ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 830/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea înregistrată sub nr. 3461/54/2010 la Curtea de Apel Craiova, reclamanții I.C. și I.M.V. au solicitat obligarea pârâtelor Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea dispoziției reprezentând titlurile de despăgubire pentru imobilul compus din construcții (demolate) și terenul aferent acestora situat în comuna Melinești, județul Dolj, imobil preluat abuziv și care a aparținut autoarei lor, S.E. deoarece a fost tergiversată nejustificată soluționarea notificării formulate. 2. Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 151 din 22 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea reclamanților.

În motivarea soluției adoptate, instanța de fond a analizat cu prioritate, în baza art. 137 C. proc. civ., excepția autorității de lucru judecat invocată de C.C.S.D. și A.N.R.P. prin întâmpinare. S-a reținut că prin Sentința nr. 211 din 4 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 1260/54/2008 Curtea de Apel Craiova a admis acțiunea reclamanților I.C. și I.M.V. formulată în contradictoriu cu C.C.S.D. și A.N.R.P., în sensul că a obligat pârâta să emită dispoziție pentru imobilul imposibil de restituit în natură, conform Dispoziției nr. 1.451 din 17 iulie 2007 emisă de Primăria Melinești, dar prin Decizia nr. 2.845 din 26 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost modificată în tot sentința atacată în sensul respingerii acțiunii față de A.N.R.P.

pentru lipsa calității procesuale pasive și față de C.C.S.D. ca neîntemeiată. În acea decizie s-a reținut că au fost emise mai multe decizii în soluționarea aceleiași notificări, ultima dintre acestea fiind cea cu nr. 116/2008. Această decizie emisă de Primarul comunei Melinești a fost anulată prin Sentința civilă nr. 206 din 20 mai 2010 a Tribunalului Dolj, irevocabilă prin Decizia nr. 278 din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova. În cauză, reclamanții I.C. și I.M.V. au chemat în judecată aceleași pârâte - C.C.S.D. și A.N.R.P. pentru emiterea titlului de despăgubire invocând Dispoziția nr. 1.451/2007 a Primăriei comunei Melinești și un "inventar asupra moșiei Elvirei Stambuliu de la data de 6 martie 1949". În baza art. 1201 C. civ.

s-a constatat că atât în prima hotărâre cât și în acțiunea dedusă judecății există tripla identitate de părți, obiect și cauză, iar prin prima hotărâre a fost rezolvat fondul procesului. În primul proces, prin Decizia nr. 2.845 din 20 mai 2008 a Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că Decizia nr. 1.451 din 17 iulie 2007 a Primarului comunei Melinești, județul Dolj nu conține datele de identificare a imobilelor pentru care s-au propus măsurile reparatorii, iar în procesul dedus judecății s-a solicitat emiterea titlului de despăgubire în baza aceleiași Decizii nr. 1.451/2007 a Primarului comunei Melinești care a rămas nemodificată, în sensul că nu conține elemente de identificare a imobilelor pentru care s-au propus măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Faptul că în prezent se invocă dispozițiile art. 6 parag. 1 din CEDO nu conduce la concluzia că ar exista identitate de cauză, întrucât în primul proces, atât instanța de fond cât și cea de recurs, au avut în vedere dispozițiile dreptului comunitar. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. s-a reținut că există autoritate de lucru judecat din moment ce în primul proces s-a constatat irevocabil temeinica acestei excepții. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții I.C. și I.M.V. și au solicitat admiterea recursului, să fie modificată sentința atacată și pe fond să fie admisă acțiunea în sensul de a fi obligată pârâta C.C.S.D.

să emită dispoziția reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul compus din construcții (în prezent demolate) și terenul aferent acestora situat în comuna Melinești, județul Dolj. În motivele de recurs se arată că au atacat la Tribunalul Dolj Dispoziția nr. 116/2008, iar prin Sentința civilă nr. 206/2010 a acestei instanțe a fost anulată dispoziția atacată. În considerentele acestei hotărâri s-a reținut că Dispoziția nr. 1.451 din 17 iulie 2007 emisă de Primarul Comunei Melinești are caracter irevocabil și în condițiile în care această dispoziție a fost înaintată Secretariatului C.C.S.D. este aplicabil art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Chiar în recursul declarat de C.C.S.D. în dosarul nr. 1260/54/2008 s-a invocat de către această autoritate că încă din 26 septembrie 2008 a fost selectat dosarul de despăgubire, iar dosarul va parcurge procedura de evaluare și se va finaliza prin emiterea deciziei.

