ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2131/2011

Asupra contestației în anulare de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 247/PI din 4 noiembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția

penală,

a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta F.G.

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale dată de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosarul

nr. 280/P/2010 din 05 august 2010, menținută prin rezoluția procurorului

general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara nr.

937/II/2/2010 din 19 august 2010. în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a

fost obligată petenta la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către

stat.

Prin decizia penală nr. 329 din 31 ianuarie 2011, Înalta

Curte de Casație și Justiție,

secția

penală, a respins ca nefondat recursul declarat de petenta F.G.

împotriva

sentinței penale nr. 247/PI din 4 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția

penală. A fost obligată recurenta la plata sumei de 300 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

La data de 4 martie 2011, petenta a formulat prezenta contestație

în anulare solicitând înlăturarea obligației de plată a cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă totală de 450 lei.

Contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă

pentru motivele ce se vor arăta:

Pe de o parte, potrivit art. 388 C. proc. pen.,

contestația în anulare poate fi

introdusă

de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10

zile

de la începerea executării, iar de celelalte părți, în termen de 30 de zile de

la data pronunțării hotărârii a cărei anulare se cere. Pe de altă parte,

cazurile de contestație în anulare sunt expres și limitativ prevăzute de art. 386

lit. a)-e) C. proc. pen.

Cererea de contestație în anulare a deciziei penale

nr. 329 din 31 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, a fost formulată la data de 4 martie 2011, iar motivul pe care se

sprijină nu este unul dintre cele prevăzute de

art. 386 C. proc. pen. (contestatoarea a solicitat anularea deciziei în

scopul exonerării de

plata sumei de 450 lei reprezentând cheltuieli

judiciare).

Or, având în vedere că, potrivit art. 391 alin. (2) C.

proc. pen., instanța admite în principiu cererea de contestație în anulare

numai dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege (termen, unul din cazurile

prevăzute de art. 386 C. proc. pen., depunerea ori invocarea unor dovezi care

sunt la dosar), prin interpretarea „per a contrario" rezultă că în

situația în care una sau mai multe dintre aceste condiții nu este (nu sunt)

îndeplinită (îndeplinite), soluția este respingerea ca inadmisibilă a

contestației în anulare.

În final, Înalta Curte mai reține și următoarele

aspecte: Curtea Constituțională a României, în mod constat, a statuat că

„nici-o normă constituțională nu impune gratuitatea actului de justiție"

si, prin urmare, „cheltuielile judiciare ocazionate în procesul penal, avansate

de stat, trebuie suportate de partea vinovată pentru provocarea acelor

cheltuieli" (deciziile nr. 752/2007, 51/2006, 171/2001, 83/2001, 12/2001,

39/1993, 7/1993, 41/1995, 118/1996, 18/1997, 89/1995 și 18/1996).

Conform art. 189 C. proc. pen., „cheltuielile necesare

pentru efectuarea actelor de procedură, ..., precum și orice alte cheltuieli

ocazionate de desfășurarea procesului penal se acoperă din sume/e avansate de

stat sau plătite de părți" iar potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

„ în cazul.... introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt

suportate de persoana căreia i s-a respins... cererea".

În consecință, în conformitate cu art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea

F.G.

împotriva deciziei penale nr.329 din 31 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 989/59/2010.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 24 mai 2011.