ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1659/2012

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor Dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 8 mai 2012

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu

minori și de familie, în Dosarul nr. 1216/36/2010 în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

C. proc. pen., s-a dispus, menținerea stării

de arest preventiv a inculpatului M.P.T., arestat în baza mandatului de

arestare preventivă nr. 2/UP din 22 ianuarie 2011 emis de Tribunalul București,

în Dosarul nr. 2194/3/2007.

Pentru a

pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și de art. 148 alin. (1)

lit. f) C. proc. pen., constatând că măsura arestării preventive a inculpatului

M.P.T. se situează pe coordonatele legalității, iar menținerea acesteia este

justificată.

S-a

apreciat, de asemenea, că durata arestării preventive se situează în limitele

generate de rezonabilitatea specifică unui proces echitabil, astfel cum rezultă

și din jurisprudența C.E.D.O., nefiind depășit termenul rezonabil, având în

vedere specificul probatoriului administrat în cauză.

Împotriva

acestei încheieri a formulat recurs inculpatul M.P.T., solicitând punerea sa în

stare de libertate, motivat de faptul că nu mai subzistă temeiurile care au

fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, examinând recursul în conformitate cu

dispozițiile art. 385

6

alin. (3) și art. 385

14

C. proc.

pen., constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează.

Potrivit

art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în

exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice

periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin.

(3) din același text de lege, când instanța constată că temeiurile care au

determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin

încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În

cauză, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori

și de familie a procedat la efectuarea verificărilor și a constatat că

temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării

preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a

inculpatului.

Înalta

Curte în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, de gravitatea

deosebită a acestora, cu consecințe grave asupra mediului de afaceri, cât și de

circumstanțele personale ale inculpatului, apreciază că lăsarea acestuia în

libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum corect a

reținut și instanța de fond.

În

sarcina inculpatului s-a reținut că în perioada octombrie 2002 - ianuarie 2003,

în calitate de reprezentant al SC T.I. SRL s-a asociat în vederea săvârșirii de

infracțiuni cu inculpații O.E., M.L., A.J.H. și, în baza aceleiași rezoluții

infracționale l-a ajutat pe inculpatul O.E., prin pretinderea în fals că

societatea sa a livrat măști de gaze către S.C P.S.R. SRL, creând un circuit

documentar fals prin care a pretins realizarea unor exporturi de măști gaze dar

și faptul că aceste măști de gaze au fost exportate precum și prin depunerea

unui număr de 4 cereri de rambursare de T.V.A, din care 3 au fost aprobate

încasând în mod necuvenit suma de 165.015.158.956 RON .

Analizând

posibilitatea luării unei măsuri alternative, Înalta Curte constată că, la

acest moment procesual nu se identifică vreun motiv întemeiat pentru punerea în

libertate a inculpatului, ci apreciază că întregul material probator

administrat în cauză, impune privarea de libertate, în continuare, iar nu vreo

altă măsură preventivă, arestarea preventivă fiind singura aptă să atingă

scopul preventiv reglementat de art. 136 C. proc. pen.

Tot

astfel, se apreciază că măsura arestării preventive se impune a fi menținută și

prin raportare la exigențele art. 5 parag. 3 din C.E.D.O. care protejează

dreptul la libertate al persoanei, câtă vreme se bazează pe motive pertinente

și suficiente a o justifica.

Pertinența

și suficiența acestor motive se apreciază de instanță în ansamblul

circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art.

136 C. proc. pen., privarea de libertate a inculpatului fiind necesară și

pentru buna desfășurare a procesului penal, în cauză fiind respectate toate

garanțiile procesuale de care aceasta se bucură conform legislației în vigoare.

Pe de

altă parte se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului prin

sentința penală nr. 152 din 3 mai 2010 a Tribunalului Constanța, secția penală,

la pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiuniilor

prev de art. 26 rap la art. 36 din Legea nr. 345/2002, art. 290 C. pen., art.

323 C. pen., art. 23 pct. 1 lit. b) Legea nr. 656/2002 și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, b) și c) C.

pen., ca pedeapsă accesorie, hotărârea de condamnare, apelată de inculpat,

constituind un temei suficient pentru a constata că menținerea detenției

provizorii este licită, respectându-se legislația internă și prevederile

C.E.D.O.

În același

sens, Înalta Curte reține că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează

prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatului de a fi judecat într-un

termen rezonabil, limitarea libertății acestuia încadrându-se în dispozițiile

și limitele legii.

Aceste

considerente justifică dispoziția instanței de apel de menținere a arestării

preventive, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.P.T. împotriva încheierii din 8

mai 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu

minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1216/36/2010.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 225 RON cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul

desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 18 mai 2012.