ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2437/2010

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 19 iunie 2007, reclamanta M.M. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu pârâta Primăria Orașului Zlatna, să dispună anularea Dispoziției nr. 2184 emisă de Primarul Orașului Zlatna și restituirea în natură a imobilului înscris în CF 2025 Pătrângeni, nr. top. 126, 127 sau, în cazul în care aceasta nu este posibilă, să i se acorde despăgubiri bănești. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că dispoziția atacată nu este legală deoarece terenul în litigiu, care a fost preluat în anul 1983 de Statul Român pentru construirea unei căi ferate, a lărgirii albiei râului Ampoi și construirea șoselei de ocolire a Orașului Zlatna, se poate restitui în natură, lucrările de investiții realizându-se numai în parte.

Prin Sentința civilă nr. 144/2008, Tribunalul Alba a admis în parte acțiunea reclamantei, a anulat Dispoziția nr. 2184/2007 emisă de Primarul Orașului Zlatna și a dispus restituirea în natură către reclamantă a unei suprafețe de 767 mp din CF 2025 Pătrângeni, nr. top. 126 și 127, conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expertul P.N.V. Prin această sentință a fost respins capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri bănești pentru restul suprafeței de 1084 mp din imobilul în litigiu. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că din imobilul în litigiu se poate restitui în natură o suprafață de 767 mp, conform raportului de expertiză efectuat în cauză, restul de 1084 mp fiind ocupat de șoseaua de centură a orașului Zlatna, o parte din podul peste râul Ampoi și lărgirea râului Ampoi.

Referitor la cererea reclamantei ca, pentru restul suprafeței de teren care nu se poate restitui în natură, să se acorde despăgubiri bănești, s-a reținut că Legea nr. 247/2005 determină imperativ regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, iar prin capitolul VI pct. 16.1 și urm. din H.G. nr. 1.095/2005, s-au instituit noile proceduri administrative pentru acordarea despăgubirilor. Acest aspect a fost statuat și de Decizia nr. 52/2007 pronunțată în cadrul recursului în interesul legii conform căreia „Prevederile cuprinse în art. 16 și urm. din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.

Ca atare, pretențiile reclamantei la plata despăgubirilor, în condițiile legii vechi, sunt nefondate. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta M.M. solicitând schimbarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în sensul obligării pârâtei să-i acorde măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 1084 mp care nu se poate restitui în natură. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 400 RON reprezentând cheltuieli de judecată la instanța de fond, invocându-se în drept art. 296, 274 C. proc. civ. și Legea nr. 10/2001. Cu ocazia judecării apelului s-a depus procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 6091 din 22 august 2000 privind drumul de exploatare Zlatna încheiat între D.R.D.P Cluj în calitate de investitor și S.G.C.F.

Brașov - antreprenor generală, G.S.D.P Cluj - subantreprenor în calitate de executant, copia contractului nr. 377/0-5/x/1992 și actele adiționale. Prin Decizia civilă nr. 82/A din 16 aprilie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat de reclamantă și a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a obligat pârâtul Primarul Orașului Zlatna să emită o nouă dispoziție prin care să propună Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilului preluat în mod abuziv, în suprafață de 158,5 mp, înscris în CF 2025 Pătrângeni, A+l, nr. top. 126, 127. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și a fost obligată intimata să plătească reclamantei suma de 1524 RON cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente: Din raportul de expertiză întocmit de expertul P.N.V. și însușit de Consiliul Local Zlatna prin Hotărârea nr. 4 din 31 ianuarie 2008 rezultă că suprafața totală a imobilului în litigiu a fost de 1851 mp; din această suprafață, reclamanta folosește 767 mp, pe restul suprafeței de 1084 mp fiind construite șoseaua de centură a orașului Zlatna, o parte din podul peste râul Ampoi și lărgirea râului Ampoi. Așadar, expertul a arătat că suprafața totală a imobilului înscris în CF 2025 Pătrângeni, nr. top. 126 și 127 a fost de 1851 mp, aceasta fiind suprafața reală a imobilului. Conform extrasului de CF, reclamantei i se cuvine o cotă de 8 din 16 părți din acest imobil, corespunzător cotei antecesorilor ei, Ț.I.

