ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3199/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 175/FC din 21 octombrie

2009 Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, a admis contestația formulată de S.V. împotriva Deciziei nr. 0114907

din 31 martie 2009 emisă de intimatul Ministerul Apărării Naționale, a anulat Decizia

nr. 00114907 din 31 martie 2009 și Decizia nr. 405 din 31 martie 2009 și a

dispus repunerea în situația anterioară, în sensul reactivării deciziei de

pensionare revocate și obligării intimatului să restituie contestatorului

sumele reținute în temeiul deciziei de debit.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că prin Decizia nr. 0114907 din 22 mai 2007 s-a

stabilit dreptul contestatorului la pensie militară potrivit Legii nr. 164/2001,

iar începând cu data de 1 mai 2007 acesta s-a încadrat la Penitenciarul Spital Colibași, ca funcționar public cu statut special – corpul ofițerilor.

Instanța de fond a constatat că la

data încadrării contestatorului, beneficiar al pensiei militare de serviciu,

legea permitea cumulul pensiei cu salariul.

În temeiul art. 1 pct. 6 din Legea

nr. 14/2008, la data de 31 martie 2009 s-a emis decizia de revocare a deciziei

de pensionare a contestatorului ce face obiectul investirii instanței și

decizia de obligare a sa la restituirea drepturilor la pensie încasate pe

perioada 22 februarie 2008 – 28 februarie 2009.

În raport de aceste considerente, instanța

de fond a apreciat că dreptul contestatorului la pensie consacrat anterior

modificării art. 63 din Legea nr. 164/2001, în sensul revocării deciziei de

pensionare în situația încadrării în muncă nu poate fi afectat, deoarece s-a

născut anterior adoptării acestei dispoziții legale care dispune numai pentru viitor.

Împotriva hotărârii instanței de

fond, pârâtul Ministerul Apărării Naționale a formulat recurs, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că instanța

a dat o hotărâre nelegală ca urmare a interpretării și aplicării greșite a

dispozițiilor legale incidente în cauză, respectiv art. 63 din Legea nr. 164/2001.

La termenul din 6 mai 2010,

autoritatea publică recurentă și-a completat cererea de recurs prin invocarea

unui motiv de ordine publică: necompetența instanței de fond de a soluționa

litigiul de față, în raport cu dispozițiile art. 54 alin. (3) din Legea nr. 164/2001,

coroborate cu dispozițiile art. 155 și art. 156 din Legea nr. 19/2000.

Recursul este întemeiat pentru

motivul de ordine publică privind competența materială a instanței de fond de a

judeca litigiul cu care a fost sesizată.

În cauză este necontestat că

intimatul-reclamant a atacat Decizia nr. 0114907 din 31 martie 2009 emisă de

autoritatea publică recurentă, prin care, a fost revocată Decizia de pensie nr.

0114907 din 22 mai 2007, începând cu data de 1 martie 2009 împotriva căreia a

fost formulată contestație la Comisia de contestații pensii din cadrul

Ministerul Apărării Naționale.

Or, potrivit art. 54 alin. (3) din

Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare, republicată, „Deciziile

comisiilor de contestații pot fi atacate în instanță potrivit Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Este adevărat că Decizia nr. 0114907

din 31 martie 2009 a fost emisă pentru revocarea deciziei de pensionare, în

temeiul prevederilor art. 63 din Legea nr. 164/2001, dar această lege nu

conține alte reglementări în afara celor de la art. 54, referitoare la căile de

atac și nici din ansamblul legii nu rezultă vreun argument împotriva

principiului unității de jurisdicție în materia litigiilor privind pensiile

militarilor.

Astfel fiind, Înalta Curte constată

că instanța de fond, judecând litigiul de față, și-a depășit competența

materială și a încălcat prevederile art. 54 alin. (3) din Legea nr. 164/2004 și

ale art. 155-156 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora competența aparține

tribunalului, ca instanță de asigurări sociale.

În concluzie, recursul va fi admis,

sentința pronunțată va fi desființată, iar dosarul va fi trimis la Secția litigii de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Argeș, pentru competentă

soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Apărării

Naționale împotriva sentinței civile nr. 175/F-C din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

competentă soluționare la Tribunalul Argeș, secția litigii de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie

2010.