ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4150/2012

Asupra recursului penal de-față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 512/R din 26 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de petentul A.D., împotriva sentinței penale nr. 12 din 24 ianuarie 2012 a Judecătoriei Ineu, pronunțată în Dosarul nr. 2821/246/2011. Pentru a decide astfel, Curtea a reținut următoarele: Potrivit actelor de la dosar, la data de 15 decembrie 2011, Judecătoria Ineu a fost investită, în condițiile prev. de art. 278 C. proc. pen., de petentul A.D., cu soluționarea unei plângeri împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu nr. 389/P/2010 și 157/11/2/2011.

Judecătoria Ineu prin sentința penală nr. 12/2012, a respins plângerea petentului. Hotărârea pronunțată de Tribunalul Arad este definitivă, conform prev. art. 278 alin. (10) C. proc. pen. și împotriva acesteia nu mai poate fi formulată nici o cale ordinară de atac. Împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul A.D. Înalta Curte constată că recursul promovat este inadmisibil, pentru cele ce succed. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (8). C. proc. pen., judecătorul, soluționând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentință, ca în cauza de față, iar potrivit art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta a fost modificat prin art. XVIIl pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului, pronunțată potrivit alin. (8), este definitivă. De asemenea, conform art. 385 1 C. proc.

pen., pot fi atacate cu recurs sentințele pronunțate de judecătorii, sentințele pronunțate de tribunalele militare, sentințele pronunțate de Curțile de Apel și Curtea Militară de Apel, sentințele pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de Curți de Apel și Curtea Militară de Apel, precum și sentințele pronunțate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum și cele privind reabilitarea. Astfel, rezultă că, potrivit dispozițiilor acestui din urmă text legal, sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

În cauză, petentul A.D. a declarat.recurs împotriva unei hotărâri definitive, cale de atac care nu întrunește cerințele dispoziției legale menționate și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun. Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. În consecință, Înalta Curte constată că recursul declarat de petent este inadmisibil, iar în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. urmează a fi respins, ca atare. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A.D., împotriva deciziei penale nr. 512/R din 26 martie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petent la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 decembrie 2012.