ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1814/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 22 ianuarie 2011 sub nr. 454/54/2011 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții P.E., P.H.P., F.M.V.A., F.E.E., C.C. și F.V.L. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.E.F. - C.C.S.D., obligarea pârâtei la emiterea și comunicarea Deciziei privind titlul de despăgubire pentru imobilul „moară”, notificat sub nr. 302/N/2001 situat în comuna Galiciuica, județul Dolj, în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu plata de daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere, până la emiterea deciziei.

În motivarea acțiunii formulate, reclamanții au arătat că prin Dispoziția nr. 649 din 29 mai 2007 emisă de Primarul comunei Galiciuica s-a propus acordarea despăgubirilor pentru imobilul „moară”, imposibil de restituit în natură, către reclamanți, dispoziție rămasă definitivă și care a fost înaintată, însoțită de întreaga documentație, în termen de 30 de zile către secretariatul Comisiei Centrale fiind înregistrat sub nr. 36897/ CC, însă acesta nu a fost soluționat până la data formulării acțiunii. Au susținut reclamanții că nesoluționarea dosarului după aproape patru ani de la emiterea dispoziției nr. 649 din 29 mai 2007, este nejustificată, astfel încât interesul promovării acțiunii este unul legitim, urmărind obligarea pârâților la respectarea dispozițiilor Legii nr. 247/2005.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâta C.C.S.D. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând procedura de analizare a dosarului de despăgubiri și faptul că dosarul reclamanților nu a fost complet. Prin sentința civilă nr. 222 din 15 aprilie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamanților, ca neîntemeiată, reținând că, în cauză nu a fost finalizată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 cât și a prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 81/2007. Totodată, se reține prin sentința pronunțată în cauză că dosarul reclamanților privind despăgubirile, urmează a fi soluționat cu respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor stabilită conform dispozițiilor legale, astfel că nu se poate constata vreo culpă sau rea intenție din partea intimatei, cu privire la întârzierea în emiterea titlului de despăgubire.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat recurs reclamanții, pentru motive care pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului formulat, recurenții-reclamanți au susținut în esență că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu există o culpă sau rea intenție din partea pârâtei, cu privire la întârzierea emiterii Titlului de despăgubire, deși procedura administrativă a fost începută în urmă cu 10 ani prin notificarea nr. 302/N/2011 și nu a fost încă finalizată, invocând în acest sens că a fost nesocotit termenul rezonabil în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Totodată, recurenții-reclamanți au criticat sentința atacată susținând că nu este necesară completarea dosarului de despăgubiri cu informații necesare în vederea efectuării evaluării, întrucât toate aceste acte au fost înaintate către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților conform confirmării din 17 mai 2011. Intimata Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de către instanța de fond, susținând în esență că emiterea titlului de despăgubiri este condiționată de parcurgerea procedurii administrative reglementate prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, modificat și completat prin O.U.G.

nr. 81/2007 și cu prevederile Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008, cu respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor. Totodată, intimata a invocat dispozițiile O.U.G. nr. 4 din 13 martie 2012, potrivit cărora se suspendă pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenții-reclamanți, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat.

Prin acțiunea formulată, recurenții-reclamanți s-au adresat instanței de contencios administrativ solicitând obligarea autorității administrative la emiterea titlului de despăgubiri și comunicarea acestuia pentru imobilul „moară” situat în comuna Galiciuica, județul Dolj în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu plata de daune cominatorii de 1.000 lei/ zi de întârziere până la emiterea deciziei. Prin Dispoziția nr. 649 din 29 mai 2007, Primăria comunei Galiciuica a soluționat notificarea reclamanților, în sensul că a respins cererea de restituire în natură a imobilului notificat, înaintând dosarul Secretariatului Comisiei Centrale, fiind declanșată procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În cauză, astfel cum rezultă din probatoriul administrat a fost parcursă etapa transmiterii și înregistrării dosarului, conform dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) capitolul V Titlul VII modificat și completat prin O.U.G. nr. 81/2007, urmând etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestuia, în condițiile prevăzute de pct. 26 din O.U.G. nr. 81/2007.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că în etapa analizării legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat de reclamanți, a rezultat că dosarul de despăgubiri este incomplet, fiind necesară completarea acestuia, cu date privind identificarea imobilului cât și cu certificatele de deces și de moștenitor ale foștilor proprietari, actele de stare civilă pentru persoanele pentru care s-au propus măsuri reparatorii. Astfel fiind, instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a reținut prin sentința atacată că cererea reclamanților de emitere a titlului de despăgubiri este neîntemeiată, întrucât în cauză nu au fost parcurse etapele obligatorii din procedura administrativă reglementată de dispozițiile legale mai sus citate.

Nu pot fi reținute susținerile recurenților-reclamanți privind încălcarea termenului rezonabil în emiterea titlului de despăgubiri, întrucât, astfel cum în mod corect s-a reținut și de către judecătorul fondului, nu au fost parcurs etapele procedurii administrative prevăzute de lege, iar nefinalizarea acestei proceduri nu s-a datorat culpei autorității administrative, avându-se în vedere necesitatea completării dosarului cu actele solicitate, acte care au fost înaintate intimatei la data de 17 mai 2011, după pronunțarea sentinței atacate, astfel cum precizează recurenții-reclamanți. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că soluția Curții de Apel este legală și se impune a fi menținută și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., coroborat cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.E., P.H.P., F.M.V.A., F.E.E., C.C. și F.V.L. împotriva sentinței nr. 222/2011 din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2012.