ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 830/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 830/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanței de fond

Prin cererea înregistrată sub nr.

3461/54/2010 la Curtea de Apel Craiova, reclamanții I.C. și I.M.V. au solicitat

obligarea pârâtelor Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea dispoziției

reprezentând titlurile de despăgubire pentru imobilul compus din construcții

(demolate) și terenul aferent acestora situat în comuna Melinești, județul

Dolj, imobil preluat abuziv și care a aparținut autoarei lor, S.E. deoarece a

fost tergiversată nejustificată soluționarea notificării formulate.

de fond

Prin Sentința nr. 151

din 22 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a fost respinsă acțiunea reclamanților.

În motivarea soluției

adoptate, instanța de fond a analizat cu prioritate, în baza art. 137 C. proc.

civ., excepția autorității de lucru judecat invocată de C.C.S.D. și A.N.R.P.

prin întâmpinare.

S-a reținut că prin

Sentința nr. 211 din 4 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 1260/54/2008

Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea reclamanților I.C. și I.M.V. formulată

în contradictoriu cu C.C.S.D. și A.N.R.P., în sensul că a obligat pârâta să

emită dispoziție pentru imobilul imposibil de restituit în natură, conform

Dispoziției nr. 1.451 din 17 iulie 2007 emisă de Primăria Melinești, dar prin

Decizia nr. 2.845 din 26 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția contencios administrativ și fiscal, a fost modificată în tot sentința

atacată în sensul respingerii acțiunii față de A.N.R.P. pentru lipsa calității

procesuale pasive și față de C.C.S.D. ca neîntemeiată.

În acea decizie s-a

reținut că au fost emise mai multe decizii în soluționarea aceleiași

notificări, ultima dintre acestea fiind cea cu nr. 116/2008.

Această decizie emisă

de Primarul comunei Melinești a fost anulată prin Sentința civilă nr. 206 din

20 mai 2010 a Tribunalului Dolj, irevocabilă prin Decizia nr. 278 din 30

septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova.

În cauză, reclamanții

I.C. și I.M.V. au chemat în judecată aceleași pârâte - C.C.S.D. și A.N.R.P.

pentru emiterea titlului de despăgubire invocând Dispoziția nr. 1.451/2007 a

Primăriei comunei Melinești și un "inventar asupra moșiei Elvirei

Stambuliu de la data de 6 martie 1949".

În baza art. 1201 C.

civ. s-a constatat că atât în prima hotărâre cât și în acțiunea dedusă

judecății există tripla identitate de părți, obiect și cauză, iar prin prima

hotărâre a fost rezolvat fondul procesului.

În primul proces,

prin Decizia nr. 2.845 din 20 mai 2008 a Înaltei Curți, secția contencios

administrativ și fiscal, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că Decizia nr.

1.451 din 17 iulie 2007 a Primarului comunei Melinești, județul Dolj nu conține

datele de identificare a imobilelor pentru care s-au propus măsurile

reparatorii, iar în procesul dedus judecății s-a solicitat emiterea titlului de

despăgubire în baza aceleiași Decizii nr. 1.451/2007 a Primarului comunei

Melinești care a rămas nemodificată, în sensul că nu conține elemente de

identificare a imobilelor pentru care s-au propus măsurile reparatorii

prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Faptul că în prezent

se invocă dispozițiile art. 6 parag. 1 din CEDO nu conduce la concluzia că ar

exista identitate de cauză, întrucât în primul proces, atât instanța de fond

cât și cea de recurs, au avut în vedere dispozițiile dreptului comunitar.

Cu privire la

excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. s-a reținut că există

autoritate de lucru judecat din moment ce în primul proces s-a constatat

irevocabil temeinica acestei excepții.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs reclamanții I.C. și I.M.V. și au solicitat

admiterea recursului, să fie modificată sentința atacată și pe fond să fie

admisă acțiunea în sensul de a fi obligată pârâta C.C.S.D. să emită dispoziția

reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul compus din construcții (în

prezent demolate) și terenul aferent acestora situat în comuna Melinești,

județul Dolj.

