ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 753/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 753/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 508/P/2011 din

11 octombrie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, s-a dispus

trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului F.G.,

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1),

art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., reținându-se în actul de sesizare

următoarele:

Inculpatul F.G. și tatăl său locuiau

pe raza comunei Bosanci, într-un imobil compus din trei case, o bucătărie de

vară în care locuia victima, o casă în care locuia inculpatul și o altă casă

nouă, în construcție, proprietatea lui C.R., fiica victimei, respectiv sora

inculpatului. F.G. nu a avut niciodată un loc de muncă, nu a fost angajat,

câteodată muncea cu ziua pe la diverși cetățeni din comună, primind în schimb

diferite sume de bani. Principala îndeletnicire a inculpatului era consumul de

băuturi alcoolice, acesta consumând aproape zilnic.

Între inculpat și tatăl său au existat

numeroase certuri și scandaluri, generate de starea de parazitism a

inculpatului, victima reproșându-i mai tot timpul că nu lucrează și că îi cere

des bani pentru a-și procura băuturi alcoolice. Un ultim conflict a avut loc în

cursul zilei de 26 august 2011, zi în care victima s-a întors acasă, pe

înserate, după ce fusese la un vecin pe care l-a ajutat să taie niște lemne și

cu care a consumat băuturi alcoolice. Ajuns acasă, a inițiat un conflict cu

fiul său, spunându-i că nu a făcut nimic niciodată. Se mai precizează în actul

de sesizare că victima F.E. era hipoacuzie, însă se făcea înțeles și totodată

se înțelegea cu fiul său.

Conform declarațiilor inculpatului,

tot scandalul a durat aproximativ două ore, după care membrii familiei s-au dus

la culcare, fiecare la locuința lui.

Animat de o dorință crâncenă de a se

răzbuna și sătul totodată de reproșurile și certurile existente, inculpatul a

luat hotărârea de a-i suprima viața tatălui său, astfel că s-a deplasat în

magazia de lemne situată lângă casa tatălui său, a luat un ciocan și a intrat

apoi în casa unde dormea victima. Profitând de faptul că tatăl său dormea, inculpatul

i-a aplicat două lovituri de ciocan în zona capului iar mai apoi, cu ajutorul

unui cuțit de mari dimensiuni, luat de pe o masă, i-a aplicat mai multe

lovituri în zona gâtului. La scurt după aceasta, inculpatul a lăsat cuțitul pe

masa de unde îl luase, a dus ciocanul în magazie, după care s-a dus la locuința

sa și a adormit.

A doua zi dimineață, în jurul orelor

08:00, s-a deplasat la un magazin din comună de unde a cumpărat cantitatea de

jumătate de litru de rom, revenind ulterior la domiciliu, unde a consumat

singur băutura.

Realizând ce a făcut, inculpatul i-a

alertat pe membrii familiei B., vecinii săi, solicitându-le să apeleze poliția

și salvarea, întrucât tatăl său este mort. Sosiți la fața locului, membrii

echipajului de pe ambulanță au constatat decesul victimei.

Inculpatul a fost condus ulterior la

sediul Secției de poliție Bosanci în vederea audierii, iar în prezența

organelor de anchetă și a martorului asistent, acesta a fost de acord să

efectueze o conducere în teren, ocazie cu care a indicat și arătat modul

comiterii faptei, traseul parcurs, precum și locurile de unde a luat obiectele

vulnerabile, toate aceste aspecte fiind consemnate în proces-verbal.

Conform concluziilor raportului de

necropsie nr. 308/C/2011 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Suceava,

moartea victimei a fost violentă, s-a datorat șocului hemoragie cu hemoragie

externă instalată prin secțiunea pachetelor vasculo-nervoase latero-cervicale

bilaterale și a căilor respiratorii. Medicii legiști au stabilit că leziunile

au fost produse prin loviri active repetate cu un corp tăietor-înțepător

(cuțit), dar și cu un corp contondent cu suprafața în formă de pătrat cu aspect

de amprentă (ciocan).

În faza de urmărire penală au fost

administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din

oficiu; proces-verbal de cercetare la fața locului, schița locului faptei;

procese-verbale de examinare criminalistică și planșele fotografice aferente;

proces-verbal de conducere în teren; concluzii provizorii medico-legale; raport

de constatare medico-legală autopsie; declarația numitei C.R.; declarațiile

martorilor: B.L., B.V., C.G., G.E., M.I., coroborate cu declarațiile de

recunoaștere ale inculpatului.

Înainte de începerea cercetării

judecătorești a fost audiat inculpatul F.G., care a invocat aplicabilitatea în

speță a dispozițiilor art. 320

l

C. proc. pen., arătând că recunoaște

săvârșirea faptei astfel cum a fost reținută prin rechizitoriu și că își

însușește probele administrate în cursul urmăririi penale.

Partea vătămată C.R. a arătat că nu

are nicio pretenție de la inculpat și că nu înțelege să se constituie parte

civilă în cauză, iar Spitalul Județean de Urgență „Sfântul Ioan cel Nou"

Suceava s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 26 lei, cheltuieli

rezultate în urma consulturilor și investigațiilor din U.P.U, a victimei F.E.

