ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3971/2010

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului

București, secția a VIII-a, conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de

10 februarie 2009, reclamanta M.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta U.M.

02210 (M.Ap.N.), anularea deciziei de imputare nr. A 14370 din 06 decembrie 2006

și obligarea intimatei la restituirea sumelor reținute în baza titlului de

impunere.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că prin procesul verbal de cercetare administrativă s-a constatat de

către Comisia de soluționare a contestațiilor, că se face vinovată de

producerea unui prejudiciu în sumă de 4668,20 lei, produs ca urmare a

calculării eronate a unor foi de parcurs a autobuzelor care fac transport de

persoane între U.M. 02210 și U.M. 02512 Clinceni, susținând că cercetarea

administrativă efectuată în cauză s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor

capitolului III din Ordinul M5 privind termenul și a art. 48 alin. (1), art. 12

lit. d), art. 19 pct. 38 lit. a), pct. 39 și art. 2 pct. 7 alin (2) din același

ordin.

Prin sentința civilă nr. 3355 din 22

aprilie 2009, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reținând că în raport de calitatea reclamantei de

funcționar public, fiind cadru militar, și de faptul că pârâta este autoritate

publică centrală, competența de soluționare a cauzei aparține instanței de

contencios administrativ, fiind astfel incidente în cauză prevederile art. 10 alin.

(l) din Legea nr. 554/2004.

Învestită cu soluționarea cauzei,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

prin sentința civilă nr. 4463 din 17 decembrie 2009, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a,

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a avut în vedere natura raportului dintre părți, respectiv un

raport de muncă în baza unui contract de serviciu și nu unul în considerarea statutului

reclamantei de cadru miliar, aceasta neputând fi considerată funcționar public

cu statut special conform Legii nr. 80/1995, astfel ca nu pot fi incidente

prevederile O.G. nr. 121/1998.

Totodată, a constatat existența unui

conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă să soluționeze

conflictul intervenit în soluționarea litigiului dedus judecății.

î

nalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 20 alin. (l), art. 21 și 22 C. proc. civ., urmează a pronunța

regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecății

vizează, în principal anularea Deciziei de imputare nr. A 14370 din 06

decembrie 2006, modificată prin Hotărârea Comandantului U.M. 02210 București nr.

A 5992 din 31 mai 2007, decizie prin care se stabilește răspunderea materială

pentru paguba de 4.668,20 lei în sarcina persoanelor vinovate de producerea

prejudiciului, conform pct. 6 din Instrucțiunile privind răspunderea materială

a militarilor și salariaților civili din Ministerul Apărării, aprobate prin

Ordinul Ministrului de Stat, pentru aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 121/1998

pentru răspunderea materială a militarilor.

Emiterea deciziei de imputare s-a

făcut potrivit prevederilor art. 25 din O.U.G. nr. 121/1998 pentru persoanele nominalizate

în tabelul nominal, atât militari cât și salariați civili din Ministerul

Apărării.

Este real că prin decizia de

imputare contestată s-a stabilit răspunderea materială și a contestatoarei care

îndeplinește funcția de prelucrător foi parcurs, la U.M. 02210 București, neputând fi considerată funcționar public cu statut special în considerarea

Legii nr. 80/1995 privind Statutul militarilor, însă decizia de imputare s-a

emis în baza O.U.G. nr. 121/1998 care la art. 9 stabilește că „prevederile

prezentei ordonanțe se aplică și militarilor aflați în misiune în afara

granițelor țării, precum și salariaților civili din structura instituțiilor

publice prevăzute la art. 2”.

Înalta Curte constată că în

considerarea prevederilor art. 43 din ordonanță, cu referire la dispozițiile

normative prevăzute de Legea nr. 80/1995 privind Statutul militarilor, instanța

competentă să soluționeze cererile persoanelor obligate la repararea

prejudiciului în condițiile acestui act normativ, care se consideră lezate

într-un drept legitim, este tribunalul sau curtea de apel în raport cu

incidența art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Instanța competentă să soluționeze contestația

împotriva deciziei de imputare este instanța de contencios administrativ, în

speță Tribunalul București, secția contencios administrativ, în considerarea

raporturilor de muncă ale reclamantei cu o instituție la nivel local U.M. 02210

București și în concordanță cu prevederile art. 9 din O.U.G. nr. 121/1998 și art.

10 din legea contenciosului administrativ.

Prin examinarea prevederilor art. 2 lit.

b) din Legea nr. 554/2004 nu rezultă că autoritatea emitentă a actului

administrativ atacat trebuie să îndeplinească și condiția de a avea

personalitate juridică pentru a sta în nume propriu în justiție, în materia

contenciosului administrativ, singura condiție fiind aceea ca pârâta să

corespundă subiectului pasiv al raportului juridic de drept material dedus

judecății.

În speță, Înalta Curte observă că

autoritatea emitentă a deciziei de imputare este o autoritate locală cu care

reclamanta se afla în raporturi de muncă, situație în care competența de

soluționare a cauzei pe fond revine tribunalului administrativ - fiscal.

Prin urmare, văzând și dispozițiile art.

2 pct. 1 lit. d) și ale art. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 22 C.

proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței

de contencios administrativ a Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe reclamanta M.E. și pârâta U.M. 02210 (M.Ap.N.) în favoarea

Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 septembrie 2010.