ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1814/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 22 ianuarie 2011 sub nr. 454/54/2011 pe rolul Curții de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții P.E., P.H.P., F.M.V.A.,

F.E.E., C.C. și F.V.L. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.E.F. - C.C.S.D.,

obligarea pârâtei la emiterea și comunicarea Deciziei privind titlul de

despăgubire pentru imobilul „moară”, notificat sub nr. 302/N/2001 situat în comuna

Galiciuica, județul Dolj, în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a

hotărârii, cu plata de daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere, până la emiterea

deciziei.

În

motivarea acțiunii formulate, reclamanții au arătat că prin Dispoziția nr. 649

din 29 mai 2007 emisă de Primarul comunei Galiciuica s-a propus acordarea despăgubirilor

pentru imobilul „moară”, imposibil de restituit în natură, către reclamanți,

dispoziție rămasă definitivă și care a fost înaintată, însoțită de întreaga

documentație, în termen de 30 de zile către secretariatul Comisiei Centrale

fiind înregistrat sub nr. 36897/ CC, însă acesta nu a fost soluționat până la data

formulării acțiunii.

Au

susținut reclamanții că nesoluționarea dosarului după aproape patru ani de la

emiterea dispoziției nr. 649 din 29 mai 2007, este nejustificată, astfel încât

interesul promovării acțiunii este unul legitim, urmărind obligarea pârâților

la respectarea dispozițiilor Legii nr. 247/2005.

Prin

întâmpinarea depusă în cauză, pârâta C.C.S.D. a solicitat respingerea acțiunii

ca neîntemeiată, invocând procedura de analizare a dosarului de despăgubiri și

faptul că dosarul reclamanților nu a fost complet.

Prin

sentința civilă nr. 222 din 15 aprilie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamanților, ca

neîntemeiată, reținând că, în cauză nu a fost finalizată procedura administrativă

prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 cât și a prevederilor art. 16 alin.

(1) și (2) astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 81/2007.

Totodată,

se reține prin sentința pronunțată în cauză că dosarul reclamanților privind

despăgubirile, urmează a fi soluționat cu respectarea ordinii de înregistrare a

dosarelor stabilită conform dispozițiilor legale, astfel că nu se poate constata

vreo culpă sau rea intenție din partea intimatei, cu privire la întârzierea în

emiterea titlului de despăgubire.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal au formulat recurs reclamanții, pentru motive

care pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În

motivarea recursului formulat, recurenții-reclamanți au susținut în esență că

în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu există o culpă sau rea intenție

din partea pârâtei, cu privire la întârzierea emiterii Titlului de despăgubire,

deși procedura administrativă a fost începută în urmă cu 10 ani prin notificarea

nr. 302/N/2011 și nu a fost încă finalizată, invocând în acest sens că a fost nesocotit

termenul rezonabil în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului.

Totodată,

recurenții-reclamanți au criticat sentința atacată susținând că nu este

necesară completarea dosarului de despăgubiri cu informații necesare în vederea

efectuării evaluării, întrucât toate aceste acte au fost înaintate către

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților conform confirmării din

17 mai 2011.

Intimata

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare, prin

care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și

temeinică a hotărârii pronunțate de către instanța de fond, susținând în esență

că emiterea titlului de despăgubiri este condiționată de parcurgerea procedurii

administrative reglementate prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, modificat

și completat prin O.U.G. nr. 81/2007 și cu prevederile Deciziei nr. 2815 din 16

septembrie 2008, cu respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor.

Totodată,

intimata a invocat dispozițiile O.U.G. nr. 4 din 13 martie 2012, potrivit

cărora se suspendă pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire,

a titlurilor de conversie precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru

care se acordă despăgubiri.

Examinând

sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenții-reclamanți, a apărărilor

cuprinse în întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat.

Prin

acțiunea formulată, recurenții-reclamanți s-au adresat instanței de contencios

administrativ solicitând obligarea autorității administrative la emiterea titlului

de despăgubiri și comunicarea acestuia pentru imobilul „moară” situat în comuna

Galiciuica, județul Dolj în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii,

cu plata de daune cominatorii de 1.000 lei/ zi de întârziere până la emiterea

deciziei.

Prin

Dispoziția nr. 649 din 29 mai 2007, Primăria comunei Galiciuica a soluționat notificarea

reclamanților, în sensul că a respins cererea de restituire în natură a

imobilului notificat, înaintând dosarul Secretariatului Comisiei Centrale,

fiind declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr.

247/2005.

În

cauză, astfel cum rezultă din probatoriul administrat a fost parcursă etapa transmiterii

și înregistrării dosarului, conform dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2)

capitolul V Titlul VII modificat și completat prin O.U.G. nr. 81/2007, urmând

etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub

aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării

și etapa evaluării, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia

Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestuia,

în condițiile prevăzute de pct. 26 din O.U.G. nr. 81/2007.

Din

probatoriul administrat în cauză rezultă că în etapa analizării legalității respingerii

cererii de restituire în natură a imobilului notificat de reclamanți, a

rezultat că dosarul de despăgubiri este incomplet, fiind necesară completarea acestuia,

cu date privind identificarea imobilului cât și cu certificatele de deces și de

moștenitor ale foștilor proprietari, actele de stare civilă pentru persoanele

pentru care s-au propus măsuri reparatorii.

Astfel

fiind, instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a reținut prin

sentința atacată că cererea reclamanților de emitere a titlului de despăgubiri

este neîntemeiată, întrucât în cauză nu au fost parcurse etapele obligatorii

din procedura administrativă reglementată de dispozițiile legale mai sus

citate.

Nu

pot fi reținute susținerile recurenților-reclamanți privind încălcarea

termenului rezonabil în emiterea titlului de despăgubiri, întrucât, astfel cum

în mod corect s-a reținut și de către judecătorul fondului, nu au fost parcurs

etapele procedurii administrative prevăzute de lege, iar nefinalizarea acestei

proceduri nu s-a datorat culpei autorității administrative, avându-se în vedere

necesitatea completării dosarului cu actele solicitate, acte care au fost înaintate

intimatei la data de 17 mai 2011, după pronunțarea sentinței atacate, astfel

cum precizează recurenții-reclamanți.

Având

în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că soluția Curții de

Apel este legală și se impune a fi menținută și în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, va

respinge recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de P.E., P.H.P., F.M.V.A., F.E.E., C.C. și F.V.L. împotriva sentinței nr.

222/2011 din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 3 aprilie 2012.