ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2559/2019

Ședința publică din data de 15 mai 2019

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă sub nr. x/2016 din data de 01.02.2016 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a M.Ap. N. a solicitat anularea Deciziei nr. 30858/05.01.2016 emisă de pârâtă, fără cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 184 din data de 14.04.2016 Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței materiale invocată prin întâmpinare și a dispus declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

La data de 22.04.2016, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016.

Prin sentința nr. 162 din data de 23.06.2016 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, având ca obiect anulare act administrativ și în consecință: A anulat Decizia nr. 30858/05.01.2016 emisă de pârâta Casa de Pensii Sectorială privind încetarea plății către reclamant a indemnizației prevăzute de Legea nr. 8/2006 și a repus reclamantul în drepturile avute anterior emiterii deciziei în sensul obligării pârâtei la reluarea plății respectivei indemnizații.

Împotriva sentinței nr. 162 din data de 23.06.2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

I. Prin cererea de recurs se arată că, deși instanța de fond a reținut în mod corect că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, au fost abrogate dispozițiile art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 care prevedeau includerea pensiilor militare… în cadrul sistemului public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, că potrivit art. 1 din Legea nr. 223/2015:

"Dreptul la pensii și asigurări sociale pentru militari, polițiști și funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare este garantat de stat și se exercită, în condițiile prezentei legi, prin sistemul pensiilor militare de stat și alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale", iar în conformitate cu dispozițiile art. 109 alin. (1) din același act normativ, pensiile militarilor...devin pensii militare de stat și se recalculează potrivit prevederilor prezentei legi…, în mod greșit a apreciat că "nu rezultă însă din nicio dispoziție a legii precitate anularea drepturilor prevăzute de Legea nr. 8/2006 pentru pensionarii militari.

Dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 prevede, în mod expres, că "prezenta lege reglementează dreptul la o indemnizație lunară în beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii, care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică".

Or, prin efectul Legii nr. 223/2015, începând cu data de 01.01.2016, pensia reclamantului nu a mai făcut parte din sistemul public de pensii, revenind în categoria pensiilor militare de stat, așa cum au fost anterior apariției Legii nr. 119/2010 și O.U.G. nr. 1/2011. Acordarea îndemnizației prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 fiind condiționată de calitatea de pensionar în sistemul public de pensii, iar intimatul-reclamant nemaifiind beneficiarul unei pensii din sistemul public, nu mai putea beneficia de respectiva indemnizație după data de 01.01.2016.

II. Instanța de fond nu a observat că încetarea plății indemnizației către intimatul-reclamant a fost dispusă nu ca urmare a modificării vreunei dispoziții a Legii nr. 8/2006, ci ca efect al Legii nr. 223/2015, act normativ potrivit căruia pensia acestuia a devenit pensie militară de stat, categorie care nu se numără, până la modificarea adusă prin Legea nr. 83/2016, printre beneficiarii Legii nr. 8/2006.

III. În mod eronat a considerat instanța de fond că cele două situații de încetare a plății indemnizației, prevăzute de art. 6 din Legea nr. 8/2006, respectiv decesul beneficiarului și pierderea calității de membru al uniunilor de creatori legal constituite, sunt limitativ prevăzute de lege. Chiar dacă nu este prevăzută în mod expres de textul de lege menționat, apreciază că nu poate fi exclusă drept cauză a încetării plății indemnizației, situația în care beneficiarul nu mai face parte din categoria pensionarilor din sistemul public de pensii, această condiție fiind înscrisă chiar în art. 1 din actul normativ.

IV. Prima instanță afirmă că interpretarea Casei Naționale de Pensii Publice referitoare la dispozițiile Legii nr. 8/2006 adaugă la lege, însă nu precizează în ce anume constă pretinsa adăugare la lege. După cum se știe, Legea nr. 19/2000 a fost abrogată, în prezent fiind în vigoare Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare. La data de 01.01.2016 a intrat în vigoare Legea nr. 223/2015, act normativ care la art. 109 alin. (1) prevede că pensiile militarilor, cum este și cea a reclamantului, devin pensii militare de stat, și a confirmat faptul că, începând cu 01.01.2016 indemnizația prevăzută de Legea nr. 8/2006 nu mai poate fi acordată pensionarilor care fac parte din sistemul pensiilor militare de stat.