și Ț.E., adică o suprafață de 925,5 mp. Aceasta este suprafața de teren la care este îndreptățită reclamanta în calitate de moștenitoare a proprietarilor de CF înscriși sub B 7 și B 8. Din această suprafață, reclamanta folosește 767 m.p., astfel că restul, care nu poate fi restituit în natură, este de 158,5 mp și nu de 1084 mp așa cum a reținut expertul, greșeală preluată ulterior de instanța de fond. Această suprafață de 1084 mp ar fi putut fi luată în discuție dacă reclamanta era îndreptățită la o cotă de 1 din 1 din imobilul înscris în CF 2025 Pătrângeni, ceea ce nu este real, reclamanta moștenind doar o cotă de 1/2, însă și această cotă se va aplica la suprafața de teren pe care expertul a identificat-o, respectiv 1851 mp, delimitată între punctele A-B-G18-20-21-24-23-22, după care se va scădea suprafața de teren pe care reclamanta o folosește, 767 mp.

În ceea ce privește această suprafață, imposibil de restituit în natură, Curtea de Apel a constatat că nu este fondată excepția lipsei calității procesuale pasive pe care a invocat-o pârâta. Această porțiune din CF 2025 Pătrângeni este afectată de șoseaua ocolitoare a orașului Zlatna și de podul ce traversează râul Ampoi. Din contractul de execuție nr. 377/0-5/x/1992 și din procesul-verbal de recepție a lucrărilor, rezultă că aceste obiective au fost construite la solicitarea Primăriei Orașului Zlatna, din comisia de recepție făcând parte și fostul primar al orașului Zlatna, ing. F.A.T. De asemenea, din adresele 24621 din 8 octombrie 2008 și nr. 8627 din 1 aprilie 2009 ale C.N.A.D.N.R. rezultă că: „în momentul de față, Drumul de exploatare Zlatna nu se află în exploatarea C.N.A.D.N.R.

S.A - Secția Regională de Drumuri și Poduri Cluj". Pe de altă parte, pârâta și-a formulat o apărare oscilantă de vreme ce în întâmpinarea depusă în fața instanței de fond a susținut că terenul revendicat de reclamantă este deținut de moștenitorii proprietarilor de CF de la B+1-6 care au casa pe acest teren, aspect reținut și în Dispoziția nr. 2184/2007, pârâta respingând notificarea reclamantei cu motivarea că imobilele se află în proprietatea și folosința unor persoane de drept privat; așadar nu a susținut nici un moment că nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauză, nici chiar după efectuarea raportului de expertiză pe care și l-a însușit fără obiecțiuni.

În ceea ce privește modalitatea de despăgubire a reclamantei pentru această suprafață de teren, Curtea de Apel a constatat următoarele: Tribunalul în mod corect a reținut că nu se aplică dispozițiile legii vechi, fiind vorba de o dispoziție emisă în anul 2007, deci după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005. Așadar, pretențiile reclamantei, respectiv obligarea la despăgubiri bănești în condițiile legii vechi, nu pot fi primite întrucât se aplică legea în vigoare la data emiterii dispoziției care se atacă; fiind vorba de o dispoziție emisă în anul 2007 sunt pe deplin aplicabile dispozițiile Legii nr. 247/2005 care determină regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, respectiv procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor prevăzute de art. 16 și urm. din cap. V, Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În ceea ce privește motivul de apel referitor la plata cheltuielilor de judecată efectuate în fața instanței de fond (onorariu expert 400 RON ) s-a constatat că acesta este nefondat, întrucât Tribunalul în mod corect nu le-a acordat, ele nefiind solicitate de reclamantă nici prin cererea de chemare în judecată și nici cu ocazia dezbaterii cauzei în fond. Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat și motivat recurs atât reclamanta M.M. cât și pârâții pârâtul Primarul Orașului Zlatna și Primăria Orașului Zlatna. Prin motivele de recurs, reclamanta formulează următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.: 1. Reclamanta este îndreptățită la despăgubiri prin echivalent, pentru întreaga suprafață de 1.084 m.p.

