ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1104/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 267/PI din 25 noiembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. 1123/59/2010, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul prevederilor art. 42 C. proc. pen., raportat la prevederile art. 386, art. 389 C. proc. pen., a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, sentința fiind definitivă. Pentru a hotărî astfel a reținut că prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 1123/59/2010, contestatoarea C.M. a solicitat ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună anularea cheltuielilor judiciare în sumă de 450 lei, la plata cărora a fost obligată prin decizia penală nr. 226 din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen. soluționarea contestației în anulare, este de competența instanței de recurs, instanță, care în cauză, este Înalta Curte de Casație și Justiție. Petenta - contestatoare a mai adresat pe cale administrativă Curții de Apel Timișoara, prin care a solicitat „ îndreptarea erorii materiale", cerere căreia Curtea i-a răspuns prin adresa nr. 624/49 din 22 octombrie 2010, existentă la fila nr. 6 din prezentul dosar.

Întrucât petenta a denumit cererea ca fiind contestație în anulare chiar dacă din conținutul ei rezultă că este nemulțumită de obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare - deci echivalează cu „ recurs", recurs care împotriva sentinței penale nr. 234/PI din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel Timișoara a fost soluționat deja, fiind respins prin decizia penală nr. 228 din 26 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - deci oricum ar fi calificată cererea - recurs ori contestație în anulare - soluționarea ei revine instanței ierarhic superioare respectiv, Înaltei Curți de Casație și Justiție. Împotriva sentinței penale 267/PI din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1123/59/2010 a declarat recurs contestatoarea C.M., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 550/1/2011.

Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385 6 alineat ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 alin. (l) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursul formulat de contestatoare, este inadmisibil, având în vedere că prin decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s-a declinat competența de soluționare a cererii de contestație în anulare formulată de contestatoare în favoarea Înaltei Curți, în raport cu dispozițiile art. 42 alin. (4) C. proc. pen., sentința fiind definitivă. Înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Dispozițiile art. 42 alin. (4) C. proc. pen. prevăd că hotărârea de declinare a competenței nu este supusă apelului și nici recursului. Căile ordinare de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor, cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate. Astfel, exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea. Față de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. l lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea C.M.

împotriva sentinței penale nr. 267/PI din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1123/59/2010. In temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurenta contestatoare la plata cheltuielilor judiciare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea C.M. împotriva sentinței penale nr. 267/PI din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1123/59/2010. Obligă recurenta contestatoare la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2011.