ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3913/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Contestatorul M.M. a depus pe rolul Curții de

Apel Craiova contestație împotriva Hotărârii nr. 60 din 26 iunie 2009

pronunțată de Comisia de jurisdicție a Imputațiilor – U.M. 0198 București,

Serviciul Român de Informații, solicitând în contradictoriu cu intimatele,

anularea acestei hotărâri și a Hotărârii nr. 25400022 din 6 aprilie 2009,

dispusă de U.M. 0472 București – Serviciul Român de Informații, precum și a

Deciziei de imputare nr. 2539880 din 4 februarie 2009, emisă de U.M. 0472 București

- Serviciul Român de Informații.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că a ieșit la pensie conform Deciziei nr. 86506

din 2 noiembrie 2004 din Serviciul Român de Informații, în prezent fiind maior

în rezervă al Serviciului Român de Informații și subinspector de penitenciare

în Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin, unde a fost încadrat prin concurs în

funcția de șef Birou pentru Prevenirea Criminalității în Mediul Penitenciar din

1 mai 2007, astfel că de la această dată a cumulat pensia cu salariul cuvenit

de la Penitenciarul Drobeta-Turnu Severin.

Prin Decizia de

imputare nr. 2539880 din 4 februarie 2009 a U.M. 0472 București – Serviciul

Român de Informații, s-a dispus în temeiul art. 63 alin. (1) din Legea nr.

164/2001, revocarea Deciziei de pensionare nr. 86506 din 2 noiembrie 2004,

începând cu data de 1 mai 2007, iar pe cale de consecință, obligarea

contestatorului la plata sumei de 27.144 RON, reprezentând pensia încasată

necuvenit în perioada 1 mai 2007 – 31 ianuarie 2009, în temeiul art. 66 alin.

(1) din Legea nr. 164/2001, reținându-se că prin modificarea acestei legi, în

speță art. 63, acesta nu mai putea cumula pensia cu salariul.

La termenul din 17

decembrie 2009, în temeiul art. 132 C. proc. civ., contestatorul M.M. a depus o

precizare a acțiunii inițiale, solicitând și anularea Deciziei nr. 3 din data

de 17 iulie 2009 emisă de U.M.0472 București – Casa de Pensii a Serviciului

Român de Informații.

Având în vedere

această precizare de acțiune, la termenul de judecată din 4 martie 2010, instanța

a dispus disjungerea cererii privind anularea Hotărârii nr. 3 din 17 iulie 2009

emisă de U.M.0472 București - Serviciul Român de Informații, formându-se un nou

dosar, care potrivit art. 98 (4) ROI s-a repartizat aceluiași complet.

La termenul din 1 aprilie

2010, Curtea a pus în discuția părților excepția lipsei competenței materiale

de soluționare a cauzei vizând anularea Hotărârii nr. 3 din 17 iulie 2009.

Prin Sentința civilă

nr. 193 din 1 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea

Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că Legea nr. 164/2001 privind pensiile

militare de stat, prevede în art. 54 alin. (1) și (3), că deciziile emise în

soluționarea contestațiilor privind stabilirea dreptului la pensie sau

respingerea cererii de pensionare, pot fi atacate în instanță potrivit Legii

nr. 19/2000, care la art. 86 alin. (1) prevede competența instanței în a cărei

rază teritorială se află domiciliul asiguratului.

Împotriva acestei

sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs contestatorul

M.M.

Recurentul a

susținut, în esență, că, în cauză, sunt incidente dispozițiile Legii nr.

164/2001 privind pensiile militare de stat, și că potrivit acestor prevederi

legale, instanța competentă nu este Tribunalul Mehedinți ci Curtea de Apel

Craiova.

Mai înainte, însă, de

a trece la analiza motivelor de recurs urmează să se constate că acesta este

tardiv formulat.

Într-adevăr, potrivit

dispozițiilor art. 158 alin. (3

1

) C. proc. civ. „dacă instanța se

declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs, în termen

de 5 zile de la pronunțare."

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, se constată că Sentința nr. 193 pronunțată la data de

1 aprilie 2010, a fost atacată cu recurs la data de 11 iunie 2010 depășindu-se,

așadar, termenul legal de 5 zile.

Conform art. 103

alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal

atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea

dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

Constatând că

recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de lege și că

recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în

termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa, Înalta

Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale sancționatorii mai sus-invocate

și să dispună în sensul respingerii recursului ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de M.M. împotriva Sentinței civile nr. 193 din 1 aprilie 2010 a Curții

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv

declarat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 septembrie 2010.