În motivele de recurs

se arată că au atacat la Tribunalul Dolj Dispoziția nr. 116/2008, iar prin

Sentința civilă nr. 206/2010 a acestei instanțe a fost anulată dispoziția

atacată. În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că Dispoziția nr. 1.451

din 17 iulie 2007 emisă de Primarul Comunei Melinești are caracter irevocabil

și în condițiile în care această dispoziție a fost înaintată Secretariatului

C.C.S.D. este aplicabil art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Chiar în recursul

declarat de C.C.S.D. în dosarul nr. 1260/54/2008 s-a invocat de către această

autoritate că încă din 26 septembrie 2008 a fost selectat dosarul de

despăgubire, iar dosarul va parcurge procedura de evaluare și se va finaliza

prin emiterea deciziei.

Soluția instanței de

fond a fost criticată pentru că în analiza excepției autorității de lucru

judecat nu a prezentat toate considerentele Deciziei nr. 2845/2009 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție. Astfel, s-a reținut că dosarul era deja

înregistrat la Secretariatul C.C.S.D. dar că exista și o altă dispoziție emisă

de Primăria comunei Melinești, respectiv Dispoziția nr. 116/2008.

Această dispoziție a

fost anulată prin Sentința nr. 206/2010 a Tribunalului Dolj și prin acea

sentință s-a stabilit că procedura de urmat este cea prevăzută de Titlul VII al

Legii nr. 247/2005, iar în lege nu există niciun text care să blocheze emiterea

titlului de despăgubire de faptul că în dispoziția prin care se soluționează

notificarea nu ar fi suficient individualizat imobilul.

S-a apreciat că nu

există tripla identitate în prezenta cauză.

În legislație există

anumite situații în care nu poate fi invocată autoritatea de lucru judecat în

condițiile care se fac referiri la o altă perioadă de timp.

Faptul că reclamanții

au formulat o acțiune anterioară având ca obiect emiterea titlului de

despăgubire prin prisma verificării termenului rezonabil al procedurilor și în

condițiile în care printr-o hotărâre anterioară s-a stabilit că termenul

rezonabil nu fusese depășit, nu înseamnă că niciodată nu se poate învesti

instanța cu această verificare după scurgerea a încă unui interval de timp.

Instanța de fond a

lăsat la aprecierea exclusivă a entității învestită cu finalizarea procedurilor

de emitere a titlului de despăgubire a determinării momentului în care să-și

execute obligația legală de emitere a titlului de despăgubire deși după 11 ani

de la data formulării notificării nu au fost finalizate procedurile.

Se apreciază că în

mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P.

deoarece și această pârâtă are atribuții în procedura emiterii deciziei

reprezentând titlu de despăgubire (potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005

A.N.R.P. asigură organizarea și funcționarea Secretariatului C.C.S.D.,

secretariat care asigură lucrările acestei comisii).

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

admite recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a

respins cererea reclamanților considerând că există autoritate de lucru judecat

față de Decizia nr. 2.845 din 26 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin această decizie

au fost admise recursurile, a fost modificată în tot sentința atacată în sensul

că a fost respinsă acțiunea reclamanților I.C. și I.M.V. pentru lipsa calității

procesuale pasive față de A.N.R.P. și ca neîntemeiată față de C.C.S.D.

În considerentele

deciziei s-a reținut că din actele dosarului rezultă că nerespectarea

termenului rezonabil al procedurii de emitere a deciziei reprezentând titlu de

despăgubire nu este imputabilă C.C.S.D. care nu a manifestat pasivitate în

exercitarea atribuțiilor ce i-au fost stabilite prin lege.

S-a susținut că

Dispoziția nr. 1.451 din 17 iulie 2007 emisă de Primarul comunei Melinești,

județul Dolj nu ar conține datele de identificare ale imobilelor pentru care

s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, date absolut necesare pentru

întocmirea raportului de evaluare și finalizarea procedurii prin emiterea deciziei

reprezentând titlu de despăgubire și că s-a constatat de către C.C.S.D. că au

fost emise mai multe dispoziții de către Primăria Melinești, ultima fiind cea

cu nr. 118/2008.

