ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3971/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului București, secția a VIII-a, conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 10 februarie 2009, reclamanta M.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta U.M. 02210 (M.Ap.N.), anularea deciziei de imputare nr. A 14370 din 06 decembrie 2006 și obligarea intimatei la restituirea sumelor reținute în baza titlului de impunere. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin procesul verbal de cercetare administrativă s-a constatat de către Comisia de soluționare a contestațiilor, că se face vinovată de producerea unui prejudiciu în sumă de 4668,20 lei, produs ca urmare a calculării eronate a unor foi de parcurs a autobuzelor care fac transport de persoane între U.M.

02210 și U.M. 02512 Clinceni, susținând că cercetarea administrativă efectuată în cauză s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor capitolului III din Ordinul M5 privind termenul și a art. 48 alin. (1), art. 12 lit. d), art. 19 pct. 38 lit. a), pct. 39 și art. 2 pct. 7 alin (2) din același ordin. Prin sentința civilă nr. 3355 din 22 aprilie 2009, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând că în raport de calitatea reclamantei de funcționar public, fiind cadru militar, și de faptul că pârâta este autoritate publică centrală, competența de soluționare a cauzei aparține instanței de contencios administrativ, fiind astfel incidente în cauză prevederile art. 10 alin. (l) din Legea nr. 554/2004.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4463 din 17 decembrie 2009, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a, conflicte de muncă și asigurări sociale. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a avut în vedere natura raportului dintre părți, respectiv un raport de muncă în baza unui contract de serviciu și nu unul în considerarea statutului reclamantei de cadru miliar, aceasta neputând fi considerată funcționar public cu statut special conform Legii nr. 80/1995, astfel ca nu pot fi incidente prevederile O.G. nr. 121/1998. Totodată, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat instanța competentă să soluționeze conflictul intervenit în soluționarea litigiului dedus judecății.

î nalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (l), art. 21 și 22 C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii. Obiectul cererii deduse judecății vizează, în principal anularea Deciziei de imputare nr. A 14370 din 06 decembrie 2006, modificată prin Hotărârea Comandantului U.M. 02210 București nr. A 5992 din 31 mai 2007, decizie prin care se stabilește răspunderea materială pentru paguba de 4.668,20 lei în sarcina persoanelor vinovate de producerea prejudiciului, conform pct. 6 din Instrucțiunile privind răspunderea materială a militarilor și salariaților civili din Ministerul Apărării, aprobate prin Ordinul Ministrului de Stat, pentru aplicarea prevederilor O.U.G.

nr. 121/1998 pentru răspunderea materială a militarilor. Emiterea deciziei de imputare s-a făcut potrivit prevederilor art. 25 din O.U.G. nr. 121/1998 pentru persoanele nominalizate în tabelul nominal, atât militari cât și salariați civili din Ministerul Apărării. Este real că prin decizia de imputare contestată s-a stabilit răspunderea materială și a contestatoarei care îndeplinește funcția de prelucrător foi parcurs, la U.M. 02210 București, neputând fi considerată funcționar public cu statut special în considerarea Legii nr. 80/1995 privind Statutul militarilor, însă decizia de imputare s-a emis în baza O.U.G. nr. 121/1998 care la art. 9 stabilește că „prevederile prezentei ordonanțe se aplică și militarilor aflați în misiune în afara granițelor țării, precum și salariaților civili din structura instituțiilor publice prevăzute la art. 2”.

Înalta Curte constată că în considerarea prevederilor art. 43 din ordonanță, cu referire la dispozițiile normative prevăzute de Legea nr. 80/1995 privind Statutul militarilor, instanța competentă să soluționeze cererile persoanelor obligate la repararea prejudiciului în condițiile acestui act normativ, care se consideră lezate într-un drept legitim, este tribunalul sau curtea de apel în raport cu incidența art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Instanța competentă să soluționeze contestația împotriva deciziei de imputare este instanța de contencios administrativ, în speță Tribunalul București, secția contencios administrativ, în considerarea raporturilor de muncă ale reclamantei cu o instituție la nivel local U.M.

02210 București și în concordanță cu prevederile art. 9 din O.U.G. nr. 121/1998 și art. 10 din legea contenciosului administrativ. Prin examinarea prevederilor art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004 nu rezultă că autoritatea emitentă a actului administrativ atacat trebuie să îndeplinească și condiția de a avea personalitate juridică pentru a sta în nume propriu în justiție, în materia contenciosului administrativ, singura condiție fiind aceea ca pârâta să corespundă subiectului pasiv al raportului juridic de drept material dedus judecății. În speță, Înalta Curte observă că autoritatea emitentă a deciziei de imputare este o autoritate locală cu care reclamanta se afla în raporturi de muncă, situație în care competența de soluționare a cauzei pe fond revine tribunalului administrativ - fiscal.

Prin urmare, văzând și dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. d) și ale art. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 22 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de contencios administrativ a Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta M.E. și pârâta U.M. 02210 (M.Ap.N.) în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2010.