ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3913/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Contestatorul M.M. a depus pe rolul Curții de Apel Craiova contestație împotriva Hotărârii nr. 60 din 26 iunie 2009 pronunțată de Comisia de jurisdicție a Imputațiilor – U.M. 0198 București, Serviciul Român de Informații, solicitând în contradictoriu cu intimatele, anularea acestei hotărâri și a Hotărârii nr. 25400022 din 6 aprilie 2009, dispusă de U.M. 0472 București – Serviciul Român de Informații, precum și a Deciziei de imputare nr. 2539880 din 4 februarie 2009, emisă de U.M. 0472 București - Serviciul Român de Informații.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a ieșit la pensie conform Deciziei nr. 86506 din 2 noiembrie 2004 din Serviciul Român de Informații, în prezent fiind maior în rezervă al Serviciului Român de Informații și subinspector de penitenciare în Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin, unde a fost încadrat prin concurs în funcția de șef Birou pentru Prevenirea Criminalității în Mediul Penitenciar din 1 mai 2007, astfel că de la această dată a cumulat pensia cu salariul cuvenit de la Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin. Prin Decizia de imputare nr. 2539880 din 4 februarie 2009 a U.M.

0472 București – Serviciul Român de Informații, s-a dispus în temeiul art. 63 alin. (1) din Legea nr. 164/2001, revocarea Deciziei de pensionare nr. 86506 din 2 noiembrie 2004, începând cu data de 1 mai 2007, iar pe cale de consecință, obligarea contestatorului la plata sumei de 27.144 RON, reprezentând pensia încasată necuvenit în perioada 1 mai 2007 – 31 ianuarie 2009, în temeiul art. 66 alin. (1) din Legea nr. 164/2001, reținându-se că prin modificarea acestei legi, în speță art. 63, acesta nu mai putea cumula pensia cu salariul. La termenul din 17 decembrie 2009, în temeiul art. 132 C. proc. civ., contestatorul M.M. a depus o precizare a acțiunii inițiale, solicitând și anularea Deciziei nr. 3 din data de 17 iulie 2009 emisă de U.M.0472 București – Casa de Pensii a Serviciului Român de Informații.

Având în vedere această precizare de acțiune, la termenul de judecată din 4 martie 2010, instanța a dispus disjungerea cererii privind anularea Hotărârii nr. 3 din 17 iulie 2009 emisă de U.M.0472 București - Serviciul Român de Informații, formându-se un nou dosar, care potrivit art. 98 (4) ROI s-a repartizat aceluiași complet. La termenul din 1 aprilie 2010, Curtea a pus în discuția părților excepția lipsei competenței materiale de soluționare a cauzei vizând anularea Hotărârii nr. 3 din 17 iulie 2009. Prin Sentința civilă nr. 193 din 1 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, prevede în art. 54 alin. (1) și (3), că deciziile emise în soluționarea contestațiilor privind stabilirea dreptului la pensie sau respingerea cererii de pensionare, pot fi atacate în instanță potrivit Legii nr. 19/2000, care la art. 86 alin. (1) prevede competența instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs contestatorul M.M. Recurentul a susținut, în esență, că, în cauză, sunt incidente dispozițiile Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, și că potrivit acestor prevederi legale, instanța competentă nu este Tribunalul Mehedinți ci Curtea de Apel Craiova.

Mai înainte, însă, de a trece la analiza motivelor de recurs urmează să se constate că acesta este tardiv formulat. Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 158 alin. (3 1 ) C. proc. civ. „dacă instanța se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare." Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că Sentința nr. 193 pronunțată la data de 1 aprilie 2010, a fost atacată cu recurs la data de 11 iunie 2010 depășindu-se, așadar, termenul legal de 5 zile. Conform art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

Constatând că recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de lege și că recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale sancționatorii mai sus-invocate și să dispună în sensul respingerii recursului ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de M.M. împotriva Sentinței civile nr. 193 din 1 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv declarat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2010.