S-a concluzionat că

obligația instituită în sarcina C.C.S.D. de a emite decizia conform Dispoziției

nr. 1.451 din 17 iulie 2007, anulată implicit prin Dispoziția nr. 116/2009,

este imposibil de realizat.

Referitor la

calitatea procesuală pasivă a A.N.R.P. s-a constatat că este întemeiată pentru

că emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire constituie atributul

exclusiv al C.C.S.D.

În prezenta cauză s-a

solicitat de către reclamanți obligarea A.N.R.P. și C.C.S.D. la emiterea

dispoziției reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul preluat abuziv și

care a aparținut autoarei lor, S.E.

Notificarea

reclamanților nr. 538/N/2001 a fost soluționată inițial prin Dispoziția nr.

1.451/2007 emisă de Primăria comunei Melinești prin care pentru imobilele

notificate și imposibil de restituit în natură s-a propus acordarea de despăgubiri

în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Ulterior, prin

Dispoziția nr. 116 din 30 octombrie 2008 emisă de Primăria comunei Melinești

s-a respins acordarea de despăgubiri bănești pentru teren, iar pentru imobilele

reprezentând construcții actualmente demolate s-a propus acordarea

despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aspect

reținut și de instanța supremă în considerentele Deciziei nr. 2.845 din 26 mai

2008.

Această ultimă

decizie a fost anulată prin Sentința nr. 206 din 20 mai 2010 a Tribunalului

Dolj, secția civilă, iar anularea a fost menținută prin Decizia nr. 287 din 30

septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

În raport de

dispozițiile art. 1201 C. civ., potrivit cărora este lucru judecat atunci când

o a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe

aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și împotriva lor, în

aceeași calitate, pentru a se putea admite excepția autorității de lucru

judecat, se impune să se demonstreze identitatea de părți, obiect și cauză,

condiție care trebuie îndeplinită cumulativ.

Fundamentul acestei

excepții este forța hotărârii judecătorești recunoscută de lege, de a se opune

redeschiderii ulterioare a aceleiași judecăți, asigurând astfel stabilitatea și

securitatea raporturilor juridice.

În cauză, identitatea

de părți și obiect între prezenta cauză și cea soluționată prin Decizia nr.

2.845 din 26 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate fi

contestată.

Problema care se

impune a fi analizată este identitatea de cauză între cele două litigii.

Dacă prin cauză a

unui litigiu se înțeleg circumstanțele de fapt invocate în vederea stabilirii

dreptului subiectiv prin intermediul căreia se traduce din punct de vedere

juridic pretenția dedusă judecății, atunci se poate aprecia că nu există

identitate de cauză.

Mai întâi, se

constată că în Decizia nr. 2.845 din 26 mai 2008 a Înaltei Curți, secția

contencios administrativ și fiscal, s-a reținut că refuzul C.C.S.D. de a emite

decizia reprezentând titlu de despăgubire nu este nejustificat și că acea

decizie nu a fost emisă pentru că Dispoziția nr. 1.451 din 17 iulie 2007 a fost

anulată implicit prin Dispoziția nr. 116/2008.

În prezenta cauză s-a

invocat refuzul C.C.S.D. de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire

pentru Notificarea nr. 538/N/2001 deși a fost anulată Dispoziția nr. 116/2008

emisă de Primăria comunei Melinești și nu a fost respectat termenul rezonabil

pentru emiterea deciziei.

În al doilea rând,

instanța de fond, în considerarea admiterii excepției autorității de lucru

judecat a reținut că Decizia nr. 1.451/2007 a Primăriei comunei Melinești a

rămas nemodificată în sensul că nu conține elemente de identificare a

imobilelor, așa cum a reținut instanța supremă în prima hotărâre și că

înscrisul denumit "inventar" cu privire la bunurile ce au aparținut

autoarei S.E. este lipsit de relevanță.

