ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 806/2013

Deliberând asupra cauzei de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin rezoluția din 24 februarie 2012 dată în dosar nr. 10/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus neînceperea urmăriri penale față de procurorii R.S. și P.M. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 247 C. pen.. În motivarea rezoluției s-a arătat că petenții în plângerea formulată și-au exprimat nemulțumirea cu privire la modul de soluționare de către procurorul P.M.

a Dosarelor nr. 504/P/2011și 341/P/2011 ale Parchetului de pe ângă Judecătoria Ineu în care aceștia au avut calitatea de persoane vătămate precum și față de rezoluțiile date în Dosarul nr. 161/II/2/2011 și nr. 171/II/2/2011 date de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu R.S., întrucât acesta din urmă a respins plângerile împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procurorul de caz, în dosarele menționate mai sus. În opinia petenților, cei doi procurori nominalizați ar fi comis infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și prin îngrădirea unor drepturi cu" ocazia soluționării dosarelor penale enunțate. Procurorul a arătat că prin rezoluția nr. 504/P/2011 din data de 26 octombrie 2011, intimatul P.M.

a dispus confirmarea propunerii de neîncepere a urmării penale față de făptuitorii S.E., S.M., N.I., N.D., F.E., J.F., B.T., G.C., G.T.D., V.E.F., sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 213 alin. (1), 208 alin. (1), 220 alin. (1) și 217 alin. (1) C. pen. iar prin rezoluția nr. 341/P/2011 din data de 31 octombrie 2011 același intimat a confirmat propunerea de neîncepere a urmării penale față de făptuitorul I.V. sub aspectul comiterii infracțiunilor prev. de art. 192 alin. (1) și art. 193 alin. (1) C. pen.. S-a mai arătat că prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu R.S. prin rezoluția nr. 161/II/2/2011 din data de 24 noiembrie 2011 a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta D.S.

împotriva soluției de netrimitere în judecată dispusă în Dosarul nr. 504/P/2011 iar prin rezoluția nr. 171/II/2/2011 din data de 22 decembrie 2011 a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul D.G. împotriva soluției de netrimitere în judecată dispusă de procurorul de caz în Dosar nr. 341/P/2011. Procurorul a arătat că pronunțarea unei soluții de netrimitere în judecată chiar dacă aceasta este nefavorabilă petenților nu poate fi considerată abuz și implicit nu poate constitui elementul material al unei infracțiuni de serviciu.

În motivare s-a invocat art. 132 alin. (1) din Constituția României precum și art. 5 din Legea nr. 303/2004 arătându-se că procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, îndeplinindu-și atribuțiile care le revin pentru soluționarea unor dosare prin pronunțarea unor soluții ce le consideră legale și temeinice în raport de probele administrate, iar aceste soluții pot fi verificate și chiar desființate în urma controlului ierarhic sau de către instanța de judecată prin utilizarea dispozițiilor art. 278, 278 1 C. proc. pen.. Procurorul verificând în concret acest aspect a constat că instanța de judecată a verificat legalitatea și temeinicia actelor atacate iar prin sentințele penale definitive nr. 13/2012 pronunțate în Dosar nr. 2825/246/2011 și nr. 19/2012 în Dosar nr. 141/246/2012 s-a dispus respingerea plângerilor petenților ca nefondate.

În concluzie s-a arătat că în sarcina procurorilor R.S. și P.M. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu nu poate fi reținută existența vreunei fapte penale fiind incident dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. împotriva acestei rezoluții au formulat plângere petenții D.S. și D.G. care a fost respinsă prin rezoluția din 09 aprilie 2012 dată în Dosar n 369/II/2/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Împotriva acestor rezoluții au formulat plângere petenții D.S. și D.G. fără însă a motiva plângerea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara. Din actele și lucrările Curtea de Apel a reținut că petenții D.S. și D.G. sunt nemulțumiți de modul de soluționare a Dosarelor cu nr. 504/P/2011 și 341/P/2011, dosare în care s-a dispus o soluției de netrimitere în judecată a făptuitorilor.

S-a constatat că împotriva soluțiilor adoptate în aceste dosare penale petenții au uzat de dispozițiile art. 278 C. proc. pen., respectiv au formulat plângere la prim procurorul unității de parchet care a pronunțat soluția atacată iar intimatul R.S. având calitatea de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu a respins ca neîntemeiate plângerile formulate de petenții D.S. respectiv D.G. împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată, prin rezoluțiile nr. 161/11/2/2011 și nr. 171/II/2/2011. Mai mult decât atât, aceste rezoluții au fost cenzurate și de către instanța de judecată, petenții uzând de procedurile prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen. fiind pronunțate în acest sens sentințele penale definitive nr. 13 din 24 ianuarie 2012 pronunțată în Dosar nr. 2825/246/2011 precum și sentința nr. 19 din 14 februarie 2012 pronunțată în Dosar nr. 141/246/2012 ale Judecătoriei Ineu prin care s-a dispus respingerea plângerilor formulate de către petenți.

Având în vedere că petenții și-au exercitat dreptul legal de a uza de procedurile prevăzute de art. 278 și art. 278 1 C. proc. pen. nemulțumirile acestora fiind înregistrate și soluționate în modalitatea prevăzută de lege, Curtea de Apel a reținut că nu mai există alte posibilități de atacare a rezoluțiilor adoptate cu privire la plângerile penale formulate de petenții D.S. și D.G. care au format obiectul Dosarelor nr. 504/P/2011 și 341/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu. S-a apreciat că împrejurarea că soluțiile dispuse în aceste dosare nu sunt în favoarea persoanelor vătămate nu poate însemna că s-a realizat conținutul constitutiv al infracțiunilor reclamate de către petenți, neputând fi identificate latura obiectivă sau subiectivă a infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen.

sau de abuz în serviciu prin vătămare a unor drepturi prevăzută de art. 247 C. pen., procurorii P.M. și R.S. îndeplinindu-și în mod legal îndatoririle de serviciu fără a vătăma interesele legale ale petenților și fără a încălca drepturile acestora. Împotriva sentinței penale nr. 195/PI din 22 august 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, au declarat recurs petenții D.S. și D.G., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Înalta Curte constată că petenții nu au precizat motivele de recurs, astfel că, fiind incidente dispozițiile art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen., va examina recursul formulat în raport de cazurile de casare ce se iau în considerare din oficiu, conform art. 385 9 alin. (2) și (3) C. proc.

pen.. Examinând hotărârea recurată, din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 alin. lit. a) teza a-II-a C. proc. pen., constată că recursurile formulate de către petenții D.S. și D.G., sunt inadmisibile, întrucât sentința atacată cu prezentul recurs este definitivă. Înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual. Căile ordinare de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate.

Astfel, exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea. Plângerea formulată împotriva rezoluțiilor procurorului de netrimitere în judecată se soluționează prin sentință sau încheiere, după caz, care în temeiul art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. este definitivă. În speță, Înalta Curte constată că petiționara a formulat recurs împotriva unef sentințe prin care a fost respinsă plângerea formulată în baza art. 278 1 C. proc. pen., sentință care este definitivă și nesusceptibilă a fi atacată cu apel sau recurs. Față de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a-II-a C. proc.

pen., va respinge, ca inadmisibil, recursurile formulate de petenții D.S. și D.G. împotriva sentinței penale nr. 195/PI din 22 august 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții petenți vor fi obligată la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petenții D.S. și D.G. împotriva sentinței penale nr. 195/PI din 22 august 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenții petenți la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată in ședință publică, azi 05 martie 2013.