ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2022/2012

Deliberând

asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea

înregistrata pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamantul G.D.C. a chemat în

judecată pârâtul STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE

reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE VRANCEA solicitând în

temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (2) și art. 5 alin. (1) lit. a) constatarea

caracterului politic al condamnării suferite și obligarea pârâtului la plata de

daune morale în sumă de 1.000.000 Euro.

In motivarea

cererii, a arătat că a fost condamnat pentru crimă de acte de teroare prin

sentința penală nr. 20/1958 a Tribunalului Militar București și arestat în

perioada 08 februarie 1958-14 aprilie 1964, suferind privațiuni fizice și

psihice, în timpul detenției toți deținuții politici fiind supuși unui regim de

exterminare.

Prin sentința

civilă nr. 353 din 20 mai 2010, Tribunalul Vrancea a admis în parte acțiunea

reclamantului a constatat caracterul politic al condamnării și a dispus

obligarea pârâtului Statul Român, la plata suinei de 240.000 lei cu titlu de

despăgubiri bănești pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat apel ambele părți, reclamantul criticând-o sub

aspectul cuantumului daunelor morale acordate, raportat la jurisprudența

internă și jurisprudența CEDO, în timp ce pârâtul a susținut că în raport de

faptul că G.D.C. a beneficiat de o serie de drepturi și facilități începând cu

anul 1990, asimilabile unei reparații a prejudiciului moral, acțiunea promovată

de acesta ar fi trebuit respinsă ca nefondată.

Prin decizia

civilă nr. 203/A din 12 octombrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția civilă,

având în vedere dispozițiile art. 296 C. proc. civ., decizia nr. 12 din dosarul

14/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a

stabilit că, urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și

1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza

I

din

Legea nr. 221/2009, ce constituie temeiul legal al acțiunii, și-au încetat

efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesolutionate

definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional

în Monitorul Oficial si în considerarea caracterului obligatoriu al

dezlegărilor date în recursul în interesul legii, a admis apelul declarat de

Statul Român, a schimbat în tot sentința civilă nr. 353 din 20 mai 2010 a

Tribunalului Vrancea în sensul că a respins cererea de acordare a

despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare și a respins ca

nefondat apelul reclamantului G.D.C.

Împotriva

menționatei decizii, la data de 26 iulie 2011, în termen legal, a declarat

recurs reclamantul G.D.C.

Înalta Curte,

verificând actele și lucrările dosarului reține că reclamantul, în cuprinsul

declarației de recurs, s-a limitat să facă un scurt istoric al litigiului în

fazele procesuale anterioare, devolutive de fond, fără să formuleze nicio

critică care să poată fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute

expres și limitativ de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., astfel încât, la

termenul de astăzi, din oficiu, în baza art. 302

alin. (1)

lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte a invocat excepția

nulității recursului.

Dispozițiile

art. 303

alin. (1)

C. proc. civ.

prevăd că, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau în termenul

de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă legea nu dispune

altfel, iar alin. (2) al aceluiași text legal statuează că: "Termenul

pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă

recursul s-a făcut mai înainte."

Potrivit art.

306

alin. (1)

C. proc. civ., recursul

este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor

menționate la alin. (2), iar conform dispozițiilor art. 302

1

alin. (1)

C. proc. civ., este sancționată

cu nulitatea recursului nerespectarea condițiilor prevăzute pentru cererea de

recurs, între acestea, la lit. c) a aceluiași text legal, fiind reținute

expres: " motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu

separat".

Astfel, în

speță, deși reclamantul, în memoriul de recurs a invocat motivele prevăzute de

art. 304 punctele 8 și 9 C. proc. civ., nu a structurat și nu a dezvoltat

aceste motive și nu a precizat relevanța susținerilor formulate față de decizia

atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează

asupra obiectului recursului, neputând fi încadrate în niciunul dintre motivele

de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Așa fiind,

cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile

prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 -9 C. proc. civ. iar, conform

alin. (1)

al art. 302

1

C. proc.

civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele

de nelegalitate pe care se sprijină și dezvoltarea lor, Înalta Curte,

constatând că recurentul-reclamant nu s-a conformat acestor dispoziții legale

și având în vedere, deopotrivă, inexistența în cauză a motivelor de ordine

publică care să atragă incidența prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.,

în baza dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., luând în examinare cu

prioritate excepția nulității recursului, va face aplicarea prevederilor art.

302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și va aplica cererii de recurs

evocata sancțiune.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Constată nul

recursul declarat de reclamantul G.C. împotriva deciziei civile nr. 203/A din

12 octombrie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 6 aprilie 2012.