Potrivit raportului de expertiză topografică întocmit de expertul P.V. suprafața de 1.084 m.p. din terenul solicitat nu se poate restitui în natură întrucât pe acest teren a fost construită șoseaua de centură a orașului Zlatna, o parte din podul de peste Ampoi și s-a extins albia râului Ampoi. Acest raport a fost însușit de către Consiliul local Zlatna prin Hotărârea nr. 4 din 31 ianuarie 2008. Prin urmare, reclamanta se bucură de un drept câștigat sub efectul Legii nr. 10/2001, când a formulat notificarea, acela de a i se acorda despăgubiri prin echivalent pentru toată suprafața expropriată de la părinții săi, de 1.084 m.p., iar nu doar pentru suprafața de 158,5 m.p., cât a stabilit Curtea de Apel Alba Iulia.

Din actele dosarului, rezultă că în anul 1984 a fost expropriată de la defuncta Ț.I. suprafața de teren aflată în folosință și proprietatea acesteia la momentul respectiv. Prin raportul de expertiză efectuat în cauză de către ing. P.V. a fost identificat și măsurat numai terenul ce a făcut obiectul exproprierii, nu întreaga suprafață din CF 2025 Pătrângeni. Acest raport a fost însușit de către pârâtă, fără obiecțiuni. Prin urmare, reclamanta este îndreptățită la întreaga suprafață expropriată de 1.851 m.p., întrucât aceasta a fost preluată de către Statul Român, știut fiind că foaia funciară garantează doar proprietatea, nu și întinderea acesteia. 2. Al doilea motiv de recurs vizează neacordarea cheltuielilor de judecată la fond, în suma de 400 RON, reprezentând onorariul expertului topograf, potrivit decontului depus la dosar.

Față de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., ca o consecință a admiterii contestației formulate, instanța trebuia să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată care au fost solicitate cu ocazia dezbaterii cauzei, în fața instanței de judecată. Pârâții Primarul Orașului Zlatna și Primăria Orașului Zlatna formulează următoarele critici de nelegalitate: Primăria Zlatna nu are calitate procesuală pasivă în speța de față, deoarece obiectul cauzei este contestarea dispoziției Primarului Orașului Zlatna emisă în baza Legii nr. 10/2001. Pe fondul cauzei, instanța de fond corect a reținut că pentru suprafața de teren de 767 m.p. urmează să se elibereze dispoziție, iar pentru restul suprafeței de 1084 m.p., contestația urmează a fi respinsă.

În ceea ce privește restituirea suprafeței de 1084 m.p., recurenții invocă lipsa calității procesuale pasive întrucât terenul se află în proprietatea Companiei Naționale de Drumuri și Poduri, fiind vorba de șoseaua națională și pod. În apel, recurenții au depus copia Contractului nr. 377/1992 încheiat de S.C.C.F. Brașov și Compania Națională de Drumuiri și Poduri Cluj, care atestă că există o lucrare nefinalizată a variantei de ocolire a DN 74 a orașului Zlatna, iar la dosar este depus inclusiv decretul de expropriere din anul 1979, care stabilește foarte clar că beneficiar al variantei de ocolire a DN 74 era la acea vreme Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor, iar după reorganizarea din anul 1990, atribuțiile au fost preluate de investitorul G.N.A.J.D.N.R.

S.A. Cluj, singura care putea să emită dispoziție. Greșit au fost acordate cheltuielile de judecată întrucât culpa aparține intimatei care nu a înțeles să-și efectueze raportul de expertiză în faza amiabilă, așa cum stipulează Legea nr. 10/0201. În drept, sunt indicate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (3) C. proc. civ. Analizând decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate, urmând a fi respinse, pentru următoarele considerente: 1. Primul motiv de recurs formulat de recurenta-reclamantă vizează întinderea dreptului de proprietate în limita căruia este îndreptățită să beneficieze de măsurile reparatorii al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 10/2001.

Pornind de la premisa că scopul Legii nr. 10/2001 a fost acela de a dispune restituirea imobilelor preluate abuziv de către stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar nu de a crea o îmbogățire fără just temei și că restituirea acestor imobile presupune stabilirea prealabilă a existenței dreptului de proprietate asupra bunurilor în patrimoniul notificatorilor sau al autorilor lor, Înalta Curte apreciază ca nefondate criticile formulate de reclamantă sub aspectul dovedirii întinderii dreptului de proprietate în cauză. Potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001: „În absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive." Or, în cauză, astfel de probe există.

