ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 980/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 980/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 191 din 14 noiembrie

2012 a Tribunalului Suceava, s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de

partea civilă N.D., de schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor

calificat, prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) C. pen., în infracțiunile de

omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. c) C. pen. și

profanare de morminte, prev. de art. 319 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen.

A fost condamnat

inculpatul N.I., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art.

174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., la pedeapsa de 12 ani închisoare și interzicerea drepturilor

civile prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă

de 7 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 71 C.

pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

S-a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, de

la 1 septembrie 2012 până la zi și s-a reținut starea de arest preventiv a

acestuia.

S-au restituit

inculpatului obiectele vestimentare.

În baza art. 347

raportat la art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen., s-a disjuns acțiunea

civilă promovată de părțile civile N.D., N.V.M. și N.L.A.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Suceava nr. 406/P/2012 din 17 octombrie 2012, a fost trimis în

judecată inculpatul N.I., în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1) raportat la art.

175 alin. (1) lit. c) C. pen.

În actul de sesizare

a instanței se reține că inculpatul N.I. este văr cu N.M., cel dintâi locuind

într-o casă situată pe raza comunei Ilisești, la distanță de circa 480 m de

locuința victimei.

În decursul timpului,

între cei doi veri nu au existat niciodată diferende sau neînțelegeri,

relațiile dintre aceștia fiind normale. De mai multe ori inculpatul a muncit în

gospodăria victimei, de fiecare dată fiind remunerat.

La data de 31 august

2012, în jurul orelor 12:00 victima s-a deplasat la locuința inculpatului

solicitând acestuia să vină la casa sa spre a-l ajuta să scuture niște covoare,

după care au început să consume băuturi alcoolice din gospodăria victimei.

Întrucât rămăsese

fără țigări, victima l-a rugat pe inculpat să meargă să-i cumpere, dându-i

pentru acestea 5 RON. Ulterior, inculpatul a plecat la magazinul aparținând AF

P.V. de unde intenționa să cumpere țigări. În timpul acestei deplasări,

inculpatul l-a observat pe drum, în dreptul casei numitului C.T., pe martorul

C.M. Întrucât martorul avea asupra sa o sticlă cu bere și l-a invitat pe

inculpat să o consume împreună, acesta a dat banii finului său, respectiv

numitului N.T.I., solicitându-i să cumpere țigările, iar el a rămas să consume

berea împreună cu C.M.

După ce sus-numiții,

au consumat băutura, martorul C.M. a plecat la locuința sa iar inculpatul spre

casa lui, a luat țigările cumpărate de fiul său și, apoi, a plecat din nou spre

locuința victimei.

Referitor la victimă,

din probe rezultă că se bănuiește că după plecarea inculpatului de la locuința

sa, la rândul său N.M. a părăsit gospodăria, deplasându-se spre casa în

construcție a fratelui său, probabil pentru a-i hrănii câinii. Martora N.A. a

declarat că a observat victima venind spre casă, acest lucru petrecându-se

între orele 17:00 - 18:00. În același sens este și declarația martorei C.D.L.

Este posibili ca, în

momentul în care victima a intrat în casa sa și l-a găsit acolo pe inculpat,

între cei doi să fi avut loc un incident spontan. În acest context, întrucât

inculpatul era în stare avansată de ebrietate, nu a putut preciza cu ocazia

audierilor, toate momentele respectivului incident.

Din analiză însă,

coroborată a tuturor probelor administrate, s-a desprins concluzia că

inculpatul a exercitat multiple acte de violență asupra victimei, inclusiv cu

un cuțit, leziunile cauzate acesteia, ducând la deces, aproximativ în jurul orelor

17:40 - 18:00. După ce a constatat că vărul său a murit, inculpatul a părăsit

gospodăria victimei prin grădină, deplasându-se apoi spre casa fostei

concubine, martora F.N.G. Din depoziția acesteia precum și a fiicei sale, a

reieșit că inculpatul prezenta sânge pe mâini, pe pantaloni și pe pantofi, însă

nu le-a oferit vreo explicație cu privire la situația în care se afla.

După ce au reușit

să-l spele pe inculpat, cele două femei l-au chemat la casa lor pe fiul

acestuia, martorul N.T.I., pentru a-și duce tatăl acasă. Și din depoziția

acestui martor a reieșit că inculpatul prezenta urme de sânge pe mâini și pe

haine, iar la întrebările fiului său, inculpatul a răspuns „am făcut ceva, dar

nu știu ce anume”.

În dimineața zilei de

1 septembrie 2012, orele 14:00 martorul M.V. a trecut pe la casa victimei,

descoperind cadavrul acesteia, astfel că, ulterior, au fost sesizate și

organele judiciare competente.