V. În mod greșit instanța de fond consideră relevant în motivarea soluției faptul că, recent prin Legea nr. 83/2016 au fost completate dispozițiile Legii nr. 8/2006 cu art. 9

1

potrivit căruia dispozițiile acestei legi se aplică în mod corespunzător și pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat și alte drepturi de asigurări sociale.

Contrar susținerilor primei instanțe, intervenția legiuitorului și modificarea Legii nr. 8/2006 în sensul arătat, demonstrează faptul că Legea nr. 8/2006, în forma avută până la data completării prin Legea nr. 83/2016, nu dădea dreptul la acordarea indemnizației pensionarilor ale căror pensii deveniseră, după intrarea în vigoare a Legii nr. 223/2015, pensii militare de stat.

Interpretarea propusă de instanța de fond presupune că intimatul-reclamant ar beneficia de indemnizație, atât în temeiul art. 1 din Legea nr. 8/2006, cât și potrivit art. 91, ceea ce contravine art. 16 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, cu modificările și completărire ulterioare, potrivit cărora "În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ ori în două sau mai multe acte normative".

Deși în forma inițială, proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 8/2006 nu conținea dispoziții referitoare la problematica în discuție, pe parcursul procedurii parlamentare s-a propus completgarea proiectului, prin formularea unui amendament în acest sens, fapt ce rezultă din Rapoartele Comisiei pentru muncă și protecție socială din Camera Deputaților nr. 4c-7/901 din 14 martie 2016 și nr. 4c-7/323 din 31 martie 2016.

Conform motivării amendamentuli, se poate observa că autoritatea legiuitoare a constatat următoarele:

"Începând cu data de 01.01.2011, pensionarii militari, membri ai uniunilor [..] au beneficiat de indemnizația prevăzută la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 8/2006, aceștia fiind cuprinși în sistemul public de pensii, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în temeiul căreia li s-a deschis dreptul de a beneficia de indemnizația stabilită prin Legea nr. 8/2006".

"Începând cu data de 01.01.2016, cânde a intrat în vigoare Legea nr. 223/2015, pensionarii militari în discuție nu mai beneficiază de prevederile Legii nr. 8/2006".

Din cele expuse mai sus rezultă în mod evident că, în situația în care pensionarii militari ar fi fost îndreptățiți la plata indemnizației prevăzute de art. 1 din Legea nr. 8/2006 și anterior adoptării Legii nr. 83/2016, așa cum reține Curtea de Apel Galați în motivarea sentinței civile, legiuitorul nu ar mai fi considerat necesar demersul legislativ în discuție.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 15 mai 2019.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului-reclamant, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 30858/05.01.2016 emisă de pârâta Casa de Pensii Sectorială a M.Ap. N.

Instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, având ca obiect anulare act administrativ și în consecință: a anulat Decizia nr. 30858/05.01.2016 emisă de pârâta Casa de Pensii Sectorială privind încetarea plății către reclamant a indemnizației prevăzute de Legea nr. 8/2006 și a repus reclamantul în drepturile avute anterior emiterii deciziei în sensul obligării pârâtei la reluarea plății respectivei indemnizații.

Prin criticile de recurs formulate, recurenta-pârâtă arată că instanța de fond a dat o interpretare eronată dispozițiilor Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, prin care au fost abrogate dispozițiile art. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 119/2010 care prevedeau includerea pensiilor militare… în cadrul sistemului public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Faptul că prin art. 124 din Legea nr. 223/2015 (intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2016) au fost abrogate dispozițiile art. 1 lit. a) și b), art. 4 alin. (1) lit. a), art. 5 alin. (1), (2) și (3), art. 8, art. 9 lit. b) și art. 11 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, nu poate fi interpretat în sensul că dispozițiile Legii nr. 8/2006 nu se mai aplică beneficiarilor acestei legi.