Ele sunt reprezentate de extrasul de CF cu nr. 2025 Pătrângeni, din care rezultă că reclamantei i se cuvine o cotă de 8 din 16 părți din acest imobil, corespunzător cotei antecesorilor ei, Ț.I. și Ț.E. Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul a identificat suprafața totală a imobilului înscris în CF 2025 Pătrângeni nr. top 126 și nr. top. 127 ca fiind de 1851 mp. În mod corect instanța de apel a aplicat cotele autorilor reclamantei la această întindere a suprafeței de teren, rezultând o suprafață de 925,5 mp. și a stabilit că aceasta este suprafața la a cărei restituire este îndreptățită reclamanta care, în calitate de moștenitoare a antecesorilor săi, nu poate dobândi un drept de proprietate cu o întindere mai mare decât cea care a aparținut autorilor săi.

Cum, potrivit raportului de expertiză și necontestat în cauză, din această suprafață, reclamanta folosește 767 m.p., restul, care nu poate fi restituit în natură, este de 158,5 mp., așa cum în mod corect a concluzionat instanța de apel. 2. Al doilea motiv de recurs vizează greșita interpretare a prevederilor art. 274 C. proc. civ., recurenta considerând că este îndreptățită la acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în prima faza procesuală. Nici această critică nu este fondată. În conformitate cu prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată". Or, așa cum în mod corect a reținut instanța de apel, pe parcursul desfășurării litigiului în primă instanță, reclamanta nu a formulat o astfel de cerere.

Acordarea cheltuielilor de judecată în aceste condiții ar fi însemnat o încălcare a principiului disponibilității și a prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce ar fi atras nelegalitatea hotărârii pronunțate. Nu este fondat nici recursul promovat de pârâții Primarul Orașului Zlatna și Primăria Orașului Zlatna. În cadrul reglementat de Legea nr. 10/2001, prin art. 21 alin. (4), primăriei i-a fost conferită calitatea de entitate obligată la restituire. Potrivit acestor dispoziții legale, anterior modificării Legii nr. 10/2001 prin Legea 247/2005, primăria era entitatea obligată la restituire, având, în calitate de unitate deținătoare notificată, calitate procesuală pasivă în contestația formulată împotriva dispoziției emise.

Prevederile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 republicată care conferă calitate de unitate obligată la restituire unității administrativ-teritoriale nu înlătură calitatea pe care primăria a avut-o, potrivit legii, la data formulării notificării în cauză. Prin urmare, Primăria Orașului Zlatna are calitate procesuală pasivă, deoarece reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, iar raportul juridic rezultat din aplicarea acestei legi, ia naștere între entitatea notificată, obligată la restituire și persoana îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru considerentele expuse în analiza recursului declarat de reclamantă, Înalta Curte a apreciat că întinderea dreptului de proprietate în limitele căruia reclamanta urmează să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, a fost corect stabilită de instanța de apel, astfel încât argumentele avute în vedere nu vor mai fi reluate în analiza recursului declarat de pârâți.

În ceea ce privește entitatea care are calitatea de unitatea deținătoare în cauză, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de apel a constatat, prin interpretarea probelor administrate, că o porțiune din CF 2025 Pătrângeni este afectată de șoseaua ocolitoare a orașului Zlatna, de podul ce traversează râul Ampoi și că drumul de exploatare Zlatna nu se află în exploatarea G.N.A.D.N.R. S.A. - Secția Regională de Drumuri și Poduri Cluj. Prin urmare, nefiind persoana juridică deținătoare, în sensul art. 22 din Legea nr. 10/2001, G.N.A.D.N.R. S.A. nu poate fi obligată la emiterea unei dispoziții în soluționarea notificării formulate de reclamantă în temeiul acestei legi. Un alt motiv de recurs vizează aplicarea greșită a prevederilor art. 274 C. proc.

civ. Critica nu este fondată. Prevederile art. 274 C. proc. civ. au ca temei culpa procesuală a părții care cade în pretenții, iar Înalta Curte apreciază că, prin decizia recurată, fiind admis apelul declarat de reclamantă, a existat o culpă procesuală în sarcina intimaților, instanța de apel făcând o corectă aplicare și interpretare a prevederilor art. 274 C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta M.M. și de pârâții Primarul Orașului Zlatna și Primăria Orașului Zlatna împotriva Deciziei nr. 82/A din 16 aprilie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2010.