Conform concluziilor

medicului legist din cadrul SML Suceava, moartea victimei a fost violentă și

s-a datorat insuficientei cardio-respiratorii acute consecutivă hemotoraxului

stâng produs printr-o plagă înțepată costo-pleuro-pulmonară în cadrul unui

politraumatism cranio-facial și toraco-abdominal.

În momentul

decesului, victima prezenta o alcoolemie de 3,30 gr

‰

și o alcoolurie de

2,90 gr

‰

.

Pe parcursul

urmăririi penale membrii familiei victimei au încercat să acrediteze ideea că

la faptă, pe lângă inculpat, ar fi participat și C.M., fapt neconfirmat de

probe.

La primul termen cu

procedură completă, din data de 7 noiembrie 2012, inculpatul a recunoscut

săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, așa cum a fost

prezentată în rechizitoriu și a solicitat soluționarea dosarului prin procedura

simplificată prev. de art. 320

1

C. proc. pen., pe baza probelor

administrate în cursul urmăririi penale, pe care și le-a însușit, precizând că

regretă cele întâmplate.

Examinând actele și

probele dosarului, prima instanță a reținut aceeași situație de fapt și

juridică, descrise în rechizitoriu.

În drept, tribunalul

a constatat că fapta inculpatului N.I. de a exercita la data de 31 august 2012,

în locuința vărului său, N.M., multiple violențe asupra acestuia, cu corpuri

contondente dure, precum și înțepător-tăietor, producându-i astfel leziuni ce

au condus la decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175

alin. (1) lit. c) C. pen.

Instanța de fond a

considerat că nu se justifică schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului

în sensul reținerii și a infracțiunii de profanare de morminte, nefăcându-se

dovada laturilor obiective și subiective ale acestei infracțiuni. S-a arătat că

nu s-a făcut dovada incendierii cadavrului imediat după comiterea infracțiunii

de omor calificat. De altfel, nici nu s-a putut stabili dacă incendierea a fost

accidentală sau provocată de către inculpat, sub acest din urmă aspect existând

un mare dubiu.

La individualizarea

pedepsei pe care instanța a aplicat-o inculpatului, s-a avut în vedere criteriile

generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social

deosebit de ridicat al infracțiunii, modalitatea în care a fost săvârșită,

consecințele produse, respectiv suprimarea vieții unui seamăn, chiar văr al

inculpatului, faptul că inculpatul nu are antecedente penale și faptul că a

manifestat o poziție procesuală corectă chiar de la primul termen, înțelegând

să ceară să se urmeze procedura simplificată.

În raport de aceste

elemente, prin reținerea disp. art. 320

1

C. proc. pen. s-a apreciat

că pedeapsa de 12 ani închisoare este de natură să asigure reeducarea sa și

prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni, scop prevăzut în art. 52 C. pen.

Totodată, în baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea

pedepsei principale.

Inculpatului i s-a

aplicat și pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-a dedus din

pedeapsa principală, arestarea preventivă de la 1 septembrie 2012 până la zi și

s-a menținut starea de arest a inculpatului.

Sub aspectul laturii

civile, alături de N.D., soția inculpatului, au emis pretenții bănești și fii

victimei, respectiv N.V.M. și N.L.A.. Întrucât inculpatul a precizat că nu este

de acord cu plata despăgubirilor civile solicitate deoarece sunt sume foarte

mari și nu are posibilitatea să le plătească, instanța, în baza art. 347

raportat la art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen., a disjuns acțiunea

civilă promovată de părțile civile.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apeluri părțile civile N.D., N.L.A., N.M.V. și inculpatul

N.I.

Curtea de Apel

Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia nr. 127 din 14

decembrie 2012 a respins apelurile declarate de părțile civile și de inculpat

împotriva Sentinței penale nr. 191 din 14 noiembrie 2912 a Tribunalului

Suceava.

A dedus, în

continuare, arestarea preventivă și a menținut arestarea preventivă a

inculpatului.

A obligat apelanții

la cheltuieli judiciare către stat.

Analizând apelurile

prin prisma motivelor invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de

drept, în conformitate cu disp. art. 371 și 378 C. proc. pen., Curtea a constatat

că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:

Prima instanță a

reținut corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă

interpretare probatoriului administrat în cauză.

Inculpatul apelant a

comis fapta așa cum de altfel a și recunoscut, în împrejurările constate și

expuse în considerentele sentinței penale atacate.

Astfel, la data de 31

august 2012, aflat în locuința vărului său N.M., acesta a exercitat asupra

celui dintâi multiple acte de violență cu corpuri contondente dure, precum și

cu corpuri înțepător-tăietoare, leziunile cauzate conducând la decesul

victimei.

