ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1977/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 28 septembrie 2009, înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, reclamanții C.H. și C.I. au chemat în judecată A.N.R.P., solicitând obligarea pârâtei să emită titlu de plată și/sau titlu de conversie pentru imobilele casă cu 4 camere, casă cu 3 camere și moară țărănească, la valoarea stabilită prin raportul efectuat de expertul L.C., precum și să le achite daune morale în sumă de 200.000 lei. În motivarea cererii, reclamanții au învederat că imobilele susmenționate, situate în Comuna Vela, județul Dolj au fost naționalizate în anul 1948 și ulterior, demolate, notificările privind restituirea lor fiind soluționate prin dispozițiile nr. 328, nr. 329 și nr. 330/2008.

La data de 18 noiembrie 2009, reclamanții și-au precizat acțiunea, solicitând chemarea în judecată a C.C.S.D. și obligarea acestei autorități la emiterea titlurilor de despăgubire cu privire la imobilele pentru care Primăria comunei Vela a emis dispozițiile nr. 328/2008, nr. 329/2008 și respectiv nr. 13/2009, prin acest ultim înscris fiind revocată dispoziția inițială referitoare la restituirea morii, nr. 330/2008. Prin sentința civilă nr. 2101 din 18 noiembrie 2009 Tribunalul Dâmbovița a admis excepția invocată de A.N.R.P. și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Această din urmă instanță a pronunțat într-un prim ciclu procesual sentința nr. 80 din 29 martie 2010 prin care a respins excepția prematurității invocată de A.N.R.P.

și a admis în parte acțiunea, dispunând obligarea acestei autorități să înainteze dosarul pentru întocmirea raportului de evaluare și să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire, respingând celelalte capete de cerere. Recursul declarat de A.N.R.P. a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, care, prin decizia nr. 254 din 19 ianuarie 2011 a casat sentința și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru citarea în cauză în calitate de pârâtă a C.C.S.D. În fond după casare, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 195 din 15 iunie 2011 prin care a respins excepția prematurității acțiunii și a respins acțiunea față de pârâții A.N.R.P., Statul Român prin M.F.P.

și D.G.F.P. Dâmbovița, pentru lipsa calității procesuale pasive. De asemenea, instanța a admis acțiunea precizată și a dispus obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlu de despăgubire pentru imobilele: moară țărănească, casă cu 4 camere și casă cu 3 camere. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că reclamanții au parcurs procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, fiind emise dispozițiile pentru acordarea de despăgubiri în echivalent pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură de către Primăria Comunei Vela, pârâtei C.C.S.D. revenindu-i obligația de a emite deciziile reprezentând titluri de despăgubire.

Împotriva sentinței a declarat recurs C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâta a învederat că în cauză, a fost parcursă etapa transmiterii și înregistrării dosarelor, precum și cea a verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilelor notificate. Pârâta a mai arătat că dosarele reclamanților trebuie completate cu înscrisuri referitoare la suprafețele imobilelor, după care se va proceda la evaluare și ulterior, fie la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, fie la trimiterea spre reevaluare. Comisia a mai precizat că dosarul aferent dispoziției nr. 330/2008 nu apare înregistrat în baza de date a secretariatului instituției, nefiind astfel declanșată procedura administrativă reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel cum rezultă din actele dosarului, inițial, Primăria Comunei Vela a soluționat notificările formulate potrivit Legii nr. 10/2001 prin emiterea dispozițiilor nr. 328, nr. 329 și 330 din 20 februarie 2006, dosarele corespunzătoare fiind transmise secretariatului A.N.R.P. și înregistrate sub nr. 11073/ CC, 11074/ CC și 11075/ CC, apoi returnate pentru reanalizare și ulterior fiind emise alte dispoziții cu nr. 328, nr. 329 și nr. 330 din 14 martie 2008. Dosarele aferente dispozițiilor nr. 328 și 329/2008 au fost reînregistrate sub nr. 40957/ CC și nr. 42417/ CC, iar, astfel cum rezultă din adresa din 14 ianuarie 2009 emisă de A.N.R.P., urmau ca în cel mai scurt timp să fie transmise la un evaluator în vederea întocmirii rapoartelor de evaluare.

În același înscris se menționează că Dosarul nr. 11074/ CC, corespunzător dispoziției nr. 330/2008, nu a fost retransmis pârâtei. Sub acest aspect, este de menționat că, într-adevăr, la acea dată, 14 ianuarie 2009, dosarul privind despăgubirile pentru moara din Comuna Vela nu fusese retransmis comisiei, întrucât prin dispoziția nr. 13 din 16 ianuarie 2009 primăria a revocat dispoziția nr. 330/2008, a respins cererea de restituire în natură a imobilului și a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Din adresa din 24 octombrie 2010 a Instituției Prefectului județului Dolj rezultă că dosarul conținând dispoziția nr. 13/2009 a fost prezentat Secretariatului Comisiei în repetate rânduri, fiind returnat de fiecare dată cu diverse observații.

În raport de înscrisurile aflate la dosar, Curtea nu poate reține apărarea pârâtei în sensul că dosarul corespunzător dispoziției nr. 330/2008 nu apare înregistrat în baza de date, din moment ce a fost emisă o nouă dispoziție, cu alt număr, ce a fost înaintată pârâtei împreună cu documentația aferentă. Cât privește necesitatea completării înscrisurilor referitoare la cele 3 imobile ce nu mai pot fi restituite în natură, aceste susțineri nu au suport, dosarele fiind completate după returnarea documentelor necesare identificării imobilelor, iar dispozițiile emise de Primăria Comunei Vela nr. 328 și nr. 329/2008 și nr. 13/2009, ca acte juridice civile, având caracter irevocabil.

În consecință, instanța de fond a stabilit în mod corect refuzul nejustificat al pârâtei de a proceda la emiterea deciziilor în condițiile în care pârâtei i s-au conferit prin lege doar atribuții în finalizarea procedurii de acordare a despăgubirilor, prin stabilirea cuantumului acestora și a modalității de plată. Pentru respectarea termenului rezonabil, pârâta era obligată să-și organizeze activitatea în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, cu atât mai mult cu cât, în cauză, procedura administrativă a debutat în anul 2001 prin formularea notificării și până în prezent nu s-au emis deciziile reprezentând titlurile de despăgubire pentru imobilele revendicate. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 195 din 15 iunie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2012.