ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2022/2012

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamantul G.D.C. a chemat în judecată pârâtul STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE VRANCEA solicitând în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (2) și art. 5 alin. (1) lit. a) constatarea caracterului politic al condamnării suferite și obligarea pârâtului la plata de daune morale în sumă de 1.000.000 Euro. In motivarea cererii, a arătat că a fost condamnat pentru crimă de acte de teroare prin sentința penală nr. 20/1958 a Tribunalului Militar București și arestat în perioada 08 februarie 1958-14 aprilie 1964, suferind privațiuni fizice și psihice, în timpul detenției toți deținuții politici fiind supuși unui regim de exterminare.

Prin sentința civilă nr. 353 din 20 mai 2010, Tribunalul Vrancea a admis în parte acțiunea reclamantului a constatat caracterul politic al condamnării și a dispus obligarea pârâtului Statul Român, la plata suinei de 240.000 lei cu titlu de despăgubiri bănești pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel ambele părți, reclamantul criticând-o sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate, raportat la jurisprudența internă și jurisprudența CEDO, în timp ce pârâtul a susținut că în raport de faptul că G.D.C. a beneficiat de o serie de drepturi și facilități începând cu anul 1990, asimilabile unei reparații a prejudiciului moral, acțiunea promovată de acesta ar fi trebuit respinsă ca nefondată.

Prin decizia civilă nr. 203/A din 12 octombrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția civilă, având în vedere dispozițiile art. 296 C. proc.

civ., decizia nr. 12 din dosarul 14/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că, urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009, ce constituie temeiul legal al acțiunii, și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesolutionate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial si în considerarea caracterului obligatoriu al dezlegărilor date în recursul în interesul legii, a admis apelul declarat de Statul Român, a schimbat în tot sentința civilă nr. 353 din 20 mai 2010 a Tribunalului Vrancea în sensul că a respins cererea de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare și a respins ca nefondat apelul reclamantului G.D.C.

Împotriva menționatei decizii, la data de 26 iulie 2011, în termen legal, a declarat recurs reclamantul G.D.C. Înalta Curte, verificând actele și lucrările dosarului reține că reclamantul, în cuprinsul declarației de recurs, s-a limitat să facă un scurt istoric al litigiului în fazele procesuale anterioare, devolutive de fond, fără să formuleze nicio critică care să poată fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., astfel încât, la termenul de astăzi, din oficiu, în baza art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului. Dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ.

prevăd că, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiași text legal statuează că: "Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte." Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor menționate la alin. (2), iar conform dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) C. proc.

civ., este sancționată cu nulitatea recursului nerespectarea condițiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la lit. c) a aceluiași text legal, fiind reținute expres: " motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Astfel, în speță, deși reclamantul, în memoriul de recurs a invocat motivele prevăzute de art. 304 punctele 8 și 9 C. proc. civ., nu a structurat și nu a dezvoltat aceste motive și nu a precizat relevanța susținerilor formulate față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului, neputând fi încadrate în niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Așa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 -9 C. proc. civ. iar, conform alin. (1) al art. 302 1 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se sprijină și dezvoltarea lor, Înalta Curte, constatând că recurentul-reclamant nu s-a conformat acestor dispoziții legale și având în vedere, deopotrivă, inexistența în cauză a motivelor de ordine publică care să atragă incidența prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în baza dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate excepția nulității recursului, va face aplicarea prevederilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. și va aplica cererii de recurs evocata sancțiune. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul G.C. împotriva deciziei civile nr. 203/A din 12 octombrie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 aprilie 2012.