ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 736/2012

Asupra

recursului de față; în baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe

rolul Curții de Apel Timișoara petentul A.l. a solicitat infirmarea soluției

dată în lucrarea nr. 193/VIII/1/2011 întrucât procurorii O.M. și D.R. se fac

vinovați de comiterea infracțiunilor reclamate, nemulțumirea petentului vizând

modul de exercitare a atribuțiilor de serviciu în mod necorespunzător de către

magistrații procurori de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad în Dosarele nr.

659/P/2005 și 1213/P/2009.

Prin Sentința

penală nr. 298/ PI din 20 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,

a fost respinsă plângerea formulată de petent împotriva lucrării nr. 193/VIII/1/2011

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Pentru a hotărî

astfel instanța a reținut că analizând legalitatea și temeinicia rezoluției

atacate din prisma dispozițiilor legale în materie reglementate de art. 278

1

C. proc. pen. care se completează cu normele de procedură incidente în speță,

respectiv art. 75 și urm. C. proc. pen., instanța a apreciat că soluția de

respingere a sesizării petentului relativ la activitatea magistraților, în

deplină concordanță cu actele dosarului.

Împotriva acestei

sentințe petentul a formulat recursul de față.

Recursul este

inadmisibil.

Potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluție de neîncepere a urmăririi penale

sau a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte persoane pot face

plângere la judecătorul de la instanță căreia i-ar reveni, potrivit legii,

competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea o poate respinge ca

nefondată prin sentință, ca în speță, iar potrivit art. 278

1

alin. (10)

C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. 18 pct. 39 din

Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii pronunțate de judecător

potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale de atac, astfel că

sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă de la data pronunțării.

Așa fiind, Înalta

Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit.

a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționarul A.l.

În temeiul art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționarul A.l. împotriva sentinței penale nr.

298/ PI din 20 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 14 martie 2012.