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2482/2011

Asupra recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 7 din 7 aprilie 2011, Curtea de Apel

Cluj, secția penală, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a respins ca

inadmisibilă cererea de

revizuire formulată

de petentul C.V., împotriva sentinței penale nr. 8 din

26 ianuarie 2009

a Curții de Apel Cluj.

A fost obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare in

favoarea statului.

În dispozitivul sentinței, instanța de fond a menționat

expres că hotărârea este „Definitivă".

Pentru a dispune în acest sens, judecătorul instanței de fond

a reținut următoarele:

Prin cererea adresata

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, numitul

C.V. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 8

din 26 ianuarie 2009 a Curții de

Apel Cluj, dată în dosar nr.

1989/33/2008. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Cluj a înaintat concluzii de respingere ca inadmisibilă a cererii de

revizuire, cu

motivarea că se referă la o plângere contra unei soluții

de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror, respinsă cu caracter

definitiv de prima instanță în baza art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen.

Din actele și lucrările dosarului instanța de fond a mai

reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 8

din 26 ianuarie 2009 a Curții de Apel Cluj s-a respins ca nefondată plângerea

formulată de petentul C.V. împotriva rezoluției din 10 noiembrie 2008 dată în

dosar nr. 273/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Cluj și a

rezoluției din 05 decembrie 2008, pronunțată în dosar

nr. 1037/11/2/2008 de procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel

Cluj.

Această sentință a rămas

definitivă prin respingerea recursului declarat de

petent, prin decizia penală nr. 1904 din 22 mai 2009

a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Petentul C.V. a solicitat revizuirea sentinței din dosarul

nr. 1989/33/2008 al Curții de Apel Cluj, pe care o consideră nelegală deoarece

organele de anchetă nu au sesizat faptele ilicite

comise de persoanele împotriva

cărora a formulat plângere. Pe cale de

consecință, revizuientul a solicitat desființarea sentinței menționate și să se

dispună redeschiderea urmăririi penale față de făptuitori.

Instanța investită cu soluționarea prezentei cereri a

constatat că, în conformitate cu prevederile art. 393 alin. (1) C. proc. pen. hotărârile

judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura

penală, cât și cu privire la latura civilă, iar în continuare art. 394 alin.

(1) C. proc. pen. arată cazurile în care poate fi exercitată o astfel de cale

extraordinară de atac, cazuri limitativ și expres prevăzute la lit. a)-e)

respectiv:

- când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei,

- un martor, un expert sau un interpret a săvârșit

infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere,

- un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei

revizuire se cere a fost declarat fals,

- un membru al completului de judecată, procurorul ori

persoana ce a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în

legătură cu cauza a cărei revizuire se cere,

- când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive

nu se pot concilia.

Din conținutul prevederilor menționate, cât și din

precizările făcute în alin. (2)-(4) ale aceluiași articol cu privire la

condițiile în care cazurile reglementate la art.

394 alin. (1) C. proc. pen. constituie motive de revizuire, rezultă că

sunt

supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat

fondul cauzei și s-a pronunțat o soluție de condamnare, achitare sau de

încetare a procesului penal.

Rezultă, deci, că hotărârile judecătorești prin care nu se

rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.

În raport cu soluțiile ce pot fi pronunțate în temeiul art.

278

1

alin. (8) lit. a) și

b) C.

proc. pen. de către judecătorul care examinează plângerea

împotriva

rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, s-a

apreciat că nu se poate considera că într-o

astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna dintre

aceste soluții nu implică stabilirea existenței

faptei și a vinovăției

în accepțiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen.

S-a menționat că în acest

sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și

Justiție prin Decizia

nr. XVII/2007 publicată în M.Of. nr. 542 din 17 iulie 2008 stabilind că cererea

de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive,

pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc.

pen., este inadmisibilă.

Împotriva sentinței, revizuientul a declarat prezentul

recurs.

Recursul va fi respins ca

inadmisibil pentru motivele ce se vor arăta:

Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări Codului de

procedură

penală, de natură a contribui la

accelerarea soluționării proceselor, între acestea regăsindu-se și suprimarea

unor căi de atac, cum este cazul recursului împotriva

hotărârilor

pronunțate în procedura prevăzută în art. 278/1 C. proc. pen.

În acest sens, potrivit art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen.,

astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010,

hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor

sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată este definitivă.

Aceste modificări au impus

inserarea în cuprinsul legii a unor dispoziții

tranzitorii care se

regăsesc în art. XXIV.

In privința căilor de atac, singura normă tranzitorie se

regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabilește, cu claritate,

drept criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data

pronunțării hotărârii ce se dorește a fi atacată.

Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit căruia

legea procesual penală este de imediată aplicare, cât și spiritului Legii nr.

202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare și accelerare a

procedurilor, cu efecte imediate.

În consecință, constatând că, potrivit noilor reglementări

legale, sentința instanței de fond în materia plângerii întemeiate pe

dispozițiile art. 278/1 C. proc. pen. este definitivă, pe cale de consecință și

sentința prin care a fost soluționată o

cerere

de revizuire a acestei sentințe este, de asemenea, definitivă potrivit art. 407

C. proc. pen.

În această situație, întrucât petentul a formulat o cale de

atac care nu este

prevăzută de legea în

vigoare, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca

inadmisibil,

recursul cu care a fost învestită, conform art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi

obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

P

ENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientul C.V.

împotriva sentinței penale nr. 7 din 7 aprilie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția

penală și de minori.

Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 21 iunie 2011.