Însă, nu se poate

considera că, chiar dacă Dispoziția nr. 1.451/2007 emisă de Primăria comunei

Melinești a rămas nemodificată în urma Sentinței nr. 206/2010 a Tribunalului

Dolj, ar fi lipsit de relevanță orice înscris prin care s-ar putea ajunge la

soluționarea cererii și emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire.

Astfel, potrivit pct.

16.5 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII al Legii nr. 247/2005,

aprobate prin H.G. nr. 1.095/2005, cu modificările ulterioare,

dispozițiile/deciziile sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației

publice centrale, trebuie înaintate la Secretariatul C.C.S.D. însoțite de orice

înscrisuri, respectiv întreaga documentație aferentă acestora, prin care să se

facă dovada proprietății la data preluării, înscrisuri care să descrie

imobilele, construcțiile demolate.

De aceea, se impune a

se verifica chiar dacă în Dispoziția nr. 1.451/2007 a Primăriei comunei

Melinești nu sunt descrise imobilele, dacă a fost înaintată C.C.S.D.

documentația aferentă, inclusiv evaluarea întocmită de comisia de evaluare

constituită pentru că, de obicei, în acele evaluări se face o descriere a

imobilelor pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri.

Mai mult, pentru că

se invocă nesoluționarea dosarului înaintat C.C.S.D. prin neemiterea deciziei

reprezentând titlu de despăgubire ce îi vizează pe reclamanți, moștenitori ai

persoanei căreia i-au fost preluate abuziv imobile de către stat, instanța

trebuie să analizeze dacă a fost respectat termenul rezonabil în raport de anul

2003 când a fost respinsă prima cerere de obligare a C.C.S.D. la emiterea

deciziei.

Dacă s-ar accepta

punctul de vedere al instanței de fond atunci s-ar respinge acțiunile

ulterioare ce ar viza nerespectarea termenului rezonabil pe motiv că prima dată

acțiunile au fost respinse pentru că nu s-a constatat o nerespectare a acestui

termen, deși atitudinea autorităților a rămas aceeași, de nesoluționare a unei

cereri deși aveau obligația legală de a o face.

Trebuie precizat că

din actele depuse la dosar chiar C.C.S.D. recunoaște că dosarul a fost selectat

pentru verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură, a

fost anulată Decizia nr. 116/2008 a Primăriei comunei Melinești invocată de

C.C.S.D. ca o piedică în soluționarea dosarului reclamanților, iar aceștia au

făcut cunoscut această anulare și intimatei-pârâte C.C.S.D.

Pentru că nu se

constată îndeplinită condiția identității de cauză, nu poate fi respinsă

acțiunea pentru autoritate de lucru judecat, în ceea ce privește obligarea

C.C.S.D. la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri aferentă

Dispoziției nr. 1.451/2007 emisă de Primăria comunei Melinești.

Dar, soluția

instanței de fond în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale

pasive a A.N.R.P. este legală pentru că această chestiune a fost soluționată

prin Decizia nr. 2.845 din 26 mai 2008 a Înaltei Curți, secția contencios

administrativ și fiscal și există autoritate de lucru judecat pentru că toate

cele trei elemente sunt identice - obiect, părți și cauză.

De aceea, în baza

art. 312 alin. (3) C. proc. civ. rap. la art. 20 din Legea nr. 554/2004 va fi

admis recursul declarat, va fi casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare

la aceeași instanță.

La rejudecare,

instanța de fond va analiza cererea de obligare a C.C.S.D. la emiterea deciziei

reprezentând titlu de despăgubire în dosarul ce are ca obiect Dispoziția nr.

1.451 din 17 iulie 2007 emisă de Primăria comunei Melinești, pe fond, în raport

de probele ce vor fi efectuate și apărările părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de I.C. și I.M.V. împotriva Sentinței civile nr. 151 din 22 martie

2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 februarie 2012.

Procesat de GGC - AM