ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1765/2022

Ședința publică din data de 27 septembrie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la 4 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanței să constate caracterul nejustificat al refuzului pârâtei de trecere a reclamantului la pensia contributivă și, în consecință, să o oblige pe pârâtă la recalcularea pensiei militare de stat în baza principiului contributivității și la plata diferențelor datorate, actualizate cu dobânda legală penalizatoare și indicele de inflație, de la data scadenței și până la data plății.

În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 122 din Legea nr. 223/2015 și art. 15 alin. (2) din Constituție.

Prin sentința civilă nr. 2454 din 21 septembrie 2021, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a respins contestația ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești sub același număr de dosar.

Apelantul a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 109 alin. (1) și art. 122 din Legea nr. 223/2015.

Prin încheierea din 6 aprilie 2022, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 122 din Legea nr. 223/2015 și a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 109 din aceeași lege.

Prin decizia nr. 1016 din 6 aprilie 2022, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins apelul ca nefondat.

Împotriva încheierii din 6 aprilie 2022, reclamantul a declarat recurs prin care a solicitat casarea hotărârii recurate și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015.

În motivare, a susținut că sesizarea Curții Constituționale se dispune dacă sunt îndeplinite cerințele instituite de art. 29 din Legea nr. 47/1992, respectiv: norma criticată să fie în vigoare, aceasta să aibă legătură cu modul de soluționare a cauzei și să nu fi fost declarată neconstituțională anterior.

Astfel, a învederat că art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate reprezintă o normă legală în vigoare.

În continuare, a arătat că există o legătură între dispoziția legală criticată și modul de soluționare a cauzei.

În concret, a subliniat că în cazul declarării neconstituționalității normei criticate în raport cu principiul neretroactivității, atunci pensiile stabilite și plătite în baza Legii nr. 119/2010, revizuite în temeiul O.U.G. nr. 1/2011 și aprobate prin Legea nr. 165/2011, cele plătite în baza Legii nr. 241/2013 și cele stabilite în baza Legii nr. 80/1995 nu ar mai fi recalculate și actualizate în condițiile Legii nr. 223/2015, ci s-ar aplica pensia contributivă stabilită în condițiile Legii nr. 119/2010.

A mai arătat că norma criticată nu a fost declarată neconstituțională printr-o decizie anterioară a instanței de contencios constituțional.

Prin urmare, recurentul a apreciat că soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale este nelegală.

În drept, a fost invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând decizia recurată în raport cu motivele invocate și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Recurentul susține, în esență, că sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate a sesizării impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992, inclusiv cea referitoare la existența unei legături între dispoziția legală criticată reprezentată de art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 și modul de soluționare a cauzei.

Aceste critici se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., conform căruia se poate cere casarea hotărârii date cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", iar conform alin. (3) al aceluiași articol, "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale."

Din analiza acestor dispoziții rezultă că una dintre condițiile cumulative de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale impune ca norma legală criticată să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Verificând îndeplinirea acestei condiții, Înalta Curte reține că reclamantul a formulat contestație împotriva refuzului pârâtei de trecere a acestuia de la pensia militară de stat la pensia contributivă, în temeiul art. 122 din Legea nr. 223/2015.

Reclamantul nu a contestat însă decizia nr. 144174 din 10 aprilie 2013 privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, emisă în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, ce formează obiectul cererii de sesizare.

Criticile din cuprinsul contestației și reiterate prin cererea de apel au vizat aplicarea dispozițiilor art. 122 din Legea nr. 223/2015, neexistând nicio referire la cele ale art. 109 alin. (1) din aceeași lege.

De altfel, analiza instanțelor devolutive a vizat interpretarea dispozițiilor art. 122 din Legea nr. 223/2015, fără a fi evocate prevederile art. 109 alin. (1) din aceeași lege în considerentele hotărârilor pronunțate asupra fondului.

În acest context, Înalta Curte reține că norma de la art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 nu are legătură cu modul de soluționare a cauzei.

Prin urmare, soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 este legală.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din același cod, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurent împotriva încheierii din 6 aprilie 2022 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 6 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 septembrie 2022.