ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1104/2011

Asupra

recursului de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 267/PI din 25 noiembrie 2010, pronunțată în dosarul nr.

1123/59/2010, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul prevederilor

art. 42 C. proc. pen., raportat la prevederile art. 386, art. 389 C. proc.

pen., a declinat competența soluționării cauzei, în favoarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție, sentința fiind definitivă.

Pentru a

hotărî astfel a reținut că prin cererea înregistrată la Curtea de Apel

Timișoara sub nr. 1123/59/2010, contestatoarea C.M. a solicitat ca prin

hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună anularea cheltuielilor judiciare în

sumă de 450 lei, la plata cărora a fost obligată prin decizia penală nr. 226

din 26 ianuarie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Potrivit

dispozițiilor art. 386 C. proc. pen. soluționarea contestației în anulare, este

de competența instanței de recurs, instanță, care în cauză, este Înalta Curte

de Casație și Justiție.

Petenta -

contestatoare a mai adresat pe cale administrativă Curții de Apel Timișoara,

prin care a solicitat „ îndreptarea erorii materiale", cerere căreia

Curtea i-a răspuns prin adresa nr. 624/49 din 22 octombrie 2010, existentă la

fila nr. 6 din prezentul dosar.

Întrucât

petenta a denumit cererea ca fiind contestație în anulare chiar dacă din

conținutul ei rezultă că este nemulțumită de obligarea sa la plata

cheltuielilor judiciare - deci echivalează cu „ recurs", recurs care

împotriva sentinței penale nr. 234/PI din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel

Timișoara a fost soluționat deja, fiind respins prin decizia penală nr. 228 din

26 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - deci oricum ar fi

calificată cererea - recurs ori contestație în anulare - soluționarea ei revine

instanței ierarhic superioare respectiv, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva

sentinței penale 267/PI din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția

penală, pronunțată în dosarul nr. 1123/59/2010 a declarat recurs contestatoarea

C.M., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 550/1/2011.

Examinând hotărârea

recurată, din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 385

6

alineat ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul

art. 385

15

alin. (l) lit. a) teza a II-a C. proc. pen., constată că

recursul formulat de contestatoare, este inadmisibil, având în vedere că prin

decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, s-a declinat competența de

soluționare a cererii de contestație în anulare formulată de contestatoare în

favoarea Înaltei Curți, în raport cu dispozițiile art. 42 alin. (4) C. proc.

pen., sentința fiind definitivă.

Înalta Curte

reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine

atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl

prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui

drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Dispozițiile

art. 42 alin. (4) C. proc. pen. prevăd că hotărârea de declinare a competenței

nu este supusă apelului și nici recursului.

Căile ordinare

de atac sunt strict și limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu

arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum și a condițiilor,

cazurilor și termenelor în care pot fi exercitate.

Astfel,

exercitând o cale de atac în afara condițiilor stabilite de lege, demersul

astfel realizat va fi sancționat cu inadmisibilitatea.

Față de

considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art.

385

15

alin. (1) pct. l lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va

respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea C.M. împotriva

sentinței penale nr. 267/PI din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara,

secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1123/59/2010.

In

temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga

recurenta contestatoare la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea C.M. împotriva sentinței

penale nr. 267/PI din 25 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția

penală, pronunțată în dosarul nr. 1123/59/2010.

Obligă

recurenta contestatoare la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 21 martie 2011.