Relativ la cuantumul

pedepsei aplicate inculpatului, Curtea a apreciat că a fost just și

proporțional individualizată în raport de criteriile generale prev. de art. 72

C. pen.

Este real că

inculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri, cauzându-i numeroase plăgi

tăiate și înțepate, însă modul de desfășurare a incidentului, incluzând aici și

cauza care l-a determinat pe acesta să se manifeste violent și nici debutul

actelor agresive nu a putut fi pe deplin elucidat în condițiile în care la

locul faptei au fost prezenți doar cei doi, ambii fiind într-o avansată stare

de ebrietate. Nu s-a făcut dovada că incendierea cadavrului a avut loc imediat

după comiterea infracțiunii de omor, dacă a fost accidentală sau cauzată voit

de inculpat, existând astfel, dubiu din perspectiva acestei împrejurări.

În faza de urmărire

penală inculpatul nu a prezentat detalii asupra modului de acțiune, dar nici nu

a negat că ar fi agresat victima, aspect pe deplin justificat datorită stării

de ebrietate în care se afla. Aceasta nu echivalează cu lipsa sa de sinceritate

ori cu neasumarea consecințelor faptei sale. În plus, înaintea instanței a

recunoscut total și necondiționat situația de fapt descrisă în rechizitoriu,

regretând fapta comisă.

Inculpatul a

solicitat, avându-se în vedere atitudinea procesuală sinceră și comportamentul

social anterior adecvat, reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante și,

în consecință, reducerea pedepsei aplicate.

Or, față de modul și

mijloacele de comitere a faptei dar și de urmarea produsă, cum pe larg au fost

deja arătate, aceasta nu se justifică în cauză, cum nu se impune nici majorarea

ei, astfel cum au solicitat părțile civile.

Executarea pedepsei

în regim privativ de libertate, în cuantumul stabilit de către prima instanță,

este singura de natură a determina atingerea scopului ei educativ și preventiv

și de a produce schimbarea comportamentului inculpatului, începând cu

atitudinea sa față de valorile sociale și morale pe care le negase prin

săvârșirea infracțiunii.

În consecință, pentru

considerentele arătate, Curtea de apel, constatând neîntemeiate apelurile

declarate de către părțile civile și de către inculpat, în conformitate cu art.

379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. le-a respins ca atare.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, au declarat recursuri partea civilă N.D. și

inculpatul N.I.

Partea civilă N.D.,

soția victimei, a criticat hotărârea pentru menținerea unei pedepse greșit

individualizate, prea mică, în raport cu gravitatea infracțiunii comise, pentru

greșita aplicare a disp. art. 320

1

C. proc. pen., în raport de

faptul că în fața instanței de apel, cu ocazia ultimului cuvânt a afirmat că

„în cauză nu s-a ținut cont de faptul că victima l-a amenințat și agresat,

rupându-i mâna și că a fost obligată la cheltuieli judiciare prea mari către

stat, în raport de desfășurarea procesului.

Inculpatul N.I., în

recursul său, a criticat tot cuantumul pedepsei aplicate de prima instanță și

menținută în apel, susținând însă că este prea aspră în raport de împrejurările

în care s-au petrecut faptele.

Examinând ambele

recursuri, în raport de actele și probele dosarului, Curtea constată că ambele

sunt neîntemeiate, instanțele făcând, în speță, o corectă și judicioasă

individualizare a pedepsei, pe baza criteriilor prev. de art. 72 C. pen., încât

nu se impune modificarea ei nici în sensul majorării și nici în sensul

reducerii acesteia. La fel, neîntemeiate sunt și susținerile părții civile

referitoare la greșita aplicare, în speță, a prevederilor art. 320

1

C. proc. pen. sau la cuantumul cheltuielilor judiciare, la care recurenta parte

civilă a fost obligată către stat.

Față de cele arătate,

Înalta Curte constată că hotărârea atacată este temeinică și legală va respinge

recursurile declarate de partea civilă N.D. și inculpatul N.I. împotriva

Deciziei penale nr. 127 din 14 decembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția

penală și pentru cauze cu minori, ca nefondate, menținând astfel hotărârea

atacată.

Se va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive, în

continuare.

Văzând și

reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat precum și a plății

onorariilor pentru apărările făcute din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de partea civilă N.D. și de inculpatul N.I.

împotriva Deciziei penale nr. 127 din 14 decembrie 2012 a Curții de Apel

Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 1

septembrie 2012, la 20 martie 2013.

Obligă recurenta

parte civilă N.D. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Obligă recurentul

inculpat N.I. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 martie 2013.

Procesat de GGC - LM