ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3400/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 30 noiembrie 2007,

reclamantul D.V. a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității, anularea deciziilor nr. 1669 din 13 mai 2007

și nr. 2749 din 11 septembrie 2007, arătând că aceste decizii au fost emise cu

încălcarea dreptului la apărare.

Prin Sentința civilă

nr. 42 din 14 aprilie 2008, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului

București în baza art. 34 din O.U.G. nr. 24/2008.

Prin Sentința civilă

nr. 3520 din 10 decembrie 2008, Tribunalul București, față de modificările

aduse la O.U.G. nr. 24/2008 prin Legea nr. 293/2008, a declinat competența de

soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București.

instanțe

Prin Sentința nr. 1892

din 27 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul D.V.,

ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut în esență că acțiunea a fost

promovată, inițial, de pârât,ca o contestație împotriva deciziilor C.N.S.A.S.

nr. 1669 din 13 mai 2007 și 2749 din 11 septembrie 2007, decizii emise sub

imperiul Legii nr. 187/1999, iar ulterior declarării acestei legi ca

neconstituțională prin Decizia 51/2008 a Curții Constituționale, s-a adoptat O.U.G.

24/2008 care prevede o procedură diferită de verificare și de deconspirare a

peroanelor care au fost lucrători sau colaboratori ai securității.

S-a arătat în

considerentele sentinței atacate că, având în vedere faptul că după apariția O.U.G.

nr. 24/2008, constatarea calității de lucrător sau colaborator al securității

se face de către instanța de judecată la cererea organului administrativ,

litigiul a continuat prin schimbarea calității părților și analizarea acțiunii

ca o acțiune în constatare, intimatul de la acel moment, devenit reclamant,

formulând și o cerere scrisă de constatare a calității de lucrător al

securității.

Referitor la

admisibilitatea cererii, instanța de fond a apreciat că, întrucât în cauza nu

s-a formulat o cerere de constatare a calității reclamantului de lucrător al

securității, de către una din persoanele urmărite, astfel cum prevăd dispozițiile

O.U.G. nr. 24/2008, iar reclamantul nu face parte din nici una dintre

categoriile prevăzute, în mod limitativ, la art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, nu

se poate constata calitatea pârâtului de lucrător al securității.

Împotriva acestei

hotărâri a formulat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, potrivit

art. 304

1

C. proc. civ.

În esență, recurentul

- reclamant a invocat dezlegarea greșită a situației tranzitorii create ca

urmare a modificării cadrului legislativ al deconspirării fostei Securități,

prin O.U.G. nr. 24/2008 și prin Legea de aprobare a acesteia.

Mai precis, a arătat

că, ulterior formulării cererii precizatoare prin care C.N.A.S. a solicitat

constatarea calității pârâtului de lucrător al Securității, art. 34 alin. (1) din

O.U.G. nr. 24/2008 s-a modificat, în sensul că pricinile aflate pe rolul secțiilor

civile ale curților de apel, în calitate de instanțe de control judecătoresc, învestite

potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/1999, urmau a fi transmise Secției

Contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, ca instanța de

control judecătoresc.

În consecință, a solicitat

casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la curtea de apel, în

considerarea prevederii legale menționate.

Prin întâmpinarea depusă

la dosar, intimatul – reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

arătând că instanța de fond a soluționat în mod corect cererea cu care a fost

învestită după modificarea legislativă intervenită ca efect al declarării neconstituționalității

Legii nr. 187/1999.

Este de principiu că dispozițiile

procedurale sunt de imediată aplicare, astfel încât, în soluționarea cauzei, se

impunea respectarea procedurii prevăzute de legea nouă, O.U.G. nr. 24/2008,

care în art. 34 oferă temei pentru ca instanța să confere valabilitate unor acte

emise sub imperiul legii neconstituționale, în măsura în care răspund exigențelor

legii noi, sau să le înlăture, în măsura în care nu corespund acestor exigențe.

