Decizia nr. 736/2012 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 298 a Curții de Apel Timișoara

Asupra recursului de față; în baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara petentul A.l. a solicitat infirmarea soluției dată în lucrarea nr. 193/VIII/1/2011 întrucât procurorii O.M. și D.R. se fac vinovați de comiterea infracțiunilor reclamate, nemulțumirea petentului vizând modul de exercitare a atribuțiilor de serviciu în mod necorespunzător de către magistrații procurori de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad în Dosarele nr. 659/P/2005 și 1213/P/2009. Prin Sentința penală nr. 298/ PI din 20 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a fost respinsă plângerea formulată de petent împotriva lucrării nr. 193/VIII/1/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că analizând legalitatea și temeinicia rezoluției atacate din prisma dispozițiilor legale în materie reglementate de art. 278 1 C. proc. pen. care se completează cu normele de procedură incidente în speță, respectiv art. 75 și urm. C. proc. pen., instanța a apreciat că soluția de respingere a sesizării petentului relativ la activitatea magistraților, în deplină concordanță cu actele dosarului. Împotriva acestei sentințe petentul a formulat recursul de față. Recursul este inadmisibil. Potrivit art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluție de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte persoane pot face plângere la judecătorul de la instanță căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentință, ca în speță, iar potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunțate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă de la data pronunțării. Așa fiind, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționarul A.l. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul A.l. împotriva sentinței penale nr. 298/ PI din 20 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2012.