Prin sentința penală nr. 175 din 14

noiembrie 2011 a Tribunalului Suceava, în baza art. 174 alin. (1), art. 175 alin.

(1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., inculpatul

F.G. a fost condamnat, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat „asupra

unei rude apropiate", la o pedeapsă de 16 (șaisprezece) ani și 6 (șase)

luni închisoare.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. pen., s-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a - II-a, lit. b) C.

pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 5 ani.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a - II-a și lit. b) C.

pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la data de 27

august 2011 la zi, iar în temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut

măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C.

proc. pen., s-a dispus luarea față de inculpatul F.G. a măsurii de siguranță a

confiscării speciale a cuțitului (colet nr. 1 - 1) și ciocanului (colet nr. 2

-1), ridicate în vederea efectuării cercetărilor și înaintate Camerei de

corpuri delicte a Tribunalului Suceava, conform adresei nr. 13334/86/2011 din

data de 14 octombrie 2011.

S-a luat act că partea vătămată C.R.

nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen. rap. la art. 1357 și urm. C. civ., a fost obligat inculpatul la plata

sumei de 26 lei către partea civilă Spitalul Județean de Urgență „Sfântul Ioan

cel Nou" Suceava, reprezentând costul investigațiilor din U.P.U. a

victimei F.E.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2318,78 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

A constatat prima instanță că, în

drept, fapta inculpatului F.G. care, la data de 26/27 august 2011, pe fondul

unor conflicte mai vechi, cu intenție, a exercitat acte de violență repetate și

de mare intensitate asupra tatălui său F.E., aplicându-i lovituri de ciocan la

nivelul capului și mai multe lovituri de cuțit în zona gâtului, producându-i

leziuni grave ce au condus la decesul acestuia, întrunește, sub aspect obiectiv

și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev.

de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Instanța de fond a reținut că în speță

este îndeplinită cerința esențială a art. 320/1 C. proc. pen. - respectiv cea

de la alin. (1), în sensul că inculpatul a recunoscut în mod expres în fața

instanței săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare și a solicitat ca

judecarea cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală.

Referitor la persoana inculpatului

instanța de fond a reținut că acesta este cunoscut ca fiind o persoană

consumatoare de băuturi alcoolice, astfel cum rezultă din declarațiile

martorilor B.L., B.V., C.G., G.E. și M.I., fiind la prima încălcare a legii

penale.

Prin prisma criteriilor menționate,

instanța de fond a considerat că aplicarea unei pedepse în cuantum de 16

(șaisprezece) ani și 6 (șase) luni închisoare, cu executare în regim de

penitenciar, este necesară, dar și suficientă pentru a-și atinge scopul

prevenției generale și de reeducare a celui în cauză, astfel cum este definit

de art. 52 C. pen. Totodată, nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe

atenuante judiciare, în baza art. 74 C. pen., în speță, având în atenție

cerințele art. 74 C. pen., a considerat că nu se justifică a se da eficiență

juridică acestei instituții.

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal, a declarat apel inculpatul F.G.,

solicitând,

în esență, redozarea pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 104 din 14

decembrie 2011 Curtea de Apel Suceava, s

ecția

penală și pentru cauze cu minori, a respins ca nefondat apelul declarat de

inculpatul F.G., împotriva sentinței penale nr. 175 din 14 noiembrie 2011 a

Tribunalului Suceava.

A dedus în continuare din pedeapsa

aplicată durata arestării preventive de la 14 noiembrie 2011 la zi și a

menținut starea de arest a inculpatului.

A obligat inculpatul să plătească

statului suma de 350 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

A reținut instanța de apel că a fost

respectat principiului proporționalității între gravitatea faptei comise și

profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, în concret ținându-se

seama de limitele de pedeapsă prevăzute de normele legale incriminatoare, și

reduse cu 1/3, potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., de gradul

de pericol social al faptei comise (cel abstract și generic, evaluat antefactum

de legiuitorul penal prin determinarea regimului de represiune și prin

stabilirea minimului și maximului posibil de sancționare, dar în corelație cu

cel concret ce se stabilește post factum de organele judiciare prin analiza

datelor privind conținutul și condițiile concrete de realizare a infracțiunii

și cele referitoare la gradul de antisociabilitate al făptuitorului) și de

urmarea produsă, constând în suprimarea vieții unei persoane.

A apreciat instanța de apel că față de

modalitatea în care a fost săvârșită infracțiunea de către inculpat, care a

suprimat viața tatălui său prin aplicarea a două lovituri de ciocan în cap și

mai multe lovituri în gât cu un cuțit mare de bucătărie, precum și atitudinea

acestuia după momentul imediat comiterii faptei și anume disprețul total față

de victima care zăcea într-o baltă de sânge, el plecând la culcare fără a manifesta

vreun regret, cu atât mai mult cu cât victima era tatăl său, în mod justificat

instanța de fond nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante

judiciare, prev. de art. 74 C. pen.