Dispozițiile Legii nr. 8/2006 reglementează dreptul la o indemnizație lunară în beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii, care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, iar art. 2 din același act normativ stipuleză în mod expres că:

"Beneficiază de dispozițiile prezentei legi persoanele care au calitatea de membru al uniunilor de creatori prevăzute la art. 1 alin. (1), potrivit statutelor acestora".

Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească beneficiarul acestei indemnizații sunt următoarele:

- să fie pensionar al sistemului public de pensii;

- să fie membru al uniunii de creatori legal constituite.

Înalta Curte constată că prima condiție a fost dovedită cu decizia de pensionare nr. x din data de 14.12.1998, având în vedere că pensia militară de stat face parte din sistemul public de pensii, esențială nefiind problema contributivității ci faptul că și aceste pensii sunt suportate din bugetul de stat, opozabilă noțiunii de sistem public de pensii fiind numai pensia privată facultativă, ce nu face parte din sfera de interes a Legii nr. 8/2006.

De asemenea, și cea de-a doua condiție a fost dovedită cu adeverința nr. x/29.10.2013, emisă de Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România, din care rezultă că intimatul-reclamant are calitatea de membru.

Dând eficiență dispozițiilor Legii nr. 8/2006, privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale a emis Decizia nr. 30858 din data de 22.01.2014 prin care a stabilit, începând cu data de 01.01.2014, în favoarea intimatului-reclamnant o indemnizație lunară de 1230 RON.

Prin Decizia nr. 30858 din data de 05.01.2016 Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale a dispus încetarea plății indemnizației acordate în baza Deciziei nr. 30858 din data de 22.01.2014.

Această ultimă decizie a fost emisă pe considerentul că începând cu luna ianuarie 2016 a încetat calitatea de pensionar în sistemul public de pensii a beneficiarului acesteia, fiind aplicate prevederile Legii nr. 223/2015 în temeiul cărora intimatul-reclamant a devenit pensionar al sistemului pensiilor militare de stat și pe cale de consecință a fost eliminat de la beneficiul Legii nr. 8/2006 în temeiul căreia a primit indemnizația lunară descrisă la art. 1 din acest axct normativ.

Cu privire la încetarea plății dispozițiile art. 6 din Legea nr. 8/2006 menționează că:

"plata indemnizației încetează începând cu luna următoare celei în care beneficiarul a decedat sau în cazul pierderii calității de membru, pe baza comunicării efectuate în acest sens de conducerea persoanei juridice prevăzute la art. 1 alin. (1)".

În raport de aceste dispoziții, cauzele care pot conduce la încetarea plății constă în lipsa uneia dintre condițiile de acordare a acesteia cerute de Legea nr. 8/2006: lipsa calității de membru al unei uniuni de creatori, lipsa/pierderea statutului de utilitate publică a uniunii de creatori.

Recurenta-pârâtă consideră în mod greșit că, deși nu este prevăzută în mod expres de textul de lege menționat, situația în care beneficiarul nu mai face parte din categoria pensionarilor din sistemul public de pensii nu poate fi exclusă ca o cauză a încetării plății indemnizației.

Or, Înalta Curte constată că atât drepturile de pensie, cât și indemnizația stabilită în favoarea intimatului-reclamant au fost acordate de către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, aspect față de care nu poate fi primită critica recurentei-pârâte în sensul că în raport de dispozițiile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 potrivit cărora "pensiile militarilor...devin pensii militare de stat și se recalculează potrivit prevederilor prezentei legi…", indemnizația prevăzută de Legea nr. 8/2006 nu mai poate fi acordată pensioarilor care fac poarte din sistemul pensiilor militare de stat.

Cu privire la motivul de recurs prin care se arată că prima instanță nu a arătat în concret în ce anume constă pretinsa adăugare la lege a interpretării Casei Naționale de Pensii Publice, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă face referire la răspunsul trimis cu adresa nr. x din 11.11.2015.