Soluția instanței de fond a fost criticată pentru că în analiza excepției autorității de lucru judecat nu a prezentat toate considerentele Deciziei nr. 2845/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, s-a reținut că dosarul era deja înregistrat la Secretariatul C.C.S.D. dar că exista și o altă dispoziție emisă de Primăria comunei Melinești, respectiv Dispoziția nr. 116/2008. Această dispoziție a fost anulată prin Sentința nr. 206/2010 a Tribunalului Dolj și prin acea sentință s-a stabilit că procedura de urmat este cea prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, iar în lege nu există niciun text care să blocheze emiterea titlului de despăgubire de faptul că în dispoziția prin care se soluționează notificarea nu ar fi suficient individualizat imobilul.

S-a apreciat că nu există tripla identitate în prezenta cauză. În legislație există anumite situații în care nu poate fi invocată autoritatea de lucru judecat în condițiile care se fac referiri la o altă perioadă de timp. Faptul că reclamanții au formulat o acțiune anterioară având ca obiect emiterea titlului de despăgubire prin prisma verificării termenului rezonabil al procedurilor și în condițiile în care printr-o hotărâre anterioară s-a stabilit că termenul rezonabil nu fusese depășit, nu înseamnă că niciodată nu se poate învesti instanța cu această verificare după scurgerea a încă unui interval de timp. Instanța de fond a lăsat la aprecierea exclusivă a entității învestită cu finalizarea procedurilor de emitere a titlului de despăgubire a determinării momentului în care să-și execute obligația legală de emitere a titlului de despăgubire deși după 11 ani de la data formulării notificării nu au fost finalizate procedurile.

Se apreciază că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. deoarece și această pârâtă are atribuții în procedura emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire (potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 A.N.R.P. asigură organizarea și funcționarea Secretariatului C.C.S.D., secretariat care asigură lucrările acestei comisii). 4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a respins cererea reclamanților considerând că există autoritate de lucru judecat față de Decizia nr. 2.845 din 26 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin această decizie au fost admise recursurile, a fost modificată în tot sentința atacată în sensul că a fost respinsă acțiunea reclamanților I.C. și I.M.V. pentru lipsa calității procesuale pasive față de A.N.R.P. și ca neîntemeiată față de C.C.S.D. În considerentele deciziei s-a reținut că din actele dosarului rezultă că nerespectarea termenului rezonabil al procedurii de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire nu este imputabilă C.C.S.D. care nu a manifestat pasivitate în exercitarea atribuțiilor ce i-au fost stabilite prin lege. S-a susținut că Dispoziția nr. 1.451 din 17 iulie 2007 emisă de Primarul comunei Melinești, județul Dolj nu ar conține datele de identificare ale imobilelor pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, date absolut necesare pentru întocmirea raportului de evaluare și finalizarea procedurii prin emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire și că s-a constatat de către C.C.S.D.

că au fost emise mai multe dispoziții de către Primăria Melinești, ultima fiind cea cu nr. 118/2008. S-a concluzionat că obligația instituită în sarcina C.C.S.D. de a emite decizia conform Dispoziției nr. 1.451 din 17 iulie 2007, anulată implicit prin Dispoziția nr. 116/2009, este imposibil de realizat. Referitor la calitatea procesuală pasivă a A.N.R.P. s-a constatat că este întemeiată pentru că emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire constituie atributul exclusiv al C.C.S.D. În prezenta cauză s-a solicitat de către reclamanți obligarea A.N.R.P. și C.C.S.D. la emiterea dispoziției reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul preluat abuziv și care a aparținut autoarei lor, S.E.

Notificarea reclamanților nr. 538/N/2001 a fost soluționată inițial prin Dispoziția nr. 1.451/2007 emisă de Primăria comunei Melinești prin care pentru imobilele notificate și imposibil de restituit în natură s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Ulterior, prin Dispoziția nr. 116 din 30 octombrie 2008 emisă de Primăria comunei Melinești s-a respins acordarea de despăgubiri bănești pentru teren, iar pentru imobilele reprezentând construcții actualmente demolate s-a propus acordarea despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aspect reținut și de instanța supremă în considerentele Deciziei nr. 2.845 din 26 mai 2008. Această ultimă decizie a fost anulată prin Sentința nr. 206 din 20 mai 2010 a Tribunalului Dolj, secția civilă, iar anularea a fost menținută prin Decizia nr. 287 din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

În raport de dispozițiile art. 1201 C. civ., potrivit cărora este lucru judecat atunci când o a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și împotriva lor, în aceeași calitate, pentru a se putea admite excepția autorității de lucru judecat, se impune să se demonstreze identitatea de părți, obiect și cauză, condiție care trebuie îndeplinită cumulativ. Fundamentul acestei excepții este forța hotărârii judecătorești recunoscută de lege, de a se opune redeschiderii ulterioare a aceleiași judecăți, asigurând astfel stabilitatea și securitatea raporturilor juridice. În cauză, identitatea de părți și obiect între prezenta cauză și cea soluționată prin Decizia nr. 2.845 din 26 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu poate fi contestată.