Intimatul – pârât a mai

arătat că dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 constituie o concretizare

a prevederilor constituționale care consacră dreptul la informație, dar nu pot fi

interpretate în sensul posibilității demarării „din oficiu” a unor astfel de

litigii în care poate fi vătămat dreptul la viața personală și intimă a pârâților,

fără ca această încălcare să fie justificată.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate de recurent și a prevederilor art. 304

1

C.

proc. civ., luând în considerare și apărările intimatului, Înalta Curte

constată că recursul este fondat.

și de drept relevante

Prezentul litigiu a fost

declanșat sub imperiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea poliției politice, printr-o contestație formulată de reclamantul D.V.

împotriva deciziilor nr. 1669 din 13 mai 2007 și nr. 2749 din 11 septembrie 2007

ale Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.A.S.),

potrivit art. 16 din actul normativ menționat.

După învestirea instanței,

Legea nr. 187/1999, modificată și completată prin O.U.G. nr. 16/2006 , precum și

dispozițiile art. II și V din această ordonanță au fost constatate neconstituționale,

prin decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008 a Curții Constituționale, publicată în

M.Of. nr. 95 din 6 februarie 2008.

Urmare a deciziei Curții

Constituționale, în considerarea prevederilor art. 147 alin. (1) din

Constituția României, a fost adoptată O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la

propriul dosar și deconspirarea Securității publicată în M.Of. nr. 182 din 10

martie 2008, care în art. 34, în forma sa inițială, prevedea următoarele:

„Cauzele aflate pe

rolul instanțelor civile la

data intrării în

vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se trimit instanțelor de contencios

administrativ

competente. Acestea, la primul termen de judecată, verifică dacă părțile

stăruie

în continuarea judecății, iar în caz

afirmativ continuă judecata potrivit

prevederilor prezentei ordonanțe de

urgență, examinând cauza sub toate aspectele și apreciind care acte și lucrări

efectuate rămân valabile".

În acel context

legislativ, care nu oferea suficiente elemente pentru orientarea clară a conduitei

destinatarilor normei juridice, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității a depus la dosar o acțiune în constatare a calității pârâtului D.V.

de lucrător al Securității (f.9-13 dosar 18123/3/2008 al Tribunalului

București), din momentul respectiv, calitățile procesuale ale părților fiind inversate.

Ulterior, prin Legea nr.

293/2008, de aprobare a O.U.G. nr. 24/2008, art. 34 a fost modificat, căpătând

următorul conținut:

„Cauzele aflate pe

rolul secțiilor civile ale curților de apel, în calitate de instanțe de

control judecătoresc, ca urmare a exercitării căii

de atac prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/1999 privind accesul

la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, cu modificările

și completările ulterioare, împotriva deciziilor Consiliului Național pentru

Studierea

Arhivelor Securității, la

data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se transmit

Secției de contencios administrativ și fiscal a

Curții de Apel București, ca instanță de control

judecătoresc. Aceasta, la primul termen de judecată, va continua judecarea

cauzelor cu

luarea în considerare a

probelor admise și a actelor procesuale efectuate de instanța

civilă.

Cauzele

aflate pe rolul Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Bu

curești se transmit,

de îndată, Secției de

contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București”.

Întrucât a fost învestită

în temeiul acestei norme tranzitorii, Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ și fiscal, era datoare să pună în discuția părților și

să clarifice obiectul acțiunii și cadrul procesual, luând în considerare actele

procesuale ale părților, în succesiunea lor, prin prisma evoluției cadrului legislativ.

Neprocedând în acest

mod și verificând admisibilitatea acțiunii exclusiv prin prisma noilor prevederi

ale O.U.G. nr. 24/2008, fără să țină seama de normele tranzitorii citate mai

sus, a încălcat prevederile art. 34 din O.U.G. nr. 24/2008, în forma în vigoare

la data pronunțării sentinței și nu a mai exercitat nici un control asupra deciziilor

C.N.S.A.S., pe care inițial intimatul D.V. le contestase.

adoptate în recurs

Având în vedere

considerentele expuse și împrejurarea că prima instanță nu a cercetat fondul

cauzei, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite

recursul și va casa sentința, cu trimiterea cauzei la aceeași curte de apel,

care urmează să rejudece litigiul ca instanță de control judecătoresc, în

temeiul art. 34 din O.U.G. nr. 24/2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței

nr. 1892 din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 iunie 2011.