De asemenea, a constatat că o pedeapsă

cu închisoarea orientată către maximul prevăzut de lege, în contextul în care

limita superioară, urmare a reducerii cu 1/3, este de 16 ani și 8 luni

închisoare, cu executare în regim de detenție, este în măsură să atingă scopul

prev. de art. 52 C. pen., de reeducare a inculpatului și de prevenire a

săvârșirii de noi infracțiuni.

Împotriva acestei decizii inculpatul F.G.

a formulat recurs și

a

invocat cazul de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. solicitând

reducerea pedepsei prin reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a) si art. 76 C.

pen.

Examinând decizia recurată în raport

de motivele de casare invocate de recurentul inculpat, dar și din oficiu

conform prevederilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385/6

alin. (1) și art. 385/7 din același cod, Înalta Curte constată că recursul

declarat inculpatul F.G. este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 385/9 pct. 14 C. proc.

pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit

individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite

decât cele prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că în mod corect

s-a analizat întreg materialul probator și că pedeapsa astfel cum a fost

individualizată de instanța de fond și de instanța de prim control judiciar răspunde

atât principiului proporționalității între gravitatea faptei cât și scopului

prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere infracțiunea săvârșită - omor

deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C.

pen. - urmările produse concretizate în lezarea unui drept fundamental al

victimei-tatăl inculpatului, respectiv dreptul la viață.

Înalta Curte constată că pedeapsa

aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de apel de 16 ani și 6

luni închisoare, este justificată în raport de împrejurările faptei săvârșite

și modalitatea extrem de violentă de comitere a faptei, respectiv inculpatul a

aplicat lovituri de ciocan la nivelul capului, și apoi mai multe lovituri de

cuțit în zona gâtului asupra victimei care dormea, de gradul de pericol social

al faptei care a fost comisă, de persoana inculpatului cunoscut ca un

consumator de băuturi alcoolice, care nu a avut niciodată un loc de muncă, nu a

fost angajat niciodată și urmarea ireversibilă a faptei acestuia - decesul victimei,

F.E., în vârstă de 74 ani, tatăl inculpatului.

De asemenea, față de persoana

inculpatului și poziția sa procesuală, anume că a declarat personal în fața

primei instanțe că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare

și prevalându-se de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., a

solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în cursul

urmăririi penale, Înalta Curte constată că pedeapsa așa cum a fost

individualizată este în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție

și reeducare prev. de art. 52 C. pen. și nu se impune reducerea acesteia.

Față de solicitarea inculpatului de

reducere a pedepsei prin reținerea disp. art. 74 lit. a) C. pen., Înalta Curte

constată că în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., nu se justifică

reținerea circumstanțelor atenuante menționate mai sus, deoarece chiar dacă

inculpatul nu are antecedente penale, nu se poate considera că aceste a avut o

conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii, întrucât acesta nu a avut

niciodată un loc de muncă, nu a fost angajat și era cunoscut ca un consumator

de băuturi alcoolice, acest motiv generând numeroase certuri între inculpat și

victima, tatăl său, care îi reproșa că nu lucrează și că îi cere bani pentru

a-și procura băuturi alcoolice. Totodată, este de reținut că inculpatul a

acționat cu violență și brutalitate, a suprimat viața tatălui său prin

aplicarea a două lovituri de ciocan în cap și mai multe lovituri în gât cu un

cuțit mare de bucătărie și de asemenea este de reținut atitudinea acestuia după

momentul imediat comiterii faptei și anume disprețul total față de victima care

zăcea într-o baltă de sânge, inculpatul plecând la culcare, fără a manifesta

vreun regret, cu atât mai mult cu cât victima era tatăl său.

Înalta Curte constată că nu se impune

reducerea pedepsei aplicată inculpatului, avându-se în vedere circumstanțele

reale și personale ale acestuia, întrucât pedeapsa de 16 ani și 6 luni

închisoare, astfel cum a fost individualizată de către instanța de fond și

menținută de instanța de apel, față de dispozițiile art.72 din codul penal,

este necesară realizării funcțiilor sale de constrângere, de reeducare, cât și

scopului prevăzut de art. 52 C. pen. și reflectă o individualizare temeinică.

Astfel, se constată că a fost

respectat principiul proporționalității, respectiv, pedeapsa aplicată

inculpatului și modalitatea de executare a acesteia sunt adecvate situației de

fapt și scopului urmărit de legea penală.

Înalta Curte, ținând seama de aceste

împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către

prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt

caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 385/15 pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.G.

împotriva deciziei penale nr. 104 din 14 decembrie 2011 a Curții de Apel

Suceava.

Potrivit dispozițiilor art. 385/17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art.88 din

codul penal va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului F.G., timpul reținerii

și arestării preventive de la 27 august 2011 la 15 martie 2012.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul F.G. împotriva deciziei penale nr. 104 din 14 decembrie

2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata

reținerii și arestării preventive de la 27 august 2011 la 15 martie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15

martie 2012.