Prin acest răspuns, Casa de Națională de Pensii Publice a arătat că:

"La data de 01.01.2016 intră în vigoare Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, care reglementează în cadrul art. 109 alin. (1) că pensiile militarilor, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special recalculate în baza Legii nr. 119/2010, revizuite în baza O.U.G. nr. 1/2011, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, stabilite în baza Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, cele plătite în baza Legii nr. 241/2013, cu modificările și completările ulterioare, precum și pensiile stabilite în baza Legii nr. 80/1995, cu modificările și completările ulterioare, devin pensii militare de stat și se recalculează potrivit prevederilor legii.

Având în vedere că indemnizația prevăzută de Legea nr. 8/2006, cu modificările și completările ulterioare, este un drept susceptibil de executare continuă condiționat de calitatea de pensionar al sistemului public de pensii, apreciem că începând cu data de 01.01.2016 acesta nu mai poate fi acordat pensionarilor care fac parte din sistemul pensiilor militare de stat".

În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că această interpretare adaugă la lege deoarece prin nicio dispoziție legală nu s-a dispus în mod concret sistarea indemnizației prevăzute de Legea nr. 8/2006.

Indemnizația prevăzută de Legea nr. 8/2006 este un drept susceptibil de executare continuă, însă nu este condiționată de calitatea de pensionar al sistemului public de pensii, fiind compatibilă și cu sistemul pensiilor militare de stat, reglementată special și separat de reglementarea privind sistemul public de pensii sau sistemul pensiilor militare de stat, fiind un drept dobândit de persoanele care au dobândit calitatea de membru al Uniunii de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România, fiind acordată în justificarea activității speciale desfășurate de aceste persoane în acest domeniu.

La data de 07 mai 2016 a intrat în vigoare Legea nr. 83/2016 pentru completarea Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legali constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341, care, astfel cum a recunoscut și pârâta, a avut drept scop aplicarea dispozițiilor Legii nr. 8/2006, cu modificările și completările ulterioare, și pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat si alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naționale, ordinii publice si securității naționale, indiferent de data înscrierii la pensie, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege.

Intimatul-reclamantul nu a pierdut acest drept, de care a beneficiat începând cu luna septembrie 2012, recunoscut de altfel anterior, de la data de 01 ianuarie 2011, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, privind sistemul public de pensii, și în continuare, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 223/2015, chiar dacă pârâta a dispus încetarea acestuia în baza deciziei supusă controlului de legalitate, astfel încât nu se poate susține că se încalcă principiul neretroactivității legii și reclamantul ar trebui să beneficieze de această indemnizație începând cu data de 07 mai 2016, această reglementare având menirea de a acoperi o lacună legislativă care a generat modalitatea de interpretare care a generat actul administrativ contestat.

Este evident că dispozițiile din Legea nr. 83/2016 se vor aplica persoanelor care dobândesc drepturi prevăzute de acest act normativ ulterior intrării în vigoare, însă reclamantul a beneficiat de aceste drepturi de la data de 08 august 2012 și nu există nicio dispoziție legală prin care să fie abrogate până la acest moment.

Prin dispozițiile Legii nr. 83/2016 a fost modificată și completată Legea nr. 8/2006, fiind introdus, între altele, art. 9 indice 1 conform căruia dispozițiile legii nr. 8/1996 se aplică în mod corespunzător și pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat și alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale, indiferent de data înscrierii la pensie, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege.

Raportat la prevederile Legii nr. 83/2016 este în afara oricărei îndoieli că legiuitorul a considerat că trebuie remediată situația beneficiarilor drepturilor stabilite de Legea nr. 8/2006 și a dispus adoptarea acestui act normativ în care s-a arătat în mod expres că persoanele ce beneficiază de pensiile militare de stat au calitatea de subiecți de referință ai Legii nr. 8/2006, indiferent de data înscrierii la pensie.

A interpreta altfel, înseamnă a creea o discriminare nefirească între pensionarii care își deschid drepturile la pensie ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 83/2016 și cei cărora li s-a deschid dreptul la pensie anterior și au primiti indemnizații.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, împotriva sentinței nr. 162 din 23 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 mai 2019.