Problema care se impune a fi analizată este identitatea de cauză între cele două litigii. Dacă prin cauză a unui litigiu se înțeleg circumstanțele de fapt invocate în vederea stabilirii dreptului subiectiv prin intermediul căreia se traduce din punct de vedere juridic pretenția dedusă judecății, atunci se poate aprecia că nu există identitate de cauză. Mai întâi, se constată că în Decizia nr. 2.845 din 26 mai 2008 a Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal, s-a reținut că refuzul C.C.S.D. de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire nu este nejustificat și că acea decizie nu a fost emisă pentru că Dispoziția nr. 1.451 din 17 iulie 2007 a fost anulată implicit prin Dispoziția nr. 116/2008.

În prezenta cauză s-a invocat refuzul C.C.S.D. de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru Notificarea nr. 538/N/2001 deși a fost anulată Dispoziția nr. 116/2008 emisă de Primăria comunei Melinești și nu a fost respectat termenul rezonabil pentru emiterea deciziei. În al doilea rând, instanța de fond, în considerarea admiterii excepției autorității de lucru judecat a reținut că Decizia nr. 1.451/2007 a Primăriei comunei Melinești a rămas nemodificată în sensul că nu conține elemente de identificare a imobilelor, așa cum a reținut instanța supremă în prima hotărâre și că înscrisul denumit "inventar" cu privire la bunurile ce au aparținut autoarei S.E. este lipsit de relevanță.

Însă, nu se poate considera că, chiar dacă Dispoziția nr. 1.451/2007 emisă de Primăria comunei Melinești a rămas nemodificată în urma Sentinței nr. 206/2010 a Tribunalului Dolj, ar fi lipsit de relevanță orice înscris prin care s-ar putea ajunge la soluționarea cererii și emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire. Astfel, potrivit pct. 16.5 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII al Legii nr. 247/2005, aprobate prin H.G. nr. 1.095/2005, cu modificările ulterioare, dispozițiile/deciziile sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale, trebuie înaintate la Secretariatul C.C.S.D. însoțite de orice înscrisuri, respectiv întreaga documentație aferentă acestora, prin care să se facă dovada proprietății la data preluării, înscrisuri care să descrie imobilele, construcțiile demolate.

De aceea, se impune a se verifica chiar dacă în Dispoziția nr. 1.451/2007 a Primăriei comunei Melinești nu sunt descrise imobilele, dacă a fost înaintată C.C.S.D. documentația aferentă, inclusiv evaluarea întocmită de comisia de evaluare constituită pentru că, de obicei, în acele evaluări se face o descriere a imobilelor pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri. Mai mult, pentru că se invocă nesoluționarea dosarului înaintat C.C.S.D. prin neemiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire ce îi vizează pe reclamanți, moștenitori ai persoanei căreia i-au fost preluate abuziv imobile de către stat, instanța trebuie să analizeze dacă a fost respectat termenul rezonabil în raport de anul 2003 când a fost respinsă prima cerere de obligare a C.C.S.D.

la emiterea deciziei. Dacă s-ar accepta punctul de vedere al instanței de fond atunci s-ar respinge acțiunile ulterioare ce ar viza nerespectarea termenului rezonabil pe motiv că prima dată acțiunile au fost respinse pentru că nu s-a constatat o nerespectare a acestui termen, deși atitudinea autorităților a rămas aceeași, de nesoluționare a unei cereri deși aveau obligația legală de a o face. Trebuie precizat că din actele depuse la dosar chiar C.C.S.D. recunoaște că dosarul a fost selectat pentru verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură, a fost anulată Decizia nr. 116/2008 a Primăriei comunei Melinești invocată de C.C.S.D. ca o piedică în soluționarea dosarului reclamanților, iar aceștia au făcut cunoscut această anulare și intimatei-pârâte C.C.S.D.

Pentru că nu se constată îndeplinită condiția identității de cauză, nu poate fi respinsă acțiunea pentru autoritate de lucru judecat, în ceea ce privește obligarea C.C.S.D. la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubiri aferentă Dispoziției nr. 1.451/2007 emisă de Primăria comunei Melinești. Dar, soluția instanței de fond în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. este legală pentru că această chestiune a fost soluționată prin Decizia nr. 2.845 din 26 mai 2008 a Înaltei Curți, secția contencios administrativ și fiscal și există autoritate de lucru judecat pentru că toate cele trei elemente sunt identice - obiect, părți și cauză. De aceea, în baza art. 312 alin. (3) C. proc.

civ. rap. la art. 20 din Legea nr. 554/2004 va fi admis recursul declarat, va fi casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță. La rejudecare, instanța de fond va analiza cererea de obligare a C.C.S.D. la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în dosarul ce are ca obiect Dispoziția nr. 1.451 din 17 iulie 2007 emisă de Primăria comunei Melinești, pe fond, în raport de probele ce vor fi efectuate și apărările părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de I.C. și I.M.V. împotriva Sentinței civile nr. 151 din 22 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2012. Procesat de GGC - AM