ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 139/2023

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția Civilă la 28.02.2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, a formulat contestație împotriva refuzului privind revizuirea deciziei de pensie militară a reclamantului, în sensul calculării drepturilor de pensie potrivit dispozițiilor din Legea nr. 164/2001, sub care au fost deschise.

Prin sentința civilă nr. 1133/07.06.2022, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a respins acțiunea.

Împotriva sentinței civile, reclamantul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În cadrul apelului, autorul căii de atac a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015.

Prin încheierea din 17.11.2022, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Împotriva acestei încheieri, A. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecarea cererii de sesizare a Curții Constituționale, admiterea acesteia și sesizarea instanței de contencios constituțional.

În motivare, a arătat, în esență, că cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 sunt întrunite, între textul de lege contestat și judecata cauzei existând o legătură.

Astfel, a arătat că, în ipoteza în care dispozițiile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 ar fi declarate neconstituționale, în raport cu principiul neretroactivității legii, atunci pensiile stabilite și plătite în baza Legii nr. 119/2010, revizuite în temeiul O.U.G. nr. 1/2011, cele plătite în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 241/2013, precum și pensiile stabilite în baza Legii nr. 80/1995 nu ar mai fi recalculate și actualizate în temeiul Legii nr. 223/2015, recurentul rămânând la pensia contributivă stabilită în condițiile Legii nr. 119/2010, pe care o apreciază mai favorabilă, sens în care a evocat art. 6 alin. (2) C. civ.

În drept, autorul căii de atac a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

La 30.12.2022 intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

Analizând actele dosarului, precum și încheierea atacată prin prisma criticilor de nelegalitate invocate, Înalta Curte reține următoarele:

În speță, excepția de neconstituționalitate vizează art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, autorul excepției susținând că este contrar prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legilor.

Respingând ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, Curtea de apel a reținut că autorul excepției nu contestă vreo decizie de recalculare sau revizuire emisă în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, de vreme ce obiectul cauzei vizează refuzul pârâtei de a revizui pensia militară a reclamantului, în sensul calculării drepturilor de pensie potrivit Legii nr. 164/2001, prevederi în vigoare la momentul deschiderii dreptului la pensie.

Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată prevede la art. 29 condițiile pe care o excepție de neconstituționalitate trebuie să le întrunească, pentru ca instanța de contencios constituțional să poată fi sesizată: excepția să aibă ca obiect o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, excepția să fie ridicată în fața unei instanțe judecătorești ori arbitrale la cererea uneia din părți, din oficiu ori de către procuror, în cauzele în care acesta participă, iar prevederile atacate să nu fi fost declarate anterior ca neconstituționale printr-o decizie a Curții Constituționale.

Sub aspectul legăturii dintre excepția de neconstituționalitate și soluționarea cauzei, Curtea Constituțională a indicat în jurisprudența sa reperele "legăturii cu soluționarea cauzei", subliniind că ele constau în aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății și în necesitatea invocării excepției, în scopul restabilirii stării de legalitate. În concret, Curtea a apreciat că incidența textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul unei instanțe judecătorești nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat.

Prin urmare, excepția în dezbatere trebuie să se plaseze în paradigma unui control concret de constituționalitate, pentru că o eventuală decizie de constatare a neconstituționalității trebuie să producă un efect util și direct asupra cauzei.

Transpunând aceste exigențe în examenul încheierii atacate, Înalta Curte constată că lipsește cerința existenței unei legături a textului de lege contestat cu cauza.

Aceasta deoarece, pe calea procesului inițiat, recurentul nu contestă aplicarea art. 109 din Legea nr. 223/2015, ci refuzul intimatei de a revizui pensia militară a reclamantului în sensul calculării drepturilor de pensie potrivit Legii nr. 164/2001, prevederi în vigoare la momentul deschiderii dreptului la pensie, considerând că în mod eronat au fost considerate favorabile dispozițiile Legii nr. 223/2015.

De aceea, din acest punct de vedere, nu se poate stabili legătura pe care textul de lege criticat o are cu soluționarea cauzei, neconformitatea cu normele constituționale fiind, în fapt, o solicitare a recurentului de a opta pentru modul de calcul al pensiei cel mai favorabil.

Înalta Curte apreciază că, în mod legal curtea de apel, constatând că nu este îndeplinită una dintre condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, va respinge ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 17.11.2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2023.