ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 753/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul nr. 508/P/2011 din 11 octombrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului F.G., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., reținându-se în actul de sesizare următoarele: Inculpatul F.G. și tatăl său locuiau pe raza comunei Bosanci, într-un imobil compus din trei case, o bucătărie de vară în care locuia victima, o casă în care locuia inculpatul și o altă casă nouă, în construcție, proprietatea lui C.R., fiica victimei, respectiv sora inculpatului.

F.G. nu a avut niciodată un loc de muncă, nu a fost angajat, câteodată muncea cu ziua pe la diverși cetățeni din comună, primind în schimb diferite sume de bani. Principala îndeletnicire a inculpatului era consumul de băuturi alcoolice, acesta consumând aproape zilnic. Între inculpat și tatăl său au existat numeroase certuri și scandaluri, generate de starea de parazitism a inculpatului, victima reproșându-i mai tot timpul că nu lucrează și că îi cere des bani pentru a-și procura băuturi alcoolice. Un ultim conflict a avut loc în cursul zilei de 26 august 2011, zi în care victima s-a întors acasă, pe înserate, după ce fusese la un vecin pe care l-a ajutat să taie niște lemne și cu care a consumat băuturi alcoolice.

Ajuns acasă, a inițiat un conflict cu fiul său, spunându-i că nu a făcut nimic niciodată. Se mai precizează în actul de sesizare că victima F.E. era hipoacuzie, însă se făcea înțeles și totodată se înțelegea cu fiul său. Conform declarațiilor inculpatului, tot scandalul a durat aproximativ două ore, după care membrii familiei s-au dus la culcare, fiecare la locuința lui. Animat de o dorință crâncenă de a se răzbuna și sătul totodată de reproșurile și certurile existente, inculpatul a luat hotărârea de a-i suprima viața tatălui său, astfel că s-a deplasat în magazia de lemne situată lângă casa tatălui său, a luat un ciocan și a intrat apoi în casa unde dormea victima. Profitând de faptul că tatăl său dormea, inculpatul i-a aplicat două lovituri de ciocan în zona capului iar mai apoi, cu ajutorul unui cuțit de mari dimensiuni, luat de pe o masă, i-a aplicat mai multe lovituri în zona gâtului.

La scurt după aceasta, inculpatul a lăsat cuțitul pe masa de unde îl luase, a dus ciocanul în magazie, după care s-a dus la locuința sa și a adormit. A doua zi dimineață, în jurul orelor 08:00, s-a deplasat la un magazin din comună de unde a cumpărat cantitatea de jumătate de litru de rom, revenind ulterior la domiciliu, unde a consumat singur băutura. Realizând ce a făcut, inculpatul i-a alertat pe membrii familiei B., vecinii săi, solicitându-le să apeleze poliția și salvarea, întrucât tatăl său este mort. Sosiți la fața locului, membrii echipajului de pe ambulanță au constatat decesul victimei.

Inculpatul a fost condus ulterior la sediul Secției de poliție Bosanci în vederea audierii, iar în prezența organelor de anchetă și a martorului asistent, acesta a fost de acord să efectueze o conducere în teren, ocazie cu care a indicat și arătat modul comiterii faptei, traseul parcurs, precum și locurile de unde a luat obiectele vulnerabile, toate aceste aspecte fiind consemnate în proces-verbal. Conform concluziilor raportului de necropsie nr. 308/C/2011 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Suceava, moartea victimei a fost violentă, s-a datorat șocului hemoragie cu hemoragie externă instalată prin secțiunea pachetelor vasculo-nervoase latero-cervicale bilaterale și a căilor respiratorii.

Medicii legiști au stabilit că leziunile au fost produse prin loviri active repetate cu un corp tăietor-înțepător (cuțit), dar și cu un corp contondent cu suprafața în formă de pătrat cu aspect de amprentă (ciocan). În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu; proces-verbal de cercetare la fața locului, schița locului faptei; procese-verbale de examinare criminalistică și planșele fotografice aferente; proces-verbal de conducere în teren; concluzii provizorii medico-legale; raport de constatare medico-legală autopsie; declarația numitei C.R.; declarațiile martorilor: B.L., B.V., C.G., G.E., M.I., coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.

