ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3400/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău la data de 30 noiembrie 2007, reclamantul D.V. a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, anularea deciziilor nr. 1669 din 13 mai 2007 și nr. 2749 din 11 septembrie 2007, arătând că aceste decizii au fost emise cu încălcarea dreptului la apărare. Prin Sentința civilă nr. 42 din 14 aprilie 2008, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București în baza art. 34 din O.U.G. nr. 24/2008. Prin Sentința civilă nr. 3520 din 10 decembrie 2008, Tribunalul București, față de modificările aduse la O.U.G.

nr. 24/2008 prin Legea nr. 293/2008, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București. 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 1892 din 27 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul D.V., ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că acțiunea a fost promovată, inițial, de pârât,ca o contestație împotriva deciziilor C.N.S.A.S. nr. 1669 din 13 mai 2007 și 2749 din 11 septembrie 2007, decizii emise sub imperiul Legii nr. 187/1999, iar ulterior declarării acestei legi ca neconstituțională prin Decizia 51/2008 a Curții Constituționale, s-a adoptat O.U.G.

24/2008 care prevede o procedură diferită de verificare și de deconspirare a peroanelor care au fost lucrători sau colaboratori ai securității. S-a arătat în considerentele sentinței atacate că, având în vedere faptul că după apariția O.U.G. nr. 24/2008, constatarea calității de lucrător sau colaborator al securității se face de către instanța de judecată la cererea organului administrativ, litigiul a continuat prin schimbarea calității părților și analizarea acțiunii ca o acțiune în constatare, intimatul de la acel moment, devenit reclamant, formulând și o cerere scrisă de constatare a calității de lucrător al securității. Referitor la admisibilitatea cererii, instanța de fond a apreciat că, întrucât în cauza nu s-a formulat o cerere de constatare a calității reclamantului de lucrător al securității, de către una din persoanele urmărite, astfel cum prevăd dispozițiile O.U.G.

nr. 24/2008, iar reclamantul nu face parte din nici una dintre categoriile prevăzute, în mod limitativ, la art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, nu se poate constata calitatea pârâtului de lucrător al securității. 2. Recursul reclamantului Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, potrivit art. 304 1 C. proc. civ. În esență, recurentul - reclamant a invocat dezlegarea greșită a situației tranzitorii create ca urmare a modificării cadrului legislativ al deconspirării fostei Securități, prin O.U.G. nr. 24/2008 și prin Legea de aprobare a acesteia. Mai precis, a arătat că, ulterior formulării cererii precizatoare prin care C.N.A.S.

a solicitat constatarea calității pârâtului de lucrător al Securității, art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 s-a modificat, în sensul că pricinile aflate pe rolul secțiilor civile ale curților de apel, în calitate de instanțe de control judecătoresc, învestite potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/1999, urmau a fi transmise Secției Contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, ca instanța de control judecătoresc. În consecință, a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la curtea de apel, în considerarea prevederii legale menționate. 3. Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul – reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de fond a soluționat în mod corect cererea cu care a fost învestită după modificarea legislativă intervenită ca efect al declarării neconstituționalității Legii nr. 187/1999.

Este de principiu că dispozițiile procedurale sunt de imediată aplicare, astfel încât, în soluționarea cauzei, se impunea respectarea procedurii prevăzute de legea nouă, O.U.G. nr. 24/2008, care în art. 34 oferă temei pentru ca instanța să confere valabilitate unor acte emise sub imperiul legii neconstituționale, în măsura în care răspund exigențelor legii noi, sau să le înlăture, în măsura în care nu corespund acestor exigențe. Intimatul – pârât a mai arătat că dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 constituie o concretizare a prevederilor constituționale care consacră dreptul la informație, dar nu pot fi interpretate în sensul posibilității demarării „din oficiu” a unor astfel de litigii în care poate fi vătămat dreptul la viața personală și intimă a pârâților, fără ca această încălcare să fie justificată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurent și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., luând în considerare și apărările intimatului, Înalta Curte constată că recursul este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Prezentul litigiu a fost declanșat sub imperiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice, printr-o contestație formulată de reclamantul D.V. împotriva deciziilor nr. 1669 din 13 mai 2007 și nr. 2749 din 11 septembrie 2007 ale Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.A.S.), potrivit art. 16 din actul normativ menționat. După învestirea instanței, Legea nr. 187/1999, modificată și completată prin O.U.G.

nr. 16/2006 , precum și dispozițiile art. II și V din această ordonanță au fost constatate neconstituționale, prin decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008 a Curții Constituționale, publicată în M.Of. nr. 95 din 6 februarie 2008. Urmare a deciziei Curții Constituționale, în considerarea prevederilor art. 147 alin. (1) din Constituția României, a fost adoptată O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității publicată în M.Of. nr. 182 din 10 martie 2008, care în art. 34, în forma sa inițială, prevedea următoarele: „Cauzele aflate pe rolul instanțelor civile la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se trimit instanțelor de contencios administrativ competente.

Acestea, la primul termen de judecată, verifică dacă părțile stăruie în continuarea judecății, iar în caz afirmativ continuă judecata potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, examinând cauza sub toate aspectele și apreciind care acte și lucrări efectuate rămân valabile". În acel context legislativ, care nu oferea suficiente elemente pentru orientarea clară a conduitei destinatarilor normei juridice, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a depus la dosar o acțiune în constatare a calității pârâtului D.V. de lucrător al Securității (f.9-13 dosar 18123/3/2008 al Tribunalului București), din momentul respectiv, calitățile procesuale ale părților fiind inversate. Ulterior, prin Legea nr. 293/2008, de aprobare a O.U.G.

nr. 24/2008, art. 34 a fost modificat, căpătând următorul conținut: „Cauzele aflate pe rolul secțiilor civile ale curților de apel, în calitate de instanțe de control judecătoresc, ca urmare a exercitării căii de atac prevăzute la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, cu modificările și completările ulterioare, împotriva deciziilor Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se transmit Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, ca instanță de control judecătoresc. Aceasta, la primul termen de judecată, va continua judecarea cauzelor cu luarea în considerare a probelor admise și a actelor procesuale efectuate de instanța civilă.

Cauzele aflate pe rolul Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Bu curești se transmit, de îndată, Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București”. Întrucât a fost învestită în temeiul acestei norme tranzitorii, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, era datoare să pună în discuția părților și să clarifice obiectul acțiunii și cadrul procesual, luând în considerare actele procesuale ale părților, în succesiunea lor, prin prisma evoluției cadrului legislativ. Neprocedând în acest mod și verificând admisibilitatea acțiunii exclusiv prin prisma noilor prevederi ale O.U.G. nr. 24/2008, fără să țină seama de normele tranzitorii citate mai sus, a încălcat prevederile art. 34 din O.U.G.

nr. 24/2008, în forma în vigoare la data pronunțării sentinței și nu a mai exercitat nici un control asupra deciziilor C.N.S.A.S., pe care inițial intimatul D.V. le contestase. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele expuse și împrejurarea că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și va casa sentința, cu trimiterea cauzei la aceeași curte de apel, care urmează să rejudece litigiul ca instanță de control judecătoresc, în temeiul art. 34 din O.U.G. nr. 24/2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței nr. 1892 din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2011.