ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1672/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei

constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova

reclamanta SC L.P. SA - prin

administrator judiciar

R.I.

I.P.U.R.L., filiala Constanța, a chemat în judecată pe pârâta SC B.I.P.

SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța

să se dispună

obligarea acesteia la plata sumei de 165.894 dolari SUA,

în echivalent în lei la data

plății, cu

titlu

de despăgubiri civile, reprezentând

contravaloarea prejudiciului cauzat în

perioada 8 mai 2008 - 14 mai 2008,

prin fapta culpabilă a pârâtei de a se fi opus executării sentinței nr. 490 din

23 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova; obligarea pârâtei la plata

dobânzilor legale aferente acestei sume cu începere de la data pronunțării și

până la data achitării integrale, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Prahova, prin sentința

nr. 94 din data de 16 martie 2009, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată

de reclamanta SC L.P. SA. – societate în insolvență.

În fundamentarea acestei soluții

prima instanță a reținut că prin sentința nr. 490 din 23 aprilie 2008 pronunțată

de Tribunalul Prahova s-a dispus permiterea accesului reclamantei în incinta SC

B.P.I. SA în vederea asigurării pazei și conservării bunurilor rezultate din

dezmembrarea echipamentelor instalațiilor și construcțiilor aferente grupurilor

energetice dezafectate și casate din patrimoniul SC B.P.I. SA și că din

înscrisurile depuse la dosar ce au constituit

probatoriul

administrat în cauză nu a rezultat că

societatea pârâtă - prin organele

sale de conducere s-ar fi opus în vreun fel, în perioada 8 mai - 14 mai 2008,

la executarea sentinței menționate mai sus.

Împotriva sentinței a declarat apel

reclamanta SC L.P. SA Constanța, societate în insolvență, prin administrator

judiciar R.I. I.P.U.R.L., filiala Constanța, care a criticat hotărârea pentru

nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot

a sentinței, în sensul admiterii acțiunii.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia nr. 119 din data de 13 octombrie 2009, a anulat apelul ca netimbrat,

reținând că apelanta-reclamantă nu a achitat taxa de timbru în cuantum de 2410

lei și timbru judiciar de 5 lei stabilită potrivit considerentelor expuse în

încheierea de ședință din data de 12 iunie 2009, deși a fost citată cu această

mențiune, așa cum reiese din dovezile de

îndeplinire

a procedurii de citare.

Înalta Curte de Casație și

Justiție,

prin decizia nr. 1487 din 29 aprilie 2010 a admis recursul reclamantei, a casat

sentința

și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași sentințe, reținând

că în mod greșit

apelul reclamantei a fost

anulat ca netimbrat, deoarece, potrivit art. 77 alin. (1) din

Legea

85/2006 raportate la art. 15 din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de

timbru, republicată, cu modificările ulterioare, apelul este scutit de la plata

taxei judiciare de timbru.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 108 din

21 octombrie 2010, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă,

instanța de control judiciar reținând în esență, că aceasta nu a dovedit existența

unui prejudiciu în executarea sentinței nr. 490/2008 pronunțată de Tribunalul

Prahova.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta SC L.P. SA CONSTANȚA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR R.I.

I.P.U.R.L., FILIALA CONSTANȚA.

Recurenta - reclamantă își

circumscrie criticile motivelor de modificare reglementate de art. 304 punctele

8 și 9 C. proc. civ., argumentația adusă în sprijinul acestora vizând, în

esență, în raport de situația de fapt existentă, că instanța de control

judiciar a reținut în mod greșit că nu au fost dovedite actele de dispoziție

ale pârâtei la punerea în executare a titlului executoriu, că în cauză s-ar

impune antrenarea răspunderii civile delictuale a intimatei - pârâte, date

fiind actele și faptele săvârșite de aceasta în forma vizată de art. 35 din

Decretul nr. 31/1954 și că instanța de apel a trecut la soluționarea cauzei

fără să ia în considerare cererea sa de probatorii.

Înalta Curte,

în lipsa motivelor care pot fi încadrate în art. 304 pct.

1-9 C. proc. civ., a invocat excepția

nulității recursului, în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Este de observat că deși recurenta

și-a întemeiat recursul pe

dispozițiile art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., criticile invocate nu

pot fi subsumate

acestor motive de nelegalitate. În concret, recurenta nu a dezvoltat motivele

invocate, conform cerințelor art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.,

criticând în esență faptul că instanța de apel nu a ținut cont de situația de

fapt existentă și de probatoriile solicitate, respectiv administrate, aspecte

ce nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, în raport de dispozițiile

art. 304 C. proc. civ. și de dispozițiile art. 299

alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra limitelor examenului de

legalitate în această fază procesuală.

Constatând că

recurenta nu s-a conformat obligației prevăzută de

art. 302

1

alin. (1) lit. c)

C. proc. civ., potrivit cărora cererea de

recurs

va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate și

dezvoltarea

lor, Înalta Curte va aplica cererii de recurs sancțiunea nulității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs declarat de

recurenta – reclamantă SC L.P. SA CONSTANȚA PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR R.I.

I.P.U.R.L., FILIALA CONSTANȚA, împotriva deciziei nr. 108 din 21 octombrie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, în temeiul art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc.civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 mai 2011.