Înainte de începerea cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul F.G., care a invocat aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 320 l C. proc. pen., arătând că recunoaște săvârșirea faptei astfel cum a fost reținută prin rechizitoriu și că își însușește probele administrate în cursul urmăririi penale. Partea vătămată C.R. a arătat că nu are nicio pretenție de la inculpat și că nu înțelege să se constituie parte civilă în cauză, iar Spitalul Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou" Suceava s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 26 lei, cheltuieli rezultate în urma consulturilor și investigațiilor din U.P.U, a victimei F.E. Prin sentința penală nr. 175 din 14 noiembrie 2011 a Tribunalului Suceava, în baza art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., inculpatul F.G. a fost condamnat, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat „asupra unei rude apropiate", la o pedeapsă de 16 (șaisprezece) ani și 6 (șase) luni închisoare. În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a - II-a, lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 5 ani. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a - II-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la data de 27 august 2011 la zi, iar în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus luarea față de inculpatul F.G. a măsurii de siguranță a confiscării speciale a cuțitului (colet nr. 1 - 1) și ciocanului (colet nr. 2 -1), ridicate în vederea efectuării cercetărilor și înaintate Camerei de corpuri delicte a Tribunalului Suceava, conform adresei nr. 13334/86/2011 din data de 14 octombrie 2011. S-a luat act că partea vătămată C.R. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 și urm. C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 26 lei către partea civilă Spitalul Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou" Suceava, reprezentând costul investigațiilor din U.P.U.

a victimei F.E. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2318,78 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. A constatat prima instanță că, în drept, fapta inculpatului F.G. care, la data de 26/27 august 2011, pe fondul unor conflicte mai vechi, cu intenție, a exercitat acte de violență repetate și de mare intensitate asupra tatălui său F.E., aplicându-i lovituri de ciocan la nivelul capului și mai multe lovituri de cuțit în zona gâtului, producându-i leziuni grave ce au condus la decesul acestuia, întrunește, sub aspect obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Instanța de fond a reținut că în speță este îndeplinită cerința esențială a art. 320/1 C. proc. pen. - respectiv cea de la alin. (1), în sensul că inculpatul a recunoscut în mod expres în fața instanței săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare și a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Referitor la persoana inculpatului instanța de fond a reținut că acesta este cunoscut ca fiind o persoană consumatoare de băuturi alcoolice, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor B.L., B.V., C.G., G.E. și M.I., fiind la prima încălcare a legii penale. Prin prisma criteriilor menționate, instanța de fond a considerat că aplicarea unei pedepse în cuantum de 16 (șaisprezece) ani și 6 (șase) luni închisoare, cu executare în regim de penitenciar, este necesară, dar și suficientă pentru a-și atinge scopul prevenției generale și de reeducare a celui în cauză, astfel cum este definit de art. 52 C. pen.

Totodată, nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare, în baza art. 74 C. pen., în speță, având în atenție cerințele art. 74 C. pen., a considerat că nu se justifică a se da eficiență juridică acestei instituții. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul F.G., solicitând, în esență, redozarea pedepsei aplicate. Prin decizia penală nr. 104 din 14 decembrie 2011 Curtea de Apel Suceava, s ecția penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul F.G., împotriva sentinței penale nr. 175 din 14 noiembrie 2011 a Tribunalului Suceava. A dedus în continuare din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 14 noiembrie 2011 la zi și a menținut starea de arest a inculpatului.

A obligat inculpatul să plătească statului suma de 350 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare. A reținut instanța de apel că a fost respectat principiului proporționalității între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, în concret ținându-se seama de limitele de pedeapsă prevăzute de normele legale incriminatoare, și reduse cu 1/3, potrivit art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., de gradul de pericol social al faptei comise (cel abstract și generic, evaluat antefactum de legiuitorul penal prin determinarea regimului de represiune și prin stabilirea minimului și maximului posibil de sancționare, dar în corelație cu cel concret ce se stabilește post factum de organele judiciare prin analiza datelor privind conținutul și condițiile concrete de realizare a infracțiunii și cele referitoare la gradul de antisociabilitate al făptuitorului) și de urmarea produsă, constând în suprimarea vieții unei persoane.

A apreciat instanța de apel că față de modalitatea în care a fost săvârșită infracțiunea de către inculpat, care a suprimat viața tatălui său prin aplicarea a două lovituri de ciocan în cap și mai multe lovituri în gât cu un cuțit mare de bucătărie, precum și atitudinea acestuia după momentul imediat comiterii faptei și anume disprețul total față de victima care zăcea într-o baltă de sânge, el plecând la culcare fără a manifesta vreun regret, cu atât mai mult cu cât victima era tatăl său, în mod justificat instanța de fond nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante judiciare, prev. de art. 74 C. pen.

