ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 899/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 714 din 07 aprilie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis recursul pârâtului Ministerul Apărării Naționale, reprezentat legal prin Direcția pentru relația cu Parlamentul și Asistență Juridică și în Instanță împotriva sentinței civile nr. 88 din 13 ianuarie 2020 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și, în consecință, a modificat în parte sentința atacată, în sensul respingerii în tot a acțiunii reclamantului și a respins, ca nefondat, recursul reclamantului A.E. împotriva aceleiași sentințe. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ., constatând că recursul declarat de reclamantul A.E. este nefondat, iar recursul formulat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale este fondat pentru următoarele considerente Astfel, potrivit art. II din Legea nr. 90/1997 pentru completarea art. 9 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, „Drepturile de pensie recalculate conform art. 9 alin. (5) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu completările aduse prin prezenta lege, se acordă și se plătesc de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în termenul legal de prescripție”.

La art. III din aceeași lege, se prevede că „prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2008, Documentele necesare stabilirii dreptului de pensie se pot depune de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.” Față de aceste dispoziții legale și de cele prevăzute la art. 15 alin. (2) din Constituția României modificată și completată prin Legea de revizuire a Constituției României nr. 429/2003, instanța de apel a reținut că instanța de fond a reținut în mod greșit că legea stabilește un termen legal de prescripție de 3 ani anterior intrării sale în vigoare, în care aceste drepturi se acordă și se plătesc, deci începând cu 01 ianuarie 2005 și nu începând cu 01 ianuarie 2008, așa cum corect s-a stabilit prin Decizia nr. 964491/2009.

Împotriva deciziei respective, la data de 11 mai 2010, a declarat recurs reclamantul A.E., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând casarea în totalitate a deciziei recurate și obligarea pârâtei de a-i restitui în totalitate sumele neîncasate la vechimea în muncă de 37 de ani din 1996 când a ieșit la pensie și până în prezent. În drept au fost invocate dispozițiile art. 18 alin. (1), art. 50 alin. (1) din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, art. 52 și art. 16 alin. (1) din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Analizând recursul declarat de reclamantul A.E., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil, avându-se în vedere următoarele considerente: Prin decizia atacată a fost soluționat recursul declarat de reclamantul A.E.

împotriva deciziei civile nr. 714 din 7 aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, dispunându-se respingerea acestuia ca nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., se va reține faptul că hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 hotărârile date în recurs sunt irevocabile. Aplicând aceste dispoziții procedurale la cauza de față, se constată faptul că reclamantul A.E.

s-a adresat instanței, formulând o cerere de recurs întemeiată pe prevederile dispozițiilor art. 18 alin. (1), art. 50 alin. (1) din legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, art. 52 și art. 16 alin. (1) din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și îndreptată împotriva unei decizii irevocabile, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, ca instanță de recurs. În consecință, recursul declarat de reclamant împotriva unei decizii irevocabile nu poate fi primit, calea de atac respectivă fiind inadmisibilă. Față de cele arătate se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A.E. împotriva deciziei civile nr. 714 din 7 aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2011.