ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2504/2022

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2022

Asupra recursului cu care a fost învestită, reține următoarele:

Prin contestația înregistrată la rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă la 22.07.2020, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale și Casa de Pensii Sectoriale a M.Ap. N., anularea hotărârii nr. 44787/23.06.2020, emisă de Comisia de Contestații din cadrul M.Ap. N și a deciziilor nr. 14637/4, nr. 14637/5, nr. 14637/6 și nr. 14637/7, emise de Casa de Pensii Sectorială a M.Ap. N. la 18.03.2020, să oblige această din urmă intimată să emită noi decizii cu respectarea prevederilor art. 28 și ale art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 și includerea în calculul dreptului la pensie a indemnizației în procent de 25% și să o oblige să îi achite diferența aferentă dreptului de pensie ce rezulta ca urmare a recalculării ce se va efectua, conform art. 110 alin. (7) din Legea nr. 223/2015 pentru perioada 01.06.2016-01.02.2017, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1266/27.04.2021, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a respins excepțiile tardivității cererii adiționale și prescripției dreptului material la acțiune, invocate de intimate, dar și acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, contestatorul a declarat apel, care, prin decizia nr. 613/02.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost respins ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare curții de apel.

În motivare, după expunerea elementelor de fapt și de drept care, în opinia recurentului, relevă nelegalitatea actelor emise de intimată, a arătat că instanța de apel, cu încălcarea art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., a respins toate cererile sale formulate în etapa procesuală anterioară.

În drept, a invocat dispozițiile art. 483 alin. (1) și ale art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

La 25.07.2022 intimatele au depus întâmpinare prin care au invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului și pe fond, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea primei excepții, intimatele, evocând prevederile art. 7 alin. (1), ale art. 457 și ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., precum și pe cele ale art. 103 și ale art. 104 din Legea nr. 223/2015, au arătat că față de natura litigiului - conflict de asigurări sociale -, împotriva deciziei curții de apel nu se poate exercita calea de atac a recursului.

În argumentarea celei de-a doua excepții, intimatele au afirmat că recursul nu este motivat în acord cu prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., criticile recurentului neputând fi circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod, motiv pentru care au apreciat că în cauză este incidentă sancțiunea nulității, prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recurentul a răspuns la întâmpinare.

Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., în art. 457.

În speță, contestatorul A. a învestit Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă, la 22.07.2020, cu un conflict de asigurări sociale în sistemul pensiilor militare de stat.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (…) conflictele de muncă și de asigurări sociale (...)".

Coroborarea dispozițiilor legale sus-evocate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. relevă că decizia atacată este definitivă de la data pronunțării ei, împotriva acesteia autorul căii de atac neavând deschisă calea recursului.

Cum hotărârea recurată se încadrează în categoria hotărârilor excluse de legiuitor de la controlul de legalitate realizat prin intermediul recursului, iar recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 613/02.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2022.