De asemenea, a constatat că o pedeapsă cu închisoarea orientată către maximul prevăzut de lege, în contextul în care limita superioară, urmare a reducerii cu 1/3, este de 16 ani și 8 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, este în măsură să atingă scopul prev. de art. 52 C. pen., de reeducare a inculpatului și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni. Împotriva acestei decizii inculpatul F.G. a formulat recurs și a invocat cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. solicitând reducerea pedepsei prin reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a) si art. 76 C. pen. Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar și din oficiu conform prevederilor art. 385/9 alin. (3) C. proc.

pen., combinat cu art. 385/6 alin. (1) și art. 385/7 din același cod, Înalta Curte constată că recursul declarat inculpatul F.G. este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Înalta Curte constată că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator și că pedeapsa astfel cum a fost individualizată de instanța de fond și de instanța de prim control judiciar răspunde atât principiului proporționalității între gravitatea faptei cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracțiunea săvârșită - omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

- urmările produse concretizate în lezarea unui drept fundamental al victimei-tatăl inculpatului, respectiv dreptul la viață. Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel de 16 ani și 6 luni închisoare, este justificată în raport de împrejurările faptei săvârșite și modalitatea extrem de violentă de comitere a faptei, respectiv inculpatul a aplicat lovituri de ciocan la nivelul capului, și apoi mai multe lovituri de cuțit în zona gâtului asupra victimei care dormea, de gradul de pericol social al faptei care a fost comisă, de persoana inculpatului cunoscut ca un consumator de băuturi alcoolice, care nu a avut niciodată un loc de muncă, nu a fost angajat niciodată și urmarea ireversibilă a faptei acestuia - decesul victimei, F.E., în vârstă de 74 ani, tatăl inculpatului.

De asemenea, față de persoana inculpatului și poziția sa procesuală, anume că a declarat personal în fața primei instanțe că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare și prevalându-se de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, Înalta Curte constată că pedeapsa așa cum a fost individualizată este în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art. 52 C. pen. și nu se impune reducerea acesteia. Față de solicitarea inculpatului de reducere a pedepsei prin reținerea disp.

art. 74 lit. a) C. pen., Înalta Curte constată că în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante menționate mai sus, deoarece chiar dacă inculpatul nu are antecedente penale, nu se poate considera că aceste a avut o conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii, întrucât acesta nu a avut niciodată un loc de muncă, nu a fost angajat și era cunoscut ca un consumator de băuturi alcoolice, acest motiv generând numeroase certuri între inculpat și victima, tatăl său, care îi reproșa că nu lucrează și că îi cere bani pentru a-și procura băuturi alcoolice.

Totodată, este de reținut că inculpatul a acționat cu violență și brutalitate, a suprimat viața tatălui său prin aplicarea a două lovituri de ciocan în cap și mai multe lovituri în gât cu un cuțit mare de bucătărie și de asemenea este de reținut atitudinea acestuia după momentul imediat comiterii faptei și anume disprețul total față de victima care zăcea într-o baltă de sânge, inculpatul plecând la culcare, fără a manifesta vreun regret, cu atât mai mult cu cât victima era tatăl său. Înalta Curte constată că nu se impune reducerea pedepsei aplicată inculpatului, avându-se în vedere circumstanțele reale și personale ale acestuia, întrucât pedeapsa de 16 ani și 6 luni închisoare, astfel cum a fost individualizată de către instanța de fond și menținută de instanța de apel, față de dispozițiile art.72 din codul penal, este necesară realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare, cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

și reflectă o individualizare temeinică. Astfel, se constată că a fost respectat principiul proporționalității, respectiv, pedeapsa aplicată inculpatului și modalitatea de executare a acesteia sunt adecvate situației de fapt și scopului urmărit de legea penală. Înalta Curte, ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.G. împotriva deciziei penale nr. 104 din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava.

Potrivit dispozițiilor art. 385/17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art.88 din codul penal va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului F.G., timpul reținerii și arestării preventive de la 27 august 2011 la 15 martie 2012. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.G. împotriva deciziei penale nr. 104 din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 27 august 2011 la 